Criteriul National

MUZICĂ RUSEASCĂ LA SUPERLATIV! Filarmonica din Sankt Petersburg a oferit un al doilea concert de excepţie oferit publicului român!

septembrie 11
22:50 2015

 

 Filarmonica din Sankt Petersburg dirijată de Yuri Termikanov a avut în program lucrări de Ceaikovski şi Şostakovici. Solist a fost violonistul Valeryi Sokolov, laureat al Concursului George Enescu din anul 2005.

St Petersburg Orchestra

Concertul pentru vioară în Re major, Op. 35, al lui Piotr Ilici Ceaikovski este unul dintre cele mai cunoscute concerte pentru vioară dar și unul dintre cele mai dificile din punct de vedere tehnic. A fost compus în Elveția în 1878 și a avut premiera pe 4 decembrie 1881 în Viena cu Adolph Brodski în calitate de solist și Hans Richter dirijor.

Născut în 1986 la Harkov, Ucraina, Valeriy a câştigat premiul Study Grant la Concursul internaţional Pablo Saraste din Pamplona, Spania, în 1999, premiu datorită căruia a putut studia cu Natalia Boyarskaya la Yehudi Menuhin School din Anglia. În septembrie 2005, Valeriy a câştigat Marele Premiu al Concursului internaţional George Enescu, cu o interpretare a Concertului pentru vioară de Beethoven. De asemenea, a câştigat premiul pentru cea mai bună interpretare cu Sonata nr. 3 de Enescu, cât şi Premiul Fundaţiei Enescu. Este susţinut cu generozitate de Accenture Foundation, în cadrul programului lor pentru tineri muzicieni.

Lucrarea este structurată în forma tradițională de concert în trei părți:

  1. Allegro moderato (Re major)
  2. Canzonetta: Andante (Sol minor)
  3. Finale: Allegro vivacissimo (Re major)

Nu există pauză între ultimele două părți. Durata tipică a concertului este de aproximativ 35 de minute.

ceaikovski-concertul-pentru-vioara-si-orchestra-op35-

Lucrarea a fost compusă în Clarens, Elveția, o stațiune situată pe malul Lacului Geneva unde Ceaikovski a mers să se recupereze de pe urma depresiei cauzate de căsătoria dezastruoasă cu Antonina Miliukova. Lucra la Sonata pentru pian în Sol major dar nu înregistra progrese. Lui Ceaikovski i s-a alăturat elevul său la compoziție, violonistul Iosif Kotek care a fost la Berlin pentru a studia cu violonistul Joseph Joachim. Cei doi au interpretat împreună lucrări pentru vioară și pian, inclusiv un aranjament pentru vioară și pian al lucrării Simfonia spaniolă de Édouard Lalo, care ar fi interpretat-o chiar în ziua în care Kotek a sosit în Clarens. Această lucrare ar fi fost catalistul pentru Ceaikovski să compună concertul pentru vioară. I-a scris protectoarei sale, Nadezhda von Meck: „[Simfonia spaniolă] are multă prospețime, lumină, ritmuri picante și melodii frumos și excelent armonizate… El [Lalo], la fel ca și Léo Delibes și Bizet, nu caută profunzimea, ci evită cu grijă rutina, caută noi forme și se gândește mai mult la frumusețea muzicală și mai puțin la observarea tradițiilor stabilite cum fac germanii”.

Ceaikovski a înregistrat progrese rapide și constante la concert deoarece și-a recăpătat inspirația după odihna din Clarens iar lucrarea a fost finalizată în doar o lună având în vedere că partea a doua a fost rescrisă complet (o versiune a părții originale a fost păstrată ca prima din cele trei piese din lucrarea pentru vioară și pian Souvenir d’un lieu cher.Deoarece Ceaikovski nu era violonist i-a cerut ajutorul lui Kotek pentru a finaliza părțile solo. Ceaikovski i-a scris fratelui său Anatoli în ziua în care a finalizat partea a doua: „Cât de drăgăstos se ocupă de concertul meu! Nu încape îndoială că nu aș fi putut realiza nimic fără el. Îl interpretează minunat.”

Ceaikovski a vrut să îi dedice concertul lui Kotek dar a fost constrâns de faptul că acest lucru va cauza bârfe cu privire la natura reală a relației dintre cei doi (este aproape sigur că au fost iubiți la un moment dat iar Ceaikovski a avut mereu dificultăți în a-și ascunde homosexualitatea față de publicul larg).[ În 1881 s-a despărțit de Kotek după ce acesta a refuzat să interpreteze concertul, crezând că nu a avut succes și că acest lucru îi va afecta cariera ascendentă. Totuși, i-a dedicat lui Kotek lucrarea Vals-Scherzo în Do major pentru vioară și orchestră, compusă în 1877 și publicată în 1878.

Execuţia solistului a fost una destul de reuşită, chiar dacă din punct de vedere tehnic totul a fost impecabil, totul desfăşurându se în nuanţer mici, de abia perceptibile deoarece în majoritatea cazurilor, orchestra l a acoperit. Lipsa de siusţinere l a afectat şio în cntilenele temelor secunde . Partea cea mai reuţită a fost partea mediană Canzonetta.

Simţindu se dator, solistul a oferit un bis Recitativ şi Scherzo Caprice aparţinând violonistului şi compozitorului austriac Fritz Kreisler.

După pauză, această experimentată şi versatilă orchestră a oferit cea de  a zecea Simfonie de Dmitri Şostakovici , op 93 în mi minor.

Sostakovich

Desfăşurată în 4 mişcări Moderato, Allegro, Allegretto şi Andante Allegro.Subiectul primei părâi are acea alură ce imprimă o anume staticitate însă cumulul de imagini sonore se vor amplifica într o motricitate de invidiat.Dialogul polifonic al  vocilor a evoluat în cele mai fine şi de a bia sesizabile planuri creând aceea senzaţie de spaţialitate.

Partea a II a a avut un caracter de a dreptul brutal, totul putând fi strivit de mecanismul infailibil imaginat de Şostakovici. Siguranţa şi dialogul metro ritmic a devenit un reper ce animă şi pulseatză in tr o frenetică mişcare da capoal fine. Siguranţa ţi ferocitatea dublată de un anume sarcasm sunt alte caracteristici ale acestei antrenante piese.

Partea a III a e asemănător unei forme de vals în care sentimentul angoasant al morţi predomină. Temele predilecte dar şi contrastele evidente, acele zone liniştite vor avea un numitor comun, un motiv generator fpormat din patru sunete D S C H adică re mi bemol do şi si.Acesta va fi regăsit în orice fel de combinaţie timbrală sau ritmică.Cu acea sofisticată ştiinţă, dar şi într o modalitate expresivă, Ţostakovici a reuşit sa unească toate elementele de limbaj muzical. Dialogul instrumental al tuturor compartimentelor a fost magistral redat. Intervenţile personajelor caricaturizate de Ţostakovici dau acea tentă ironică , în această adevărată frescă a anilor grei de comunism, în care această creaţie a fost cenzurată mai bine de 13 ani deoarece a deranjat Sistemul şi nu s a ridicat la standardele atât de nobile ale ideologiei….

Finalul va readuce acel cumul de elemente deja cunoscute . Într o linie melodică simplă, oboiul va intona un întreg şli complet solo. Scherzo ul va fi rememorat, de ată dată printr un artificiu de creaţie, inserarea unui dans rusesc gopak.Solo urile oboiului, ale fagotului, ale clarinetului cât şi intervenţile piculinei     au alcătuit alte p8uncte de interes pentru toţi melomanii prezenţi. Totodată flautul dimpreună cu clarinetul vor avea acele comentarii augmentate  faţă de toată substanţa sonoră. Viorile prime vor asigura dimpreună cu tot ansamblul percuţiei acel ostinato.

În final, motivul DSCH se va impune într o amnieră convingătoare iar o codă triumfală va avea forţa de a încununa una dintre cele mai dificile simfoni ale lui Dmitri Ţostakovici.

Orchestra a oferit ţi un bis, partea lentă a Simfoniei a IV a de P.I Ceaikovski spre încântarea numerosului public aflat în Sala Palatului.

 

 

Sursa foto enescu.tvr.ro www.sparksforyourlife.com

Comentarii

Comentarii

Articole similare

0 Comments

No Comments Yet!

There are no comments at the moment, do you want to add one?

Write a comment

Only registered users can comment.

Editia Digitala

Criteriul National prima pagina

EDITORIAL

„Ţi-e milă? Ţi-am luat banii!…”- CONTRA-EDITORIAL

danielmihai de prof.dr. Daniel Mihai

Tristele amintiri au ajuns departe…De fapt, cu o anumită ritmicitate , indiferent de context omul are posibilitatea de a alege .

Iar, această posibilitate de a râde sau de a plânge ar trebui să nu ne-o cenzureze nimeni!

De cele mai multe ori, datorită „regulilor nescrise” ale acestei societăţi suntem puşi în faţa unor evenimente triste şi întunecate , dar comicul îşi face apariţia tocmai atunci când ne-am aştepta cel mai puţin.

De la o vreme încoace am tot scris pe diferite atitudini vis a vis de anumite aspecte ce m-au determinat să mă exprim în mai multe registre sufleteşti!

Dar acum e cu totul altă treabă…

Fără să aduc jigniri, situaţia în care se află românul este analizată în mod ironic.“Filantropica” reprezintă cea mai eficientă şi în acelaşi timp amuzantă metodă de a aduce în prim-plan ideea că “nu tot ceea ce pare este adevărat”.

Asemeni unei proiecţii video avem o sumendenie de întâmplări ce constituie o modalitate de a genera materiale de informare publică.

Modul în care noi, asemeni spectatorilor avem „şansa” de a privi lumea este oarecum influenţat de experienţele celor din trecut, deoarece astfel, participând în mod indirect la acţiunile personajelor, noi suntem publicul ce primeşte şi decodifică mesajul în mod diferit.

Replica cheie a lui Gheorghe Dinică (textier pentru cerşetori) :”Mâna întinsă care nu spune o poveste, nu primeşte pomană”, reprezintă fraza de bază a relaţiilor publice.

El este un portret „artistic”, machiavelic până la perfecțiune al diavolului ca show-man de geniu, care prin minciună şi înşelăciune a reuşit să ocupe o poziţie bună în societate. Această replică ar putea să-l includă, în cinismul ei şi pe artistul român care cerşeşte finanţare şi care va rămîne cu mîna întinsă, atâta timp cât nu găseşte o poveste captivantă...........

citeste in continuare

REDACTIA

Director fondator: Daniel C. Iorgu

Redactor Sef: prof. dr. Daniel Mihai

Senior Editor: prof.univ. Mircea Vintilescu

Editorialist: Florin Budescu

Corespondent UK: Alina Pop

Corespondent Spania: Fabianni Belemuski

Fotoreporter: Daniel Paun

Reporter: Daniel Hintergraber

Redactori: Marian Nedelea, Gabriel Dumitru, Iulia Grajdieru, Elena Scripcaru

Disclaimer

Responsabilitatea juridica in cazul editorialelor/ articolelor redactate de invitatii permanenti sau invitatii speciali aparține în exclusivitate autorilor.

Dacă cineva se simte lezat într-un fel de vreun articol de pe acest website, poate trimite un drept la replică care va fi publicat în articolul respectiv.

CONTACT

CRITERIUL NATIONAL
Cotidian online de stiri si atitudine
ISSN 2393-4891
ISSN-L 2393-4891

Redactie: contact@criteriul.ro

Redactor Sef: daniel.mihai@criteriul.ro

Citeste si:

nationalul logo