Criteriul National

O mică recenzie despre filmul „Câini”

O mică recenzie despre filmul „Câini”
noiembrie 14
15:42 2016

Am avut plăcerea și privilegiul de a viziona în cadrul celei de-a treisprezecea ediții a Filmului românesc la Londra, intr-o relaxantă zi de duminică în Soho Centre-Curzone filmul românesc „Câini“.

caini-866816l-175x0-w-75206f07

În prezența actorului Vlad Ivanov aflat în sală, pot afirma că am rămas impresionat de maniera de abordare minimalistă,directă şi frustă a regizorului Bigdan Mirică ce a obținut nominalizare la Cannes. Interesându-mă am aflat că a fost inclus la categoria Un Certain Regard,acesta fiind debutul în lungmetraj.
Filmul românesc Câini urmăreşte şi are forța de a lua cu asalt spectatorul mereu,prin simplitatea imaginilor,dar mai ales prin prezentarea şi întrepătrunderea anumitor stări psihilogice ale personajelor ce dau apăsare,imprevizibilitate dar şi greutate poveştii realizate cu minim de efort, dar maxim de eficiență

Lăsând imaginația să lucreze, acest film cu siguranță vă va rămâne în memorie, prin acea doză de agresivitate,de mister la care nimeni nu poate avea un răspuns deoarece finalul deschis lasă loc interpretărilor.

dogs-caini-cannes
Din filmul lui Bogdan Mirică pot să vă marcheze de pildă, imaginea unei labe de picior uman, în bocanc, tăiată în dreptul gleznei, o „bucată” umană aşezată pe o farfurie şi studiată atent, cu (tot) tacâmul, de un poliţist de ţară, slab, chinuit de o tuse rău prevestitoare, jucat memorabil de Gheorghe Visu.

O altă imagine este a ceea a unui heleşteu deasupra căreia se ridică un cadavru mutilat, cadru la care poți închide în mod reflex ochii.

Oricum, una dintre imaginile cele mai şocante este acea crimă a lui Samir asupra lui Pilă, cu ciocanul care face praf craniul acestuia din urmă ,el având rolul de şofer în acea secvenţă….

Ca să vă înlătur orice fel de suspiciune, pot să vă spun că nu e un film hollywoodian, dar e o producție românească de actualitate, de calitate. Deşi momentele și imaginile enumerate s-ar încadra perfect la lista cu priorităţi a jurnalelor de actualităţi cu care televiziunile autohtone îşi „bucură” zilnic publicul, acest film poliţist „noir“ cu o imagine tipică de western, plasat într-o lume a nimănui, undeva la graniţa României, spre Dunăre şi mare-are ceva hibrid ce fascinează şi șochează.

caini_din_23_septembrie_

Mai mult chiar decât imaginile violente, în memorie pot să fie reținute întinderile nesfârşite, galbene de pământ-ca un fel de idee imagine fixă a unor drumuri bătătorite în pustie, care nu duc nicăieri.
Aici, la marginea lumii, pe o căldură toridă, un „nepot de la Bucureşti“(interpretat magistral de Dragoş Bucur)  vine ca să preia şi să vândă rapid moştenirea bunicului, o suprafaţă uriaşă, de 550 de hectare, cu acte în regulă. Găsind o casă dărăpănată, păzită de un câine lup rău, o căţea, pe care o cheamă „Poliţia“,î ntâmpină ostilitate din partea servitorilir fostului său unchi.

Lucrurile se complică brutal, deoarece nepotul realizează că bunicul fusese capul mafiei locale şi că acel teren era un vad obligatoriu pentru contrabandă.Toate aceste lucruri se petrec fără nicio restricție:cu complicitatea tacită a poliţiei din sat.
Urmaşul bunicului la cârma răului, cel care face legea şi fărădelegea locului, e jucat de Vlad Ivanov, ca un descendent – fermecător al biblicului Cain.Personajul  posedă o bonomie rece, o inteligență vie și un cinism dus la extrem!

descarcare

„Câinii” din titlu este de fapt o trimitere și se poate deduce și înţelege văzând filmul.De fapt, mai „câini” sunt oamenii, care se sfâşie între ei…
Regizorul construieşte totul cu o siguranţă a liniei şi cu o economie de mijloace demne de un artist stăpân pe propriile gânduri și mijloace.

Totuși, filmul e plin de fineţe şi de fineţuri, dialogul sună concentrat şi deosebit de percutant, presărat cu umir negru,cinic sau cu replici vii, tăioase.

