Criteriul National

MUZICĂ RUSEASCĂ LA SUPERLATIV! Filarmonica din Sankt Petersburg a oferit un al doilea concert de excepţie oferit publicului român!

septembrie 11
22:50 2015

 

 Filarmonica din Sankt Petersburg dirijată de Yuri Termikanov a avut în program lucrări de Ceaikovski şi Şostakovici. Solist a fost violonistul Valeryi Sokolov, laureat al Concursului George Enescu din anul 2005.

St Petersburg Orchestra

Concertul pentru vioară în Re major, Op. 35, al lui Piotr Ilici Ceaikovski este unul dintre cele mai cunoscute concerte pentru vioară dar și unul dintre cele mai dificile din punct de vedere tehnic. A fost compus în Elveția în 1878 și a avut premiera pe 4 decembrie 1881 în Viena cu Adolph Brodski în calitate de solist și Hans Richter dirijor.

Născut în 1986 la Harkov, Ucraina, Valeriy a câştigat premiul Study Grant la Concursul internaţional Pablo Saraste din Pamplona, Spania, în 1999, premiu datorită căruia a putut studia cu Natalia Boyarskaya la Yehudi Menuhin School din Anglia. În septembrie 2005, Valeriy a câştigat Marele Premiu al Concursului internaţional George Enescu, cu o interpretare a Concertului pentru vioară de Beethoven. De asemenea, a câştigat premiul pentru cea mai bună interpretare cu Sonata nr. 3 de Enescu, cât şi Premiul Fundaţiei Enescu. Este susţinut cu generozitate de Accenture Foundation, în cadrul programului lor pentru tineri muzicieni.

Lucrarea este structurată în forma tradițională de concert în trei părți:

  1. Allegro moderato (Re major)
  2. Canzonetta: Andante (Sol minor)
  3. Finale: Allegro vivacissimo (Re major)

Nu există pauză între ultimele două părți. Durata tipică a concertului este de aproximativ 35 de minute.

ceaikovski-concertul-pentru-vioara-si-orchestra-op35-

Lucrarea a fost compusă în Clarens, Elveția, o stațiune situată pe malul Lacului Geneva unde Ceaikovski a mers să se recupereze de pe urma depresiei cauzate de căsătoria dezastruoasă cu Antonina Miliukova. Lucra la Sonata pentru pian în Sol major dar nu înregistra progrese. Lui Ceaikovski i s-a alăturat elevul său la compoziție, violonistul Iosif Kotek care a fost la Berlin pentru a studia cu violonistul Joseph Joachim. Cei doi au interpretat împreună lucrări pentru vioară și pian, inclusiv un aranjament pentru vioară și pian al lucrării Simfonia spaniolă de Édouard Lalo, care ar fi interpretat-o chiar în ziua în care Kotek a sosit în Clarens. Această lucrare ar fi fost catalistul pentru Ceaikovski să compună concertul pentru vioară. I-a scris protectoarei sale, Nadezhda von Meck: „[Simfonia spaniolă] are multă prospețime, lumină, ritmuri picante și melodii frumos și excelent armonizate… El [Lalo], la fel ca și Léo Delibes și Bizet, nu caută profunzimea, ci evită cu grijă rutina, caută noi forme și se gândește mai mult la frumusețea muzicală și mai puțin la observarea tradițiilor stabilite cum fac germanii”.

Ceaikovski a înregistrat progrese rapide și constante la concert deoarece și-a recăpătat inspirația după odihna din Clarens iar lucrarea a fost finalizată în doar o lună având în vedere că partea a doua a fost rescrisă complet (o versiune a părții originale a fost păstrată ca prima din cele trei piese din lucrarea pentru vioară și pian Souvenir d’un lieu cher.Deoarece Ceaikovski nu era violonist i-a cerut ajutorul lui Kotek pentru a finaliza părțile solo. Ceaikovski i-a scris fratelui său Anatoli în ziua în care a finalizat partea a doua: „Cât de drăgăstos se ocupă de concertul meu! Nu încape îndoială că nu aș fi putut realiza nimic fără el. Îl interpretează minunat.”

