Îţi fură ochii marfa din galantar, o marfă poleită pe dinafară, dar otrăvită pe dinăuntru? Nu caşti bine ochii, deschizi larg punga!…
Şi nu, nu este un eufemism, deşi mulţi l-ar putea considera astfel. De ce nu? Pentru că dacă n-ai învăţat încă să calci a popă şi te mănâncă limba să ţii predici, s-ar putea să te coste scump, foarte scump!
Dar haide să exemplificăm spre a ne dumiri cum stă treaba.
Precum ştiţi, după trâmbiţata Revoluţie din ’89 (că numai Revoluţie n-a fost!), s-au înmulţit ca ciupercile după ploaie firmele distribuitoare de suplimente alimentare. Au găsit aici un teren virgin, nepervertit şi nepregătit şi au început să exploateze la sânge circumstanţa. Şi dacă nu caşti bine ochii, deschizi larg punga, plecând urechea la caii verzi pe pereţi îndrugaţi de aşa-zişii oameni de bine, puşi la patru ace (doar look-ul contează, nu?!) Căci să fie clarun lucru. Firma-mamă îşi selectează foarte minuţios liderii şi îi motivează considerabil financiar pentru a converti noi membrii şi a perverti noi şi noi pălmaşi, care se zbat la rândul lor să ajungă lideri în renumitul MLM – marketingul de reţea -, despre care nu se auzise nimic înainte de ’89. După prăbuşirea regizată a industriei, considerată de guvernanţi un morman de fiare vechi, acest mijloc a fost privit de fiecare dintre cei racolaţi ca un colac de salvare, ca o modalitate de ridicare şi depăşire a condiţiei plebeiene, pentru că, trebuie să recunoaştem, aveam şi încă mai avem acest complex de inferioritate faţă de occidentali, un complex întreţinut oarecum, din interese oculte, meschine, atât de cei dinăuntru, cât şi de cei dinafară.
Există un climat de emulaţie în MLM, întreţinut de membrii activi, iar preşedintelui nu-i rămâne altceva decât să organizeze simpozioane semestriale, anuale, în locuri exotice, luxuriante, ce încântă albinuţele harnice a căror miere ajunge, se înţelege, la masa împăratului înzecit, dar ce zic, înmiit. De, cine nu cască bine ochii, deschide larg punga!
Ne-a exploatat naivitatea de frustraţi(e), entuziasmul tineresc, căci vă mărturisesc cu mâna pe inimă, majoritatea liderilor eram femei, tinere soţii şi mame. De ce spun acest lucru? Pentru că am trăit pe propria-mi piele un asemenea experiment ani de zile. Am fost distribuitor, lider cu un palmier, doi, trei, am ajunse distribuitor Elite etc., iar când a venit criza din 2008 – regizată oare? -, am rămas simplu consumator până de curând. Şi dacă privesc în urmă, realizez cu amărăciune că am pompat bani grei într-o firmă care nu mi-a adus mari beneficii financiare şi nici în privinţa sănătăţii n-a excelat. M-am ales cel mult cu dependenţa de un Placebo, în fond.
Aşadar, cum vă spuneam: Nu caşti bine ochii, deschizi larg punga!
Sursa foto:https:// google.ro
Acest material a fost realizat de către doamna Elena Neacșu în exclusivitate pentru platforma media independentă Criteriul Național