De asemenea, în  film au roluri şi Teo Corban, Raluca Aprodu, Costel Caşcaval şi alţii!

Pe final, preț de mai mult de 30 de minute, actorul Vlad Ivanov a răspuns cu amabilitatea binecunoscută multiplelor întrebări ale cinefililor,acordându-mi un autograf cât și o viitoare promisiune de a-i lua un interviu în exclusivitate,în viitorul apropiat.

De aceea, vă recomand acest film bun spre a-l înțelege și a-l viziona în cheia propusă atât de regizor, de această recenzie cât și de fiecare dintre dumneavoastră, în momentul vizionării!

Sursa foto : http:// google.com

Recenzie realizată de către Prof.Dr.Daniel Mihai.CNA Regina Maria Constanţa, redactor șef al ziarului Criteriul Național

Comentarii

Comentarii

Despre autor

Daniel Mihai

Daniel Mihai

Doctor în Interpretare Muzicală, profesor titular la disciplina vioară a Catedrei de Corzi în cadrul Colegiului Național de Arte Regina Maria din Constanța

Articole similare

Editia Digitala

Criteriul National prima pagina

EDITORIAL

„Ţi-e milă? Ţi-am luat banii!…”- CONTRA-EDITORIAL

danielmihai de prof.dr. Daniel Mihai

Tristele amintiri au ajuns departe…De fapt, cu o anumită ritmicitate , indiferent de context omul are posibilitatea de a alege .

Iar, această posibilitate de a râde sau de a plânge ar trebui să nu ne-o cenzureze nimeni!

De cele mai multe ori, datorită „regulilor nescrise” ale acestei societăţi suntem puşi în faţa unor evenimente triste şi întunecate , dar comicul îşi face apariţia tocmai atunci când ne-am aştepta cel mai puţin.

De la o vreme încoace am tot scris pe diferite atitudini vis a vis de anumite aspecte ce m-au determinat să mă exprim în mai multe registre sufleteşti!

Dar acum e cu totul altă treabă…

Fără să aduc jigniri, situaţia în care se află românul este analizată în mod ironic.“Filantropica” reprezintă cea mai eficientă şi în acelaşi timp amuzantă metodă de a aduce în prim-plan ideea că “nu tot ceea ce pare este adevărat”.

Asemeni unei proiecţii video avem o sumendenie de întâmplări ce constituie o modalitate de a genera materiale de informare publică.

Modul în care noi, asemeni spectatorilor avem „şansa” de a privi lumea este oarecum influenţat de experienţele celor din trecut, deoarece astfel, participând în mod indirect la acţiunile personajelor, noi suntem publicul ce primeşte şi decodifică mesajul în mod diferit.

Replica cheie a lui Gheorghe Dinică (textier pentru cerşetori) :”Mâna întinsă care nu spune o poveste, nu primeşte pomană”, reprezintă fraza de bază a relaţiilor publice.

El este un portret „artistic”, machiavelic până la perfecțiune al diavolului ca show-man de geniu, care prin minciună şi înşelăciune a reuşit să ocupe o poziţie bună în societate. Această replică ar putea să-l includă, în cinismul ei şi pe artistul român care cerşeşte finanţare şi care va rămîne cu mîna întinsă, atâta timp cât nu găseşte o poveste captivantă...........

citeste in continuare

REDACTIA

Director fondator: Daniel C. Iorgu

Redactor Sef: prof. dr. Daniel Mihai

Senior Editor: prof.univ. Mircea Vintilescu

Editorialist: Florin Budescu

Corespondent UK: Alina Pop

Corespondent Spania: Fabianni Belemuski

Fotoreporter: Daniel Paun

Reporter: Daniel Hintergraber

Redactori: Marian Nedelea, Gabriel Dumitru, Iulia Grajdieru, Elena Scripcaru

Disclaimer

Responsabilitatea juridica in cazul editorialelor/ articolelor redactate de invitatii permanenti sau invitatii speciali aparține în exclusivitate autorilor.

Dacă cineva se simte lezat într-un fel de vreun articol de pe acest website, poate trimite un drept la replică care va fi publicat în articolul respectiv.

CONTACT

CRITERIUL NATIONAL
Cotidian online de stiri si atitudine
ISSN 2393-4891
ISSN-L 2393-4891

Redactie: contact@criteriul.ro

Redactor Sef: daniel.mihai@criteriul.ro