Criteriul National

Menghina intre EU-silicoane si RO-botox: „Bheey Andrusko, te irosesti in Romanica” „dar de ce ai plecat din Romanica?”

Menghina intre EU-silicoane si RO-botox: „Bheey Andrusko, te irosesti in Romanica” „dar de ce ai plecat din Romanica?”
noiembrie 03
19:57 2017

imag articol

si asa ca nu prea stiu nici eu unde imi este locul, ma trezesc si cu opinii de la prieteni, cunostinte care mai de care mai contradictorii. Am mai scris eu acilea ca nu stiu de unde pornirea mea aceasta civica efervescenta, am fost voluntar la cercetasi in copilarie dar totusi am o atitudine mult diferita de cea a majoritatii sau poate sunt unul care nu a vrut sa se schimbe dupa specificul acesta social contemporan cam ciudatel. Vrem nu vrem, fara sa privim departe, lumea s-a schimbat foarte mult in comportament odata cu invazia tehnologica digitala in special combinata cu era internetului. Selfie-uri peste selfie-uri si prieteni peste prieteni online de te doare mintea.

Pentru implicarea mea sociala desigur ca m-as fi asteptat la intelegere de la cei apropiati, nu prea a fost asa, am gasit intelegere desigur la ong-istii mai vechi sau mai noi, dar de ma vad cu multi altii tre sa povestesc si eu ceva. Reactiile unora din jur la activitatile mele sunt dintre cele mai surpinzatoare chiar si de la oameni de la care as avea pretentii cum sunt cadrele universitare si alti intelectuali in special cei mai in varsta care ori se scarpina linistiti in buric la coada la supermarket observ, ori sunt porniti cu inversunare se pare pe inclinatiile mele catre activitatile voluntare: „pierzi vremea, fa bani, ia-ti gagica” – asta mai demult, aveam doar un an de voluntariat, nu cincizeci. Au zis intelectualii sa-mi caut gagica, am inceput nenica sa sprechen si eu mai mult cu gagelele. Una mi-a dat papucii ca organizam proteste in loc sa-i polishez rabla nemteasca probabil, altele doua shaormici vorbeau la tel: „cehhh bheiii Andrei ala nu este barbat ca nu are bani de iestit in oras” (i-a dat la nevoiasi). Mandre cu pregatire uni, nu orisicine. Surprize si mai mari de la cele cu pregatire uni+master si traite prin capitale nenica, next level, nu de la periferia provinciei. Tot este moda harassment mee too (tot respectul fata de tragedii, mult mai putine decat scenetele false) cum isi aduce aminte cate-o fata ca i-a aratat putza la gradinita Sorinel sau Cristinel…

scena 1

Asa ca o dra de-a noastra dar europenizata care si-a montat silicoane din ultimele economii, plange inainte de nani peste hotare si agata gagei strainezi de tinder ca sa faca misto de ei ca ce bomba sexy este dansa dar imi explica mie: „Bheeey Andrusko, te irosesti ma in Romania aia” stiind prea bine implicarea mea din ultimii ani…

scena 2

O alta dominsoara care arunca niste priviri cand ii vorbeam de parca era la foto-shooting, de asemenea uni+masater, plimbata, capitale etc imi explica mie cu buzitele noi si finut botoxate: „tu ai plecat din Romanica si eu am stat sa ma chinui aici” (la mall probabil) – – – bussiness and cascaval pe dansa de la familie si de la gagel la greu dar ea s-a chinuit mititica, pai acusa cine vrea gagel chipes si cu goghele se mai si chinuie cateodata, ce sa-i faci… si mai recent unele adulmecatoare de friptane ma trimit pe mine la psiholog pentru ca le-am zis ca nu-i orice de halit fara sa citeasca meniul… Nu zic ca baietii-s mai breji, cine stie cati stau miloaga la un semn de la domnitele fardate pe net si gadila motanul la greu…

incheiere

Astfel de intamplari compun si ele tabloul paradigmei vremurilor noastre. Unii oameni care se topesc in lacrimi pentru ca intr-o societate haotica nu au gasit drumul corect poate, traind in iluzii si izbindu-se de esec pana la urma, isi gasesc alinarea apoi in operatii estetice, shopping, masini scumpe si selfi-uri si poze cu gagei pe tinder apostrofand apoi „fraieri” ca mine care ori pierd vremea in tara pe la sarmani si pe la ziar mascarici, ori nu-i bine ca se cara, ori sunt prea critici daca stau pe acilea: „ia cara-te la psiholog bhey Andrushko, ce te-a apucat pe tine atitudinea si altruismul… fii si tu om normal ca noi… mai un halimos, tv, tinder, aaaahhh copane la cuptor!” Nu mai zic de prea fericitii cu poze de familie colorate pe net intr-o fericire trucata cu care-si impacheteaza toate fustrarile si neimplinirele… se mira ei ca un fraier ca mine nu a reusit sa se impacheteze asa bine ca ei… Din pacate acesta este unul dintre tablourile tristei colectii „Romania ratacita…”

Comentarii

Comentarii

Share

Despre autor

Andrei Chivu

Andrei Chivu

Articole similare

Editia Digitala

Criteriul National prima pagina

EDITORIAL

AU TRECUT DOI ANI DE LA TRAGEDIA DIN CLUBUL COLECTIV… CONTRA-EDITORIAL

danielmihai de prof.dr. Daniel Mihai

Au trecut deja destul de repede doi ani de la tragedia din clubul Colectiv. Neputința pe care au trăit-o majoritatea în acele zile coroborate și cu revolta care a urmat, rămân încă bine întipărite în memoria multora. Multitudinea de evenimente de comemorare din aceste zile ne arată că nu suntem dispuși să lăsăm umbra uitării să se aștearnă în urma incendiului care a luat 64 de vieți.

Colectiv este acea mărturie de netăgăduit, acea expresie plină de tragism pe care și din care foarte puțini au putut înțelege câte ceva. Cert este că lumea a rămas marcată pe moment, ca mai pe urmă, aproape ireversibil, inexplicabil, cu aceeași doză de cinism…a alunecat pe partea uitării.

Momentul Colectiv ne-a adus nu doar pierderea unor oameni de care suntem cu toții iremediabil legați. Ci, a fost vorba și de un fel de trezire involuntară, care ne-a pus în față un adevăr crud: corupția chiar ucide. Iar, dacă stăm și reflectăm câteva momente, fără a avea pretenția de a ne situa în postura de ”judecători”, cu acea durere a omului rănit, vom ajunge la anumite concluzii, despre care s-a tot scris și strigat cu voce tare, sinonimă cu acea dorință de a nu renunța până în ziua în care vom transcede și ne vom alătura lor, cu mențiunea și rugămintea adresată Cerului de a nu avea acel tragic sfârșit!

Tineri aceia deosebiți nu meritau să moară în asemenea chinuri. Tineri aceia meritau tratați cu mare grijă de către cei specializați și în măsură să îi aline, să le asigure o speranță…Dar, din nefericire, nimeni și nimic nu au putut să le schimbe destinul.

Așa s-a ajuns cu acțiunea de a protesta, atunci când o mare de oameni a decis să strige și să vocifereze, pe deplin întemeiat contra lentorii, neajunsurilor, incapacității Sistemului. Astfel, fără de acest spirit civic, care ulterior a fost confiscat de către unele partide nu se putea face vreo schimbare.

Datoria, dreptul de a manifesta, de a dezbate cu argumente, de a vocifera atunci când guvernanții greșesc și de a semna petiții pentru a cere și a obține o schimbare veritabilă este unul garantat de bunul simț, dacă de Constituție, se tot încearcă, spre a fi eliminat, treptat-treptat.........

citeste in continuare

REDACTIA

Director fondator: Daniel C. Iorgu

Redactor Sef: prof. dr. Daniel Mihai

Senior Editor: prof.univ. Mircea Vintilescu

Editorialist: Florin Budescu

Corespondent UK: Alina Pop

Corespondent Spania: Fabianni Belemuski

Fotoreporter: Daniel Paun

Reporter: Daniel Hintergraber

Redactori: Marian Nedelea, Gabriel Dumitru, Iulia Grajdieru, Elena Scripcaru

Disclaimer

Responsabilitatea juridica in cazul editorialelor/ articolelor redactate de invitatii permanenti sau invitatii speciali aparține în exclusivitate autorilor.

Dacă cineva se simte lezat într-un fel de vreun articol de pe acest website, poate trimite un drept la replică care va fi publicat în articolul respectiv.

CONTACT

CRITERIUL NATIONAL
Cotidian online de stiri si atitudine
ISSN 2393-4891
ISSN-L 2393-4891

Redactie: contact@criteriul.ro

Redactor Sef: daniel.mihai@criteriul.ro

Citeste si:

nationalul logo