Criteriul National

Memento dedicat compozitorului Claude Pascal

Memento dedicat compozitorului Claude Pascal
martie 07
15:13 2017

Compozitorul Claude Pascal a trecut la cele veșnice la data de 28 februarie, în Spitalul Lariboisiere din Paris. Avea 96 de ani. Cu el dispare ultimul supraviețuitor al epocii de Prix de Rome, și mai ales memoria unui timp menținut întocmai acestui spirit. Creatorul se identifică în marea tradiție franceză pe deplin măiestrită , datorită faptului că domnia sa a lăsat moștenire ca o carte deschisă mărturia unei vieți muzicale deosebit de fructuoase.

pascal

S-a născut pe data de 19 februarie 1921 la Paris, într-o familie cu mijloace limitate, dar care „a avut o idee foarte mare de ceea ce reprezintă muzica”.Claude Pascal a fost admis în 30 noiembrie 1931 la clasa de teorie muzicală a Conservatorului din Paris, unde a obținut prima medalie la sfârșitul anului școlar. Mai puțin fericit în ceea ce privește studiul pianului, el va lua cea de-a doua medalie în 1935. Va face progrese semnificative în anul următor la armonie, deoarece a frecventat cu deplin succes studiile sub îndrumarea lui Jean Galon, „cheia de boltă a sistemului.” Cu alte cuvinte, într-o călătorie în trei etape Claude Pascal a reușit să asimileze prin alegerea sa cât mai multe premii întâi într-o succesiune secvențială- în anul 1939 (armonie), în anul 1940 (contrapunct și Fugcu Noël Gallon) și cel mai importnt în anul 1943 (compoziţie, la clasa lui Henri Büsser) .

El a dat o formă muzicală pentru ceea ce se cunoaște despre ” Sonată Vinteuil „. Aceasta este o lucrare muzicală ficțională pentru vioară și pian, fiind menționată de mai multe ori de-a lungul lucrării lui Marcel Proust intitulată În căutarea timpului pierdut. Ea reprezintă  pentru scriitor, un ideal estetic, care activează forțele memoriei și oferă ascultătorilor săi rezonanțe profunde, pentru a deveni mai conștienți de ei înșiși. Naratorul începe la sfârșitul ultimei evocări a sonatei mai mult spre altă parte prin utilizarea și nararea conținutului la persoana întâi. Acest lucru permite lui Proust spre a expune viziunea sa personală despre muzică. Pentru el, tema muzicală este o idee reală exprimată de compozitor și oferă acces la un univers etern, inaccesibil inteligenței, dar pe deplin real, al artei, care durează, spre deosebire de iubire.

Pe deplin dotat din punct de vedere muzical, Claude Pascal putea imortaliza o imagine  fiecărui cadru didactic, reamintind experiențe semnificative. Astfel, într-o anumită zi, la o clasă a lui Henri Büsser, i-au necesitatat aproape 14 ore pentru a compune o linie melodică proprie. Fiind oprit din nou două ore mai târziu, fără a fi capabil de a pune un semn pe partitură, acest profesor  i-ar fi vorbit două ore, fără măcar „să-i acorde o respirație extinsă”.

Despre Louis Laloy, titular al disciplinei istoriei muzicii de la care a plecat în 1941 cu un premiu întâi, Claude Pascal a subliniat calitățilele lingvistice prin susținerea faptului istoric . Reamintesc faptul că acest reputat profesor Laloy a fost autorul traducerii ăn limba franceză a operei Boris Godunov aparținând lui Mussorgsky. Avea și o observație internă vis a vis de domnia sa , deoarece în memoriile sale o piesă a acestui profesoru poliglot „a fost complet acoperită cu un covor de cărți chinezești”.

Pascal_Claude_vers1947

În cazul în care întâmpina dificultăți la vreun pasaj la clasa de compoziție începută cu legendarul Charles Munch și terminată cu Louis Fourestier, nu lăsa deloc nerezolvate lucrurile din punct de vedere artistic conducîndu-se  după dictonul „vina e a studentului și nu a maestrului”. Claude Pascal a fost distins cu Marele Premiu pentru prima dată în 1945 și s-au alăturat în 1946 unui deziderat, în ideea de a satisface o comandă ciudată. Și-a dorit să devină compozitorul sau echivalentul celebrei Vinteuil Sonata proiectată de Marcel Proust.Pe termen lung a acceptat această provocare, de aceea regretatul membru al Academiei Franței de la Roma, în cele din urmă a compus această lucrare pentru vioară și pian, care, după unele execuții private vor fi stabilite cu adevărat abia în anul 2010, în Cabourg (Calvados).

 Toate opusurile compozitorului sunt abundente și nu au cunoscut o soartă similară uitării, înainte de o recunoaștere destul de tardivă. Cele mai multe dintre ele fac parte din programele artistice și sunt de asemenea deliciul artiștilor și ascultătorilor care pot percepe adesea propriile trăiri.  De exemplu, ca și moștenire au rămas lucrări importante precum, Teoria muzicii Dannhauser ( cu notație standard de elemente din anul 1962) sau liniile directoare ale SNCF (Invitația de a călători din 1980).

La fel ca mulți muzicieni ai generației sale, Claude Pascal a revenit la Conservator pentru a preda. Profesor de contrapunct și consilier academic între anii 1965-1987, a fost adjunctul preferat al prietenului său Raymond Gallois-Montbrun. La fel, odată ce a intrat în acest cerc select al Prix du Rome a ajuns să colaboreze ca și critic muzical cu prestigiosul Le Figaro preț de o decadă- din 1969 în 1979) .

Foarte apropiat de compozitorul Henri Dutilleux, ce l-a admirat încă din tinerețea sa și cu care a avut, în 1953 succes cu baletele Roland-Petit (crearea La Perle, argumentul Louise de Vilmorin și seturi de Zao Wou- ki).A fost de asemenea confidentul și sprijinul soției sale  Geneviève Joy, pe care el a înregistrat-o cu versatilele Jocuri pentru copii ale lui Georges Bizet , la patru mâini dimpreună cu Jacqueline Robin, atunci când a fost în funcţia de director artistic al Clubului francez de Discuri între 1965 și 1967.

pascal (1)

 În spatele celor trei apariții ale casei Polymnia, Claude Pascal nu a mai lăsat niciun fel de mărturie sonoră. Mai puțin cunoscut ca și interpret-o activitate care a fost legată de copilăria sa și a fost evidențiată într-o înregistrare din anul 1933 printr-o miniatură  aparținând lui Claude Debussy și cea de-a doua lui Gabriel Grovlez .

Din mărturiile păstrate, Claude Pascal nu a putut asculta cea de-a doua deoarece, așa cum a declarat ( „am făcut o gaură în pantaloni”) fără a se plânge. În căutarea unei expresii mai  exacte, inginerul de sunet i-a spus: „Uitați medalia de la teoria muzicală! „. Copilul ar fi respectat, dar omul nu a putut uita…

 Nicio distincție nu este mai eminentă decât acea afirmație făcută juriului din 1943, într-o interpretare aproximativă- ”  Am obținut premiul întâi din 50  de candidați, sunteți impresionat, sper! „

De aceea, amintirea acestui mare om de cultură va rămâne mereu vie, deoarece scrupulozitatea personalității sale este întrecută numai de acea pasiune pentru Artă, Muzică și Frumos.

Dumenzeu să-l odihnească în pace pe Maestrul Claude Pascal.

claude

Surse documentare  https://www.organ-biography.info/index.php?id=Pascal_Claude_1921, Marc Honegger, Dictionnaire de la musique: Tome 2, Les Hommes et leurs œuvres. L-Z. ed. Bordas 1979, p. 834,  Havard de La Montagne, Denis. „Claude Pascal„. Musica et Memoria

Sursa foto Musica et Memoria

Articol realizat de către Prof.Dr.Daniel Mihai CNA Regina Maria Constanţa, redactor șef al ziarului Criteriul Național

Comentarii

Comentarii

Share

Despre autor

Daniel Mihai

Daniel Mihai

Doctor în Interpretare Muzicală, profesor titular la disciplina vioară a Catedrei de Corzi în cadrul Colegiului Național de Arte Regina Maria din Constanța

