Criteriul National

O scurtă prezentare a filmului artistic The Death of Stalin (2017)

O scurtă prezentare a filmului artistic The Death of Stalin (2017)
noiembrie 13
20:16 2017

”Moartea lui Stalin” este un film de comedie, bazată pe evenimentul istoric al secolului al XX-lea. Concepută ca fiind o parodie la dramaticul eveniment al acelei epoci caracterizate ca fiind una dintre cele mai de temut perioade ale dictaturii sovietice, producția britanico-franceză din 2017 este regizată de către Armando Iannucci. Cronicile luptelor de putere sovietice ocazionate de moartea dictatorului  Joseph Vissarionovich petrecută în 1953. Filmul se bazează pe romanul grafic cu același nume, tradus din originalul francez La mort de Staline.

the death of Stalin

Am avut curiozitatea dar și plăcerea de a urmări această inedită, savuroasă dar și extrem de crudă interpretare cinematografică ce ilustrează o posibilă versiune a faptelor, a întâmplărilor ce se leagă de moartea dictatorului Stalin.Starea de spirit a acestor conducători va oscila pe durata filmului.

Moartea lui Stalin reprezintă motivul luptelor pentru accederea la putere, de aceea se poate explica alegerea predilectă a unei palete largi de violențe, a unor scene crude, explicite ce au efecte devastatoare asupra spectatorilor ce sunt contrabalansate de tonul ironic, de caracterele ce ”evoluează” pe parcursul filmului. Virulența de-a dreptul cronică a luptelor pentru a avea puterea deplină la Kremlin atinge cote inimaginabile.

Filmul începe cu imagini sonore de cel mai bun nivel , direct de la Radio Moscova care difuzează o interpretare orchestrală a  unuia dintre concertele de pian a lui W. A. Mozart. Odată ce concertul se termină, șeful postului de radio (interpretat de Paddy Considine) este informat că Joseph Stalin (interpretat de Adrian Mcloughlin) vrea o înregistrare pa acestei producții. spectacol. Pentru a realiza acest lucru, șeful postului de radio, cu mari insistențe,amenințări va repeta performanta, mergand chiar la aducerea oamenilor simpli de pe stradă pentru a da senzația de ” în direct”. Acest lucru nu e deloc pe placul pianistei Maria Yudina (interpretată de Olga Kurylenko). Totodată, în disperare de cauză va trebui să apeleze la serviciile unui dirijor care se afla pe lista NKVD -ului și care urma să fie răpit, torturat sau executat de către această poliție politică de-a dreptul opresivă.

Astfel că imediat după moartea liderului sovietic din 1953,primii care sosesc în cabinet vor fi capii NKVD Lavrentiy Beria interpretat exemplar de Simon Russell Beale, care descoperă biletul pianistei Mariei. Dimpreună cu secretarul general adjunct Georgy Malenkov (interpretat de Jeffrey Tambor) vor pune la cale și vor desăvârși multe machiavelisme.

Pe măsură ce Malenkov se panichează, Beria începe să-l îndrume îndeajuns pentru a prelua comanda în absența lui Stalin, sperând să-l folosească pe Malenkov ca pe un păpușar.Nikita Hrușciov (interpretat de Steve Buscemi) sosește, urmat de restul Comitetului, cu excepția ministrului de externe Vyacheslav Molotov (interpretat de Michael Palin), care a fost adăugat, fără să știe, pe una dintre listele inamice ale lui Stalin cu o noapte înainte.

Cele două facțiuni s-au conturat rapid, Beria și Malenkov, iar Hrușciov și ministrul muncii Lazar Kaganovici (interpretat Dermot Crowley),ca  ceilalți membri ai comitetului rămânând neutri, dar înclinându-se spre Malenkov, deoarece poziția lui pare a fi cea mai puternică. Beria începe să-și exercite influența, închizând Moscova și eliberează Armata Roșie de toate sarcinile ce privesc securitatea orașului, precum și una dintre cele mai importante lucruri-înlocuirea listelