Criteriul National

Nunta la români

Nunta la români
iulie 03
14:34 2016

 

Nunta la români

Susţinută de un variat material folcloric, nunta se desfăşoară în succesiunea următoarelor secvenţe: chemarea, cununa, bărbieritul, vedrele (adunarea darurilor), iertarea, conăcăria (se rosteşte o oraţie), schimburile, dansul, bradul, masa mică (se oferă invitaţilor pâine, sare şi rachiu), scalda (mirii se îmbăiază în apă neîncepută, în care se pun lapte dulce, miere şi diferite plante, în special busuioc, simbolul dragostei), gătirea, iertăciunile, plecarea la cununie, cununia, întoarcerea de la cununie, masa (mirele, mireasa, nunii, invitaţii ocupă locurile stabilite de tradiţie), jocul, răpirea închipuită (element integrat în compoziţia ceremonialului, pentru a sugera practici mai vechi şi păstrat pentru a da amploare şi mai multă culoare spectacolului), scoaterea zestrei, iertăciunea şi se încheie cu despărţirea de părinţi.

art-img1-1318271-nunta-15_feb_2015
Creaţia folclorică cuprinsă în această parte a ceremonialului este confirmarea virtuozităţii artistice a poporului român.
Un sentiment de jale exprimă cântecul rostit în cadrul secvenţei, denumită cunună:

“Copilă din doi părinţi
Nu grăbi să te măriţi,
Că mila de la părinţi
Pân-trăieşti n-o-întâlneşti
Dar mila de la bărbat
E un putregai uscat.”
Pregătirea mirelui pentru nuntă are loc duminică dimineaţa, când înconjurat de prieteni, este bărbierit de unul din ei, în timp ce lăutarii zic un cântec tradiţional.
Atmosfera este veselă cu cântece, glume şi laude exagerate la adresa mirelui.
Urmează apoi o altă oraţie (schimburile), amestec de fabulos şi povestire, în care mirele, văzut ca un erou de poveste, pleacă la negustorii din ţară, la Ţarigrad şi Ierusalim, ca să-i găsească miresei vestimentaţia cea mai potrivită momentului şi frumuseţii ei:

“Noi vom spune cu-adevărat
Ce fel de schimburi ţi-am aflat;
Un hobot de-nhobotat,
Din Ţarigrad cumpărat,
O oglindă de cătat,
Ciubotele de-ncălţat,
Nişte ciuboţele cu flori,
Să-ţi fie de sărbători;
Dară tălpile-s de iapă
Să mergi cu ele şi la apă…
Poftim gazdă la loc
Să dea Dumnezeu noroc!
Că aceste nu-s alese
Până mâne dimineaţă,
Că aceste sunt alese
Ca să-ţi fie pe viaţă
Poftim, schimburile să le primiţi
Ostenitorii să-i cinstiţi
Pe noi să nu bănuiţi.”

muzeul-satului-nunta-romani-15

Împodobirea bradului, simbol al tinereţii şi fertilităţii are loc vineri sau sâmbătă seara, iar jocul bradului se desfăşoară duminică; ele contribuie, prin chiuituri şi jocuri, la dinamizarea ceremonialului nunţii. Bradul este împodobit de flăcăi cu flori artificiale, panglici şi beteală, iar în vârf se anină o batistă colorată. În jurul lui se joacă o horă. Bradul este dus de către brădar la casa miresei, de unde va lua o batistă, salba cu bani şi cămaşa mirelui. Înainte de a primi aceste obiecte, între brădar şi tatăl miresei are loc un dialog, în care mirele şi mireasa sunt imaginaţi ca eroi de basm:

„Tânărul nostru împărat
De dimineaţă s-a sculat
Şi plecând prin sat la noi
M-a găsit la o turmă de oi
Şi tare m-a rugat
Să fiu brădar,
Ca mândru arţar,
Să iau tinde de-o noapte
Stropită cu lacrimi de lapte
Şi-aşa am plecat,
Cu murgu-nstrunat,
Cu paloşu-ntr-o mână,
Cu bradul într-altă mână,
Şi-am trecut văi,
Am colindat după clăi,
Pe drumuri nebătute,
Prin ape nescăzute,
Ca s-ajung la dumneavoastră.”

Chematorii-si-chematoarele-cu-mirii

Apărând în prag, înconjurată de mamă şi prietene, mireasa ascultă mesajul brădarului: „Împărăteasă, mireasă
De împăratul nostru aleasă,
Bine te-am găsit sănătoasă.”
După ce primeşte răspunsul cuvenit: „bine-ai venit sănătos, cu un brad frumos”, brădarul rosteşte mai departe:

„La faţa dumneavoastră mă închin
Ca la o ramură de măslin
Şi v-aduc acest brad înalt,
De-mpăratul nostru îmbrăcat,
Să-l stăpâneşti voioasă
Cu toată casa sănătoasă
Şi mi-a zis împăratul nostru,
Să fie în cinstea şi auzul vostru,
Ca să-l înălţaţi
Şi să-l împlântaţi…”

O oraţie de un lirism impresionant este rostită când mireasa îngenunchiază în faţa părinţilor, fraţilor, rudelor (uneori chiar prieteni şi cunoscuţi), îşi cere iertare şi binecuvântarea lor în noul drum creat în viaţă:

„Ascultaţi cinstiţi nuntaşi
Şi cu toţi împrejuraşi,
Dară mai cu dinadinsul
Domnia voastră cinstiţi,
Buni şi înduraţi părinţi,
Care sunteţi rânduiţi
Ca şi pomii cei rodiţi,
Ce-şi dau roada ramurilor,
Din răcoreala rădăcinilor,
C-această fiică smerită
Şi de dumneavoastră mult iubită
Se roagă cu mare smerenie
Să-i daţi cuvânt de blagoslovenie.”

theodor-aman-round-dance-at-aninoasa-1890

În unele regiuni, când mireasa îşi cere iertare celor amintiţi, una din nevestele de faţă, de obicei cea mai bună cântăreaţă, interpretează un cântec trist, care sugerează o deosebită candoare şi participare faţă de cei prezenţi şi de întreaga natură:

„Frunză verde amărăciune
Ie-ţi, copilă, iertăciune,
De la mamă, de la nene,
De la cerul cel cu stele,
De la fraţi, de la surori,
De la grădina cu flori,
De la strat de busuioc,
De la flăcăi, de la joc,
De la strat cu lămâiţă
De la fetele cu gâţă (cosiţe).”

În Munţii Pindului, înainte de plecarea la cununie, mirele se încinge cu un brâu roşu, pleacă la nun acasă şi-l invită la dânsul. De la casa mirelui pornesc la casa miresei, unde se cântă nunului astfel:

„Bună seară, nune mare,
Astă sară, bună sara.
Această oaste dimprejur
Este toată oastea ta,
Una mie şi cinci sute.”

PA270220

Iar înainte de a porni spre biserică, rudele apropiate ale miresei o sărută, rând pe rând, cântându-i: „Tremură soarele şi apune,
Tremură inima fetei (miresei).”
La întoarcerea de la cununie, alaiul femeilor ce însoţeşte mireasa interpretează un cântec, în care tinerii sunt comparaţi cu elementele celeste:

„Frunzuliţă de sub gheaţă,
Duminică dimineaţă,
Mândru soare a răsărit,
Mândră lună s-a ivit,
Nu ştiu luna s-a ivit,
Ori soarele-a răsărit,
Ori mirele-a-nflorit
Sau mireasa s-a gătit
Şi frumos s-a-mpodobit
Cu cunună de argint…”

Masa propriu-zisă este precedată de colăcărie. Mirele şi vornicii, călări, însoţiţi de ceilalţi oaspeţi, pleacă după mireasă. Când ajung în apropierea casei ei, rudele miresei leagă poarta cu funii şi lanţuri. În acest timp, în faţa porţii ferecate are loc un dialog, când grav, când hilar susţinut de colăcar şi vornicei:
– Colăcarul:
„Noi ce-mblăm, ce căutăm,
Tot bine seama ne dăm,
A nost’ tânăr împărat
Pe aici a mai umblat
Cu puşca sa la vînat
Şi-n grădină,
Ce cu flori frumoase-i plină,
Şi-a văzut o mîndră floare,
Şi-a văzut în astă curte
O floare mîndră de munte”

– Vornicerul:
„Fraţilor,
Fârtaţilor!
Noi n-am văzut nici o stea,
Măcar cât de mititea,
Oarecând ca să se lase
În dreptul acestei case,
De aceea, nici că ne pasă
De cuvintele-nmeavoastră”
– Colăcarul:
„A nost’ tânăr împărat
Nouă poruncă ne-a dat
Să vă spunem apriat
Că suntem îndatoriţi
Şi gătaţi să vă-ngrijiţi,
Cu buţi de vin,
Cu care de fân.”

– Vornicelul:
„În loc de cară cu fân,
Douăsprezece jirezi de ogrinji,
Şi-n loc de buţi mari cu vin,
Douăsprezece buţi oloage,
Fără cercuri, fără doage.
Şi-n loc de scripcari,
Vro cîţiva bondari.”

obiceiuri-si-traditii-romanesti-la-nunta

După o busculadă simulată, sunt primiţi în curtea miresei, unde e aşezat un scaun, acoperit cu o scoarţă (lăicer) curată, sub care află un colac „mare şi frumos”, păzit de stolnic.
Insuccesul luării colacului este compensat printr-o nouă oraţie (la colac), rostită de acelaşi colăcer, bunul orator popular.
Acestui moment, întregit şi de câteva dansuri, îi urmează masa.
Înaintea ospăţului se rosteşte o oraţie, ascultată de invitaţi cu atenţie, după care sunt gustate bucatele, savurate glumele, ironiile, preferate melodiile şi cântul.
Tot acum se fac urări mirilor, socrilor, nunilor şi invitaţilor.
Petrecerea continuă cu jocul, care antrenează toţi mesenii, tineri şi vârstnici, nelipsite fiind hora mare, strigăturile, chiuiturile, adresate mai cu seamă mirelui şi miresei:
„Trandafir cu frunza deasă
Dulce-i gura de mireasă.”
Frecventul moment al scoaterii zestrei era în trecut prilej de suculente zeflemeli:
„Bine-mi pare, bine-mi pare,
C-am umplut capul ist mare
De perini şi de scoarţare.”
O altă parte a spectacolului popular, după nuntă, întruneşte, de asemenea, mai multe momente: cale primară, mărul, colăcimea, cununia la saice, a doua nuntă şi despărţenia.
Revederea miresei cu părinţii are loc la o săptămână sau mai mult, după împrejurări. Părinţii fetei primesc acasă, la o petrecere familială, alături de miri, nunii şi câteva rude apropiate. Fiind prima vizită făcută părinţilor după căsătorie, afost denumită cale primară.
Mărul, un obicei întâlnit în trecut în Transilvania, simboliza scena biblică a păcatului originar şi avea loc la un an după căsătorie. Mirii, ajutaţi de naş, aduc un pom, pe care îl aşază pe masă în faţa preotului şi a cantorului, pentru ca şi pe cealaltă lume familia să aibă „un pom pe care să se odihnească”.
Corespondent mărului în Transilvania, în Bucovina era cunoscut obiceiul numit colăcimea, şi care consta în cinstirea nunilor, la un an sau chiar mai puţin, cu două perechi de colaci, semn de recunoştinţă pentru că i-a cununat.
Celelalte trei momente n-au loc decât în împrejurări deosebite: cununia la salce, când fata era însărcinată, a doua nuntă, când căsătoria se încheia între un văduv şi o fată mare sau fecior şi văduvă, şi despărţenia, când convieţuirea nu mai era posibilă.

news-20110223-01155161-711158731
Momentul despărţirii de părinţi (iertăciunile) cunoaşte şi în această parte, cântece de un profund lirism:
„Trandafir în cornul mesii
Frumos plâng ochii miresii.
Las să plângă cât de mult,
Binele car’ l-a avut,
Las să plângă cât de tare,
Binele măicuţii sale.
Ia-ţi, mireasă, ziua bună
De la tată, de la mumă,
Car’te plîng cu lăcrămioare,
Că te mână călătoare.”

Sursa foto : http:// google.com

Redacția ziarului Criteriul Național mulțumește domnului  profesor Laurenţiu Ciorogaru Alexandru, director al Liceului Tehnologic „Concord” pentru acest minunat document

Comentarii

Comentarii

Despre autor

Daniel Mihai

Daniel Mihai

Doctor în Interpretare Muzicală, profesor titular la disciplina vioară a Catedrei de Corzi în cadrul Colegiului Național de Arte Regina Maria din Constanța

Articole similare

Editia Digitala

Criteriul National prima pagina

EDITORIAL

U-NI-RE în cuget și în simțiri… EDITORIAL

danielmihai de prof.dr. Daniel Mihai

Tema unirii cu Basarabia este mai actuală și mai dorită ca oricând. Aceasta, datorită însemnătății sale deosebite suscită nenumărate discuții mai mult sau mai puțin aprinse. În special, în presa scrisă, subiectul este tratat în nota sferei de influență de care sau prin care se poate proba ori atașamentul față de culorile și legile acestui teritoriu blagoslovit de Dumnezeu ori unda de răutate vis a vis de cele menționate. De asemenea, ar trebui ca tocmai caracterul unificator să fie mai puternic decât orice fel de simbolistică istorică și de aceea disprețul și ducerea într-o accentuată stare de relativitate, de autentică degradare a tot ceea ce valorează ideea de românism amplifică starea de încordare,de neliniște atât de prezente în cele două state înrudite.În această ultimă și nedorită categorie se pot identifica destule articole asemănătoare unor mostre îmbibate de ură și venin ce frizează orice urmă de omenie sau de bun simț. Din respect făță de dumneavoastră și mai ales nedorind să nominalizez provocând polemică,am să mă abțin…Dar nu pot să-mi cenzurez o întrebare… Oare câtă dezinformare grosieră se poate ascunde în spatele acestor propagandiști de-a dreptul înfrățiți cu puterile străine,cu imperiile care mereu ne-au râvnit teritoriile și bogățiile de orice natură?De aceea nu pot să trec cu vederea și să uit mincinoasele mituri fabricate împotriva unirii care sunt de fapt niște teorii promovate, cu amatorism sau profesionalism, de cei care își manifestă constant antipatia faţă de procesul de reîntregire a ţării. Cu o retorică plină de ură, anumiți indivizi falsifică și denaturează adevărul istoric și chiar au nerușinarea să spună despre unirea Basarabiei cu România că „ar fi frumos, dar nu se poate” invocând, în acest sens, argumente de ordin economic sau strategic. Interesant e faptul că aceștia nu contrazic adevărul istoric și anume că Basarabia e parte a terioriului românesc. Mesajul lor induce mereu nesiguranţă și teamă, sugerând pericole majore precum instabilitatea economică, apariţia unei minorităţi incontrolabile sau a unei corupţii imposibil de eradicat. Ca și când acești propagandiști ar fi descoperit peste noapte secretul tinereţii fără bătrâneţii și al vieţii fără de moarte dublat de cel al guvernării fără de corupţie, ei influențează pe unii dintre noi la modul cel mai abject și care ține doar de negativitate. Au chiar unele pseudo- argumente care corelează problemele existente în societatea românească cu cele din Republica Moldova, de genul ”că România n-ar avea nevoie de o regiune săracă” . Cunoaștem bine că această stare de corupție endemică este generată de o clasă politică oligarhică, mult mai apropiată de modelul din Asia centrală decât de Europa. Dar,vă rog să fiți fără grijă deoarece domniile lor nu au contract permanent cu funcția și nu vor domni la infinit, așa cum li se pare… A sosit timpul ca să dăm dovezi că suntem înfrățiți, înrudiți, că suntem de același sânge și limbă cu verișorii de dincolo de Prut! Revenind la planul inițial,nu am dispoziția și nici timpul necesar de a demonta toate aceste pseudo-teorii, deoarece aceasta revine ca o datorie de onoare a istoricilor și diplomaților. Dar în cele ce urmează vă propun un exercițiu de imaginație. Acesta se realizează prin corelarea tuturor elementelor posibile care ar duce la acest eveniment cu profunde rezonanțe- UNIREA! De fapt, mai bine spus după reîntregirea, reunirea celor două state,altcumva vor fi parametrii,regulile, legile și automat nivelul de trai. Numai încercați să vă proiectați ideea conform căreia, Republica Moldova va face parte dintr-un stat integrat european, membru al NATO. Peste acestea, îndrăzniți să vă proiectați și imaginea unei justiții imparțiale, corecte ce se vor extinde ca model și peste Prut. Cu alte cuvinte, lucrurile pot evolua într-o direcție normală, firească.Totuși, filo-rușii nu se lasă și încetinesc acest proces. Mai e cazul să ne aducem aminte de „prietenia” și interesul Rusiei, care a încercat să blocheze eforturile Republicii Moldova în sensul integrării europene, aşa cum a procedat de altfel şi în cazul altor state din fosta Comunitate a Statelor Independente? De aceea, din dorința de a ne vedea visul împlinit,ar trebui să nu mai ezităm deloc și nici să luăm peste picior pe semenii care luptă,speră și cred în idealul acestei uniri, în cuget și în simțiri.......

citeste in continuare

REDACTIA

Director fondator: Daniel C. Iorgu

Redactor Sef: prof. dr. Daniel Mihai

Senior Editor: prof.univ. Mircea Vintilescu

Editorialist: Florin Budescu

Corespondent UK: Alina Pop

Corespondent Spania: Fabianni Belemuski

Fotoreporter: Daniel Paun

Reporter: Daniel Hintergraber

Redactori: Marian Nedelea, Gabriel Dumitru, Iulia Grajdieru, Elena Scripcaru

Disclaimer

Responsabilitatea juridica in cazul editorialelor/ articolelor redactate de invitatii permanenti sau invitatii speciali aparține în exclusivitate autorilor.

Dacă cineva se simte lezat într-un fel de vreun articol de pe acest website, poate trimite un drept la replică care va fi publicat în articolul respectiv.

CONTACT

CRITERIUL NATIONAL
Cotidian online de stiri si atitudine
ISSN 2393-4891
ISSN-L 2393-4891

Redactie: contact@criteriul.ro

Redactor Sef: daniel.mihai@criteriul.ro

Citeste si:

nationalul logo

Constanta Mea

Prahova Mea

Brasovul Meu