Ceaikovski a vrut să îi dedice concertul lui Kotek dar a fost constrâns de faptul că acest lucru va cauza bârfe cu privire la natura reală a relației dintre cei doi (este aproape sigur că au fost iubiți la un moment dat iar Ceaikovski a avut mereu dificultăți în a-și ascunde homosexualitatea față de publicul larg).[ În 1881 s-a despărțit de Kotek după ce acesta a refuzat să interpreteze concertul, crezând că nu a avut succes și că acest lucru îi va afecta cariera ascendentă. Totuși, i-a dedicat lui Kotek lucrarea Vals-Scherzo în Do major pentru vioară și orchestră, compusă în 1877 și publicată în 1878.

Execuţia solistului a fost una destul de reuşită, chiar dacă din punct de vedere tehnic totul a fost impecabil, totul desfăşurându se în nuanţer mici, de abia perceptibile deoarece în majoritatea cazurilor, orchestra l a acoperit. Lipsa de siusţinere l a afectat şio în cntilenele temelor secunde . Partea cea mai reuţită a fost partea mediană Canzonetta.

Simţindu se dator, solistul a oferit un bis Recitativ şi Scherzo Caprice aparţinând violonistului şi compozitorului austriac Fritz Kreisler.

După pauză, această experimentată şi versatilă orchestră a oferit cea de  a zecea Simfonie de Dmitri Şostakovici , op 93 în mi minor.

Sostakovich

Desfăşurată în 4 mişcări Moderato, Allegro, Allegretto şi Andante Allegro.Subiectul primei părâi are acea alură ce imprimă o anume staticitate însă cumulul de imagini sonore se vor amplifica într o motricitate de invidiat.Dialogul polifonic al  vocilor a evoluat în cele mai fine şi de a bia sesizabile planuri creând aceea senzaţie de spaţialitate.

Partea a II a a avut un caracter de a dreptul brutal, totul putând fi strivit de mecanismul infailibil imaginat de Şostakovici. Siguranţa şi dialogul metro ritmic a devenit un reper ce animă şi pulseatză in tr o frenetică mişcare da capoal fine. Siguranţa ţi ferocitatea dublată de un anume sarcasm sunt alte caracteristici ale acestei antrenante piese.

Partea a III a e asemănător unei forme de vals în care sentimentul angoasant al morţi predomină. Temele predilecte dar şi contrastele evidente, acele zone liniştite vor avea un numitor comun, un motiv generator fpormat din patru sunete D S C H adică re mi bemol do şi si.Acesta va fi regăsit în orice fel de combinaţie timbrală sau ritmică.Cu acea sofisticată ştiinţă, dar şi într o modalitate expresivă, Ţostakovici a reuşit sa unească toate elementele de limbaj muzical. Dialogul instrumental al tuturor compartimentelor a fost magistral redat. Intervenţile personajelor caricaturizate de Ţostakovici dau acea tentă ironică , în această adevărată frescă a anilor grei de comunism, în care această creaţie a fost cenzurată mai bine de 13 ani deoarece a deranjat Sistemul şi nu s a ridicat la standardele atât de nobile ale ideologiei….

Finalul va readuce acel cumul de elemente deja cunoscute . Într o linie melodică simplă, oboiul va intona un întreg şli complet solo. Scherzo ul va fi rememorat, de ată dată printr un artificiu de creaţie, inserarea unui dans rusesc gopak.Solo urile oboiului, ale fagotului, ale clarinetului cât şi intervenţile piculinei     au alcătuit alte p8uncte de interes pentru toţi melomanii prezenţi. Totodată flautul dimpreună cu clarinetul vor avea acele comentarii augmentate  faţă de toată substanţa sonoră. Viorile prime vor asigura dimpreună cu tot ansamblul percuţiei acel ostinato.

În final, motivul DSCH se va impune într o amnieră convingătoare iar o codă triumfală va avea forţa de a încununa una dintre cele mai dificile simfoni ale lui Dmitri Ţostakovici.

Orchestra a oferit ţi un bis, partea lentă a Simfoniei a IV a de P.I Ceaikovski spre încântarea numerosului public aflat în Sala Palatului.

