Criteriul National

Monarhie, Pa!

Monarhie, Pa!
iulie 04
21:45 2016
Monarhie, Pa!
p
  Suntem în 2016, nu în 1866. Nu de aceeaşi părere este şi Guvernul Cioloş şi unii dintre actualii parlamentari care vin să ne propună o restauraţie a monarhiei. Să le ducă cineva un calendar! Acum 150 de ani se instaura o dinastie în România, în urma abdicării forţate a lui Alexandru Ioan Cuza. Politicul autohton de la acea vreme, prin Monstruoasa Coaliţie a facilitat trecerea la o monarhie constituţională.
De o coaliţie transpartinică avem parte şi acum, mai exact de la sfârşitul lui decembrie 1989. Contextul politic şi social din secolul XIX a dus la prăbuşirea mai multor imperii europene şi coagularea unor noi centre de putere. Imperiul Habsburgic şi Imperiul Otoman au fost cele mai prejudiciate, în timp ce se afirma puterea rusă, germană şi franceză. Imperiul Britanic a trecut cu brio această perioadă frământată a istoriei, arătând un alt fel de politică. Dar pentru multe popoare care au făcut parte din fostele imperii, lucrurile stăteau un pic diferit. Li s-au impus tot felul de situaţii de compromis, li s-au trasat noi graniţe, li s-au impus conduceri noi. De unde alţi conducători? Bineînţeles, din fostele case nobiliare europene, astfel că la vârf mulţi dintre conducătorii vremii erau rude între ei, un fel de nepotism european. Acest nepotism s-a perpetuat de-a lungul anilor în noile state formate, indiferent de orânduirea socială ulterioară.
Revoltele populare europene din perioada lui 1848 au marcat începutul acestei schimbări. S-au încercat mai multe formule de implementare a noii orânduiri, dar au fost şi mişcări de opoziţie din partea perdanţilor. Astfel că s-a ajuns la o nouă trasare a graniţelor după Primul Război Mondial. N-a fost suficient, astfel că s-a ajuns la cel de-al Doilea Război Mondial. Şi la Războiul Rece, în care s-a făcut o polarizare a civilizaţiei în comunişti şi capitalişti. În tot acest timp, unele monarhii s-au menţinut, altele s-au stins, dar au apărut şi altele noi. Cineva “trebuie să păstorească mulţimile” a fost o scuză invocată de fiecare dată.
Democraţia este un sistem politic propovăduit mulţimilor în multe state, cu particularităţile sale geografice. De fapt, în spatele acestui paravan se ascund corporaţii şi foste sau actuale monarhii, în care singurul Dumnezeu e banul şi puterea. Astfel că Dumnezeu a ajuns tot mai mic, fiind subiect de mişto între state şi religii. În situaţie de conflict e invocat precum copiii de pe stradă, când în lipsa unui argument îşi ameninţă colegul de joacă cu represalii din partea fratelui mai mare sau a tatălui. În căutarea banului îl demonetizăm pe Dumnezeu.
În lipsa “iubirii aproapelui”, îl chemăm să ne facă dreptate. Şi cum este solicitat de multă lume, ni se spune că îşi trimite reprezentantul, adică pe monarh. În perioada antică şi în cea medievală, monarhul era Trimisul lui Dumnezeu pe pământ. Între timp, am aflat că Pământul se învârte în jurul Soarelui, am traversat câteva revoluţii industriale, am folosit arma atomică. Ne-am războit între noi de-a lungul mileniilor, conduşi de monarhi care propovăduiau Cuvântul lui Dumnezeu – “Iubeşte-ţi aproapele!” De fapt, am fost nişte pioni pe tabla de şah a monarhilor. Pentru perioade scurte de timp, Dumnezeu primea rolul nebunului în acest joc, pentru a justifica mişcări surprinzătoare din partea conducătorilor, invocându-se scuza – “Aşa a vrut Dumnezeu”. După care era din nou scos pe tuşă. Doar şahul are doi regi pe tablă, din care unul este în plus.
oprescu-decorat
Deci, cine are nevoie de monarhie? Eu, nu. Eu am nevoie de Dumnezeu. Recunoaşterea “juridică actuală” a Casei Regale va produce efecte viitoare. În primul rând financiare şi patrimoniale, conform legii (indemnizaţie asimilată şefului statului, uzufruct pe o perioadă de 99 de ani pentru Palatul Elisabeta, 20 de salarii pentru cei din Casa Regală). În al doilea rând, se va demonstra complicitatea Casei Regale cu actuala clasă politică. Acceptul tacit al Casei Regale la devalizarea ţării va fi consfiinţit prin promulgarea acestei legi. Casa Regală a cerut şi a primit mai multe domenii, politicienii şi-au luat şi ei cât au putut.