Articole similare

Editia Digitala

Criteriul National prima pagina

EDITORIAL

U-NI-RE în cuget și în simțiri… EDITORIAL

danielmihai de prof.dr. Daniel Mihai

Tema unirii cu Basarabia este mai actuală și mai dorită ca oricând. Aceasta, datorită însemnătății sale deosebite suscită nenumărate discuții mai mult sau mai puțin aprinse. În special, în presa scrisă, subiectul este tratat în nota sferei de influență de care sau prin care se poate proba ori atașamentul față de culorile și legile acestui teritoriu blagoslovit de Dumnezeu ori unda de răutate vis a vis de cele menționate. De asemenea, ar trebui ca tocmai caracterul unificator să fie mai puternic decât orice fel de simbolistică istorică și de aceea disprețul și ducerea într-o accentuată stare de relativitate, de autentică degradare a tot ceea ce valorează ideea de românism amplifică starea de încordare,de neliniște atât de prezente în cele două state înrudite.În această ultimă și nedorită categorie se pot identifica destule articole asemănătoare unor mostre îmbibate de ură și venin ce frizează orice urmă de omenie sau de bun simț. Din respect făță de dumneavoastră și mai ales nedorind să nominalizez provocând polemică,am să mă abțin…Dar nu pot să-mi cenzurez o întrebare… Oare câtă dezinformare grosieră se poate ascunde în spatele acestor propagandiști de-a dreptul înfrățiți cu puterile străine,cu imperiile care mereu ne-au râvnit teritoriile și bogățiile de orice natură?De aceea nu pot să trec cu vederea și să uit mincinoasele mituri fabricate împotriva unirii care sunt de fapt niște teorii promovate, cu amatorism sau profesionalism, de cei care își manifestă constant antipatia faţă de procesul de reîntregire a ţării. Cu o retorică plină de ură, anumiți indivizi falsifică și denaturează adevărul istoric și chiar au nerușinarea să spună despre unirea Basarabiei cu România că „ar fi frumos, dar nu se poate” invocând, în acest sens, argumente de ordin economic sau strategic. Interesant e faptul că aceștia nu contrazic adevărul istoric și anume că Basarabia e parte a terioriului românesc. Mesajul lor induce mereu nesiguranţă și teamă, sugerând pericole majore precum instabilitatea economică, apariţia unei minorităţi incontrolabile sau a unei corupţii imposibil de eradicat. Ca și când acești propagandiști ar fi descoperit peste noapte secretul tinereţii fără bătrâneţii și al vieţii fără de moarte dublat de cel al guvernării fără de corupţie, ei influențează pe unii dintre noi la modul cel mai abject și care ține doar de negativitate. Au chiar unele pseudo- argumente care corelează problemele existente în societatea românească cu cele din Republica Moldova, de genul ”că România n-ar avea nevoie de o regiune săracă” . Cunoaștem bine că această stare de corupție endemică este generată de o clasă politică oligarhică, mult mai apropiată de modelul din Asia centrală decât de Europa. Dar,vă rog să fiți fără grijă deoarece domniile lor nu au contract permanent cu funcția și nu vor domni la infinit, așa cum li se pare… A sosit timpul ca să dăm dovezi că suntem înfrățiți, înrudiți, că suntem de același sânge și limbă cu verișorii de dincolo de Prut! Revenind la planul inițial,nu am dispoziția și nici timpul necesar de a demonta toate aceste pseudo-teorii, deoarece aceasta revine ca o datorie de onoare a istoricilor și diplomaților. Dar în cele ce urmează vă propun un exercițiu de imaginație. Acesta se realizează prin corelarea tuturor elementelor posibile care ar duce la acest eveniment cu profunde rezonanțe- UNIREA! De fapt, mai bine spus după reîntregirea, reunirea celor două state,altcumva vor fi parametrii,regulile, legile și automat nivelul de trai. Numai încercați să vă proiectați ideea conform căreia, Republica Moldova va face parte dintr-un stat integrat european, membru al NATO. Peste acestea, îndrăzniți să vă proiectați și imaginea unei justiții imparțiale, corecte ce se vor extinde ca model și peste Prut. Cu alte cuvinte, lucrurile pot evolua într-o direcție normală, firească.Totuși, filo-rușii nu se lasă și încetinesc acest proces. Mai e cazul să ne aducem aminte de „prietenia” și interesul Rusiei, care a încercat să blocheze eforturile Republicii Moldova în sensul integrării europene, aşa cum a procedat de altfel şi în cazul altor state din fosta Comunitate a Statelor Independente? De aceea, din dorința de a ne vedea visul împlinit,ar trebui să nu mai ezităm deloc și nici să luăm peste picior pe semenii care luptă,speră și cred în idealul acestei uniri, în cuget și în simțiri.......

citeste in continuare

REDACTIA

Director fondator: Daniel C. Iorgu

Redactor Sef: prof. dr. Daniel Mihai

Senior Editor: prof.univ. Mircea Vintilescu

Editorialist: Florin Budescu

Corespondent UK: Alina Pop

Corespondent Spania: Fabianni Belemuski

Fotoreporter: Daniel Paun

Reporter: Daniel Hintergraber

Redactori: Marian Nedelea, Gabriel Dumitru, Iulia Grajdieru, Elena Scripcaru

Disclaimer

Responsabilitatea juridica in cazul editorialelor/ articolelor redactate de invitatii permanenti sau invitatii speciali aparține în exclusivitate autorilor.

Dacă cineva se simte lezat într-un fel de vreun articol de pe acest website, poate trimite un drept la replică care va fi publicat în articolul respectiv.

CONTACT

CRITERIUL NATIONAL
Cotidian online de stiri si atitudine
ISSN 2393-4891
ISSN-L 2393-4891

Redactie: contact@criteriul.ro

Redactor Sef: daniel.mihai@criteriul.ro

Citeste si:

nationalul logo

Constanta Mea

Prahova Mea

Brasovul Meu