 

 

Sursa foto enescu.tvr.ro www.sparksforyourlife.com

Comentarii

Comentarii

Articole similare

0 Comments

No Comments Yet!

There are no comments at the moment, do you want to add one?

Write a comment

Only registered users can comment.

Editia Digitala

Criteriul National prima pagina

EDITORIAL

AU TRECUT DOI ANI DE LA TRAGEDIA DIN CLUBUL COLECTIV… CONTRA-EDITORIAL

danielmihai de prof.dr. Daniel Mihai

Au trecut deja destul de repede doi ani de la tragedia din clubul Colectiv. Neputința pe care au trăit-o majoritatea în acele zile coroborate și cu revolta care a urmat, rămân încă bine întipărite în memoria multora. Multitudinea de evenimente de comemorare din aceste zile ne arată că nu suntem dispuși să lăsăm umbra uitării să se aștearnă în urma incendiului care a luat 64 de vieți.

Colectiv este acea mărturie de netăgăduit, acea expresie plină de tragism pe care și din care foarte puțini au putut înțelege câte ceva. Cert este că lumea a rămas marcată pe moment, ca mai pe urmă, aproape ireversibil, inexplicabil, cu aceeași doză de cinism…a alunecat pe partea uitării.

Momentul Colectiv ne-a adus nu doar pierderea unor oameni de care suntem cu toții iremediabil legați. Ci, a fost vorba și de un fel de trezire involuntară, care ne-a pus în față un adevăr crud: corupția chiar ucide. Iar, dacă stăm și reflectăm câteva momente, fără a avea pretenția de a ne situa în postura de ”judecători”, cu acea durere a omului rănit, vom ajunge la anumite concluzii, despre care s-a tot scris și strigat cu voce tare, sinonimă cu acea dorință de a nu renunța până în ziua în care vom transcede și ne vom alătura lor, cu mențiunea și rugămintea adresată Cerului de a nu avea acel tragic sfârșit!

Tineri aceia deosebiți nu meritau să moară în asemenea chinuri. Tineri aceia meritau tratați cu mare grijă de către cei specializați și în măsură să îi aline, să le asigure o speranță…Dar, din nefericire, nimeni și nimic nu au putut să le schimbe destinul.

Așa s-a ajuns cu acțiunea de a protesta, atunci când o mare de oameni a decis să strige și să vocifereze, pe deplin întemeiat contra lentorii, neajunsurilor, incapacității Sistemului. Astfel, fără de acest spirit civic, care ulterior a fost confiscat de către unele partide nu se putea face vreo schimbare.

Datoria, dreptul de a manifesta, de a dezbate cu argumente, de a vocifera atunci când guvernanții greșesc și de a semna petiții pentru a cere și a obține o schimbare veritabilă este unul garantat de bunul simț, dacă de Constituție, se tot încearcă, spre a fi eliminat, treptat-treptat.........

citeste in continuare

REDACTIA

Director fondator: Daniel C. Iorgu

Redactor Sef: prof. dr. Daniel Mihai

Senior Editor: prof.univ. Mircea Vintilescu

Editorialist: Florin Budescu

Corespondent UK: Alina Pop

Corespondent Spania: Fabianni Belemuski

Fotoreporter: Daniel Paun

Reporter: Daniel Hintergraber

Redactori: Marian Nedelea, Gabriel Dumitru, Iulia Grajdieru, Elena Scripcaru

Disclaimer

Responsabilitatea juridica in cazul editorialelor/ articolelor redactate de invitatii permanenti sau invitatii speciali aparține în exclusivitate autorilor.

Dacă cineva se simte lezat într-un fel de vreun articol de pe acest website, poate trimite un drept la replică care va fi publicat în articolul respectiv.

CONTACT

CRITERIUL NATIONAL
Cotidian online de stiri si atitudine
ISSN 2393-4891
ISSN-L 2393-4891

Redactie: contact@criteriul.ro

Redactor Sef: daniel.mihai@criteriul.ro

Citeste si:

nationalul logo