Criteriul National

Nuanțarea ca unealtă politică – Opinii

Nuanțarea ca unealtă politică – Opinii
decembrie 12
10:24 2021
George Orwell zicea că “limbajul poate corupe gîndirea.” Un limbaj simplu, fără umbre, ambiguități și conotații nu numai că limitează comunicarea dar și încurajează lenevia intelectuală. Dialogul devine pietrificat, argumentele nemaiavînd rolul de a căuta, a tatona adevărul ci mai degrabă de a implanta idei preconcepute în mintea celuilalt. Cu alte cuvinte, schimbul de vorbe nu se face pentru a afla ce gîndește oponentul, și astfel a schimba informații și îmbogăți cunoașterea, ci pentru a-l convinge de ceea ce gîndim noi. Arta îndoielii, atît de dragă lui Descartes, devine redundantă.

Diferența dintre a impune un punct de vedere și a lămuri pe cineva, recurgînd la dovezi, că o judecată anume e mai aproape de adevăr, e ceea ce stă la baza diferențierii dintre un regim de control și unul disciplinar. În timp ce disciplinarea unei populații presupune a o instrui, în sensul deschiderii unui canal de comunicare cu dublu sens, în care spiritul critic e lăsat să circule liber, fără a fi asfixiat de certitudinea deținerii monopolului asupra adevărului, controlul maselor se face prin dictarea unui comportament anume, fără posibilitate de exit, nesubordonarea devenind ilegală, și, ca urmare, pedepsită. Logica din spatele limbajului folosit e binară: suntem pro sau contra. Pro sau contra vaccinului, pro sau contra folosirii măștilor de protecție împotriva covid, pro sau contra unii altora. Calea de mijloc nu e încurajată, pentru că așa cum bine zicea Jean Birnbaum în cartea sa Le courage de la nuance, gradarea, nuanțarea, subtilitatea atît a gîndirii cît și a adevărului cere îndrăzneală, chiar un anumit eroism. Îndrăzneala de a ezita în fața proclamării adevărului, de a recunoaște greșelile comise și existența derutei, a dezorientării cere și efort intelectual.

E mult mai simplu să ne îmbăiem în confortul certitudinii decît să fim impregnați de dubiu. De ce? Pentru că suntem convinși că șovăiala ne face vulnerabili în fața deciziilor. Însă cercetătorii Daniel Kahneman și Amos Tversky ne atrag atenția asupra ‘disponibilității euristice’, acea scurtătură mentală pe care mulți dintre noi o luăm, mai ales cînd suntem presați de timp, și credem că nu mai e răgaz de analize profunde. Atunci cînd evaluăm o situație și trebuie să luăm o decizie, apelăm de multe ori la informațiile, riscurile, exemplele de care ne aducem recent și ușor aminte. Cu cît mentalul nostru e mai influențat, de exemplu, de un anumit gen de știri, cu atît judecățile noastre tind să îmbrățișeze raționalizarea din spatele acelei știri. Deciziile luate pe baza acestor euristici pot duce la erori de gîndire. Ceea ce caracterizează disponibilitatea euristică e ușurința cu care informația e adusă la suprafață, din memorie, și din această cauză ea fiind considerată importantă. Bineînțeles, aceasta nu înseamnă neapărat că detaliul pe care ni-l reamintim e cel mai important. E simplu doar un amănunt care a reieșit din memorie pentru că era mai la îndemînă, fie pentru că îl auzim neîncetat, fie pentru că face parte din repertoriul nostru de idei (preconcepute).

Socrate promova ignoranța, dar nu pentru că era împotriva certitudinii, care de altfel poate ușor aluneca în capcana dogmatismului, ci pentru că a fi conștient de propria ignoranță lasă deschisă ușa spre progres. Logoi sokratikoi, conversațiile socratice, erau menite de a ne arăta că sunt atîtea lucruri pe care nu le știm (încă), și că ceea ce credem că știm poate că nici nu e sigur că știm. Dialogul înlesnește aflarea adevărului pentru că într-un fel obligă participanții să gîndească prin faptul că își expun opiniile în văzul tuturor și acceptă ca ele să fie supuse unui proces critic. Combativitatea, atît de comună pe rețelele de socializare unde fiecare preferă să aleagă o ‘echipă’, pro sau contra, să polarizeze, să antagonizeze, lasă loc unei zone gri, unde posibilitățile se înmulțesc și zăbovirea, plurivocitatea ia locul simplificării, a unei cugetări rigide, înțepenite. Precum într-o pictură impresionistă, unde culorile se pierd una într-alta, într-o îmbrățișare armonioasă, fără ca vreuna, în mod special, să zbiere prin intensitatea ei.Citeste intregul articol si comenteaza pe contributors.ro

Comentarii

Comentarii

Articole similare

Editia Digitala

Criteriul National prima pagina

photostudio_1649947095742

EDITORIAL

România…Inteligența Artificială…Guvernul… - EDITORIAL

danielmihai de prof.dr. Daniel Mihai

Dacă nici acum nu vă vine să credeți, guvernul Dăncilă lucrează la strategia națională pentru Inteligența Artificială. Este inimaginabil, aproape de necrezut, dar elaborarea și ratificarea primei strategii naţionale în domeniul Inteligenţei Artificiale va fi o realitate.
Deseori,obișnuiți cu puțin din ceea ce ne tot oferă „din plin” viața aceasta, nu prea realizăm și nu prea știm să reacţionăm la acest soi de anunț oficial. Iar ceea ce este frapant vine de-acum înainte.

Da, stimabilelor și dumneavoastră onorați domni. Din moment ce a fost declarat „liber la Inteligența Artificială”, consecințele și desele implicații ne vor afecta destinele. Poate părea ceva de domeniul SF,dar tocmai ultimele evenimente au început să contrazică „scenariul.”

A trecut moda când mai auzeam de un nou studiu care descria savant implicațiile profunde pe care le au progresele din domeniul inteligenței artificiale. Iar, inevitabilul s-a pridus.Au căzut în derizoriu acele minți luminate, dimpreună cu toata adunarea numeroșilor experți, a think tankuri sau a celebritățilir din Silicon Valley care își dădeau cu presupsul că aplicațiile practice ale Inteligenței Artificiale urmează să ne schimbe viețile în moduri greu de imaginat.

Inteligenţa artificială este trecută de faza „copilăriei”. Acest lucru îl demonstrează unele experimente eşuate care au avut loc. Iar aici dau ca exemplu cazul „adolescentului” Tay al Microsoft, un robot bazat pe inteligenţă artificială care putea dialoga cu utilizatorii de Twitter. Acesta a devenit nazist în câteva ore, compania fiind nevoită să îl retragă. Incidentul a arătat limitările pe care le au maşinile, incapabile deocamdată să facă diferenţa între bine şi rău sau să dea dovadă de empatie.

Dar, ce anume împiedică pentru ca maşinile să ajungă la astfel de însuşiri umane?

Sunt destui semeni care se tem că inteligenţa artificială va fi folosită ca armă, de guverne sau grupări teroriste. Un astfel de sistem avansat, capabil să înveţe, ar putea să compromită orice sistem informatic şi să aibă acces la informaţii extrem de importante. Mai mult, ar putea lansa atacuri cu arme periculoase şi pot da naştere unui război devastator.

Iar acum, „onor” guvern al acestei colonii susţine cu o frenezie de nedescris această modă, dând dovada unui servilism exemplar! Oare cărui scopuri servește?

citeste in continuare

REDACTIA

Director fondator: Daniel C. Iorgu

Redactor Sef: prof. dr. Daniel Mihai

Senior Editor: prof.univ. Mircea Vintilescu

Editorialist: Florin Budescu

Corespondent UK: Alina Pop

Corespondent Spania: Fabianni Belemuski

Fotoreporter: Daniel Paun

Reporter: Daniel Hintergraber

Redactori: Marian Nedelea, Gabriel Dumitru, Iulia Grajdieru, Elena Scripcaru

Disclaimer

Responsabilitatea juridica in cazul editorialelor/ articolelor redactate de invitatii permanenti sau invitatii speciali aparține în exclusivitate autorilor.

Dacă cineva se simte lezat într-un fel de vreun articol de pe acest website, poate trimite un drept la replică care va fi publicat în articolul respectiv.

CONTACT

CRITERIUL NATIONAL
Cotidian online de stiri si atitudine
ISSN 2393-4891
ISSN-L 2393-4891

Redactie: contact@criteriul.ro

Redactor Sef: daniel.mihai@criteriul.ro

Citeste si:

nationalul logo

Constanta Mea

Prahova Mea

Brasovul Meu

Parteneri media exclusiv

Revista presei Raspandacul