România a fost doar o vacă de muls. Pe cine interesează că avem mai multe milioane de români peste graniţe, că s-a prăbuşit sistemul de învăţământ şi cel sanitar, că s-au vândut fabricile şi flota pe nimic, că se înstrăinează pământul naţional? Să iasă banul! Ce-ar fi să înlocuim Casa Regală cu nişte urmaşi de-ai lui Ştefan cel Mare? Ar sării oltenii în sus. Hmm. Atunci să căutăm nişte urmaşi de-ai lui Mihai Viteazul. Nu cred că moldovenii vor fi de acord. În ambele variante, ardelenii s-ar simţi discriminaţi. De bucureşteni nu mai zic nimic. Să risc şi să cer un rege din Africa sau Asia? Sau preferaţi un rege al manelelor? Glumeam.
Nu continui enumerarea ca să nu vă dau idei. Balanţa între avantajele şi dezavantajele conducerii monarhice înclină în funcţie de contextul politic şi istoric sau în funcţie de preferinţele personale. Războiul de Independenţă din 1877 este un avantaj obţinut în urma unui context politic şi istoric european. Răscoala din 1907 este un dezavantaj social. Implicarea în Primul Război Mondial a debutat cu un dezavantaj şi s-a finalizat cu un avantaj prin Marea Unire din 1918.
penali
Pactul Ribbentrop-Molotov a fost un dezavantaj teritorial. Implicarea în cel de-al Doilea Război Mondial a fost un dezavantaj pe toate planurile. Mareşalul Antonescu – nu comentez. Predarea ţării în mâinile comuniştilor a fost un dezavantaj asumat prin abdicare. Adevăruri cunoscute, dar greu de rostit. Cui foloseşte recunoastera juridică a Casei Regale? În condiţiile unei republici constituţionale, greu de spus. Bineînţeles, membrilor acestei Case Regale. Fostului Rege Mihai puţin, datorită vârstei înaintate. Principesa Margareta ar putea deveni regină doar în cazul unui regat. Dar asta schimbă datele problemei. Se doreşte schimbarea într-o monarhie constituţională? Se menţine această dinastie sau se schimbă cu alta? Prinţul Charles este o opţiune de luat în calcul? Un lucru este cert. Recunoaşterea Casei Regale de către actuala clasă politică este un defavor făcut însăşi Casei Regale.
Cum să accepţi să fii recunoscut de o şleahtă de penali, condamnaţi (cu suspendare sau cu executare) sau cu dosare pe rol? Sau acceptăm recunoaşterea Casei Regale ca pe un plagiat? Pentru clasa politică actuală ar fi un avantaj, deoarece şi-ar mai albi din păcate, mai ales pentru nostalgici. Recunoaşterea legislativă a Casei Regale echivalează cu hotărârea judecătorească de înfiinţare a unui SRL al cărui obiect de activitate este vânzarea de gogoşi într-un chioşc. “Pă persoană fizică.”
a
Recunoaşterea Casei Regale este neconstituţională, la fel cum este şi acordarea de privilegii speciale unor conducători de la nivel local sau central (pensii speciale). Tot neconstituţională este şi strămutarea unor populaţii străine pe teritoriul naţional. Recunoaşterea Casei Regale va fi urmată la un anumit interval de timp de anunţul: “A murit Regele! Trăiască Regele!” Tergiversarea procesului de aprobare până după anunţul că Regele Mihai a murit va elimina posibilitatea de restaurare a monarhiei. Nu poţi fi rege fără regat. (O precizare personală şi obligatorie – îi doresc sănătate şi viaţă lungă omului fost Rege Mihai.) Acceptarea Casei Regale este echivalentă cu acceptarea statutului de colonie. La fel a fost şi cu integrarea în UE, când nu ni s-a spus că trebuie sa renunţăm la prerogativele tipice unui stat suveran. Pentru siguranţă, oficialii europeni doresc ratificarea CETA şi TTIP fără consultarea guvernelor naţionale, pentru a elimina opoziţii tip BREXIT. Suntem cumva colonie UE? Casa Regală a fost prezentă în istoria noastră pentru 81 de ani şi a ieşit din istorie de 69 de ani. Ca orice altceva, dinastiile se nasc, cresc, îmbătrânesc şi mor. Cine îşi doreşte monarhie? Eu, nu. Monarhie, PA!
Sursa foto : http ://google.com
Sursa document : Doru Apostol
Redacția ziarului Criteriul Național mulțumește domnului Doru Apostol pentru excepționalul material !

Comentarii

Comentarii

Despre autor

Daniel Mihai

Daniel Mihai

Doctor în Interpretare Muzicală, profesor titular la disciplina vioară a Catedrei de Corzi în cadrul Colegiului Național de Arte Regina Maria din Constanța

Articole similare

Editia Digitala

Criteriul National prima pagina

EDITORIAL

U-NI-RE în cuget și în simțiri… EDITORIAL

danielmihai de prof.dr. Daniel Mihai

Tema unirii cu Basarabia este mai actuală și mai dorită ca oricând. Aceasta, datorită însemnătății sale deosebite suscită nenumărate discuții mai mult sau mai puțin aprinse. În special, în presa scrisă, subiectul este tratat în nota sferei de influență de care sau prin care se poate proba ori atașamentul față de culorile și legile acestui teritoriu blagoslovit de Dumnezeu ori unda de răutate vis a vis de cele menționate. De asemenea, ar trebui ca tocmai caracterul unificator să fie mai puternic decât orice fel de simbolistică istorică și de aceea disprețul și ducerea într-o accentuată stare de relativitate, de autentică degradare a tot ceea ce valorează ideea de românism amplifică starea de încordare,de neliniște atât de prezente în cele două state înrudite.În această ultimă și nedorită categorie se pot identifica destule articole asemănătoare unor mostre îmbibate de ură și venin ce frizează orice urmă de omenie sau de bun simț. Din respect făță de dumneavoastră și mai ales nedorind să nominalizez provocând polemică,am să mă abțin…Dar nu pot să-mi cenzurez o întrebare… Oare câtă dezinformare grosieră se poate ascunde în spatele acestor propagandiști de-a dreptul înfrățiți cu puterile străine,cu imperiile care mereu ne-au râvnit teritoriile și bogățiile de orice natură?De aceea nu pot să trec cu vederea și să uit mincinoasele mituri fabricate împotriva unirii care sunt de fapt niște teorii promovate, cu amatorism sau profesionalism, de cei care își manifestă constant antipatia faţă de procesul de reîntregire a ţării. Cu o retorică plină de ură, anumiți indivizi falsifică și denaturează adevărul istoric și chiar au nerușinarea să spună despre unirea Basarabiei cu România că „ar fi frumos, dar nu se poate” invocând, în acest sens, argumente de ordin economic sau strategic. Interesant e faptul că aceștia nu contrazic adevărul istoric și anume că Basarabia e parte a terioriului românesc. Mesajul lor induce mereu nesiguranţă și teamă, sugerând pericole majore precum instabilitatea economică, apariţia unei minorităţi incontrolabile sau a unei corupţii imposibil de eradicat. Ca și când acești propagandiști ar fi descoperit peste noapte secretul tinereţii fără bătrâneţii și al vieţii fără de moarte dublat de cel al guvernării fără de corupţie, ei influențează pe unii dintre noi la modul cel mai abject și care ține doar de negativitate. Au chiar unele pseudo- argumente care corelează problemele existente în societatea românească cu cele din Republica Moldova, de genul ”că România n-ar avea nevoie de o regiune săracă” . Cunoaștem bine că această stare de corupție endemică este generată de o clasă politică oligarhică, mult mai apropiată de modelul din Asia centrală decât de Europa. Dar,vă rog să fiți fără grijă deoarece domniile lor nu au contract permanent cu funcția și nu vor domni la infinit, așa cum li se pare… A sosit timpul ca să dăm dovezi că suntem înfrățiți, înrudiți, că suntem de același sânge și limbă cu verișorii de dincolo de Prut! Revenind la planul inițial,nu am dispoziția și nici timpul necesar de a demonta toate aceste pseudo-teorii, deoarece aceasta revine ca o datorie de onoare a istoricilor și diplomaților. Dar în cele ce urmează vă propun un exercițiu de imaginație. Acesta se realizează prin corelarea tuturor elementelor posibile care ar duce la acest eveniment cu profunde rezonanțe- UNIREA! De fapt, mai bine spus după reîntregirea, reunirea celor două state,altcumva vor fi parametrii,regulile, legile și automat nivelul de trai. Numai încercați să vă proiectați ideea conform căreia, Republica Moldova va face parte dintr-un stat integrat european, membru al NATO. Peste acestea, îndrăzniți să vă proiectați și imaginea unei justiții imparțiale, corecte ce se vor extinde ca model și peste Prut. Cu alte cuvinte, lucrurile pot evolua într-o direcție normală, firească.Totuși, filo-rușii nu se lasă și încetinesc acest proces. Mai e cazul să ne aducem aminte de „prietenia” și interesul Rusiei, care a încercat să blocheze eforturile Republicii Moldova în sensul integrării europene, aşa cum a procedat de altfel şi în cazul altor state din fosta Comunitate a Statelor Independente? De aceea, din dorința de a ne vedea visul împlinit,ar trebui să nu mai ezităm deloc și nici să luăm peste picior pe semenii care luptă,speră și cred în idealul acestei uniri, în cuget și în simțiri.......

citeste in continuare

REDACTIA

Director fondator: Daniel C. Iorgu

Redactor Sef: prof. dr. Daniel Mihai

Senior Editor: prof.univ. Mircea Vintilescu

Editorialist: Florin Budescu

Corespondent UK: Alina Pop

Corespondent Spania: Fabianni Belemuski

Fotoreporter: Daniel Paun

Reporter: Daniel Hintergraber

Redactori: Marian Nedelea, Gabriel Dumitru, Iulia Grajdieru, Elena Scripcaru

Disclaimer

Responsabilitatea juridica in cazul editorialelor/ articolelor redactate de invitatii permanenti sau invitatii speciali aparține în exclusivitate autorilor.

Dacă cineva se simte lezat într-un fel de vreun articol de pe acest website, poate trimite un drept la replică care va fi publicat în articolul respectiv.

CONTACT

CRITERIUL NATIONAL
Cotidian online de stiri si atitudine
ISSN 2393-4891
ISSN-L 2393-4891

Redactie: contact@criteriul.ro

Redactor Sef: daniel.mihai@criteriul.ro

Citeste si:

nationalul logo

Constanta Mea

Prahova Mea

Brasovul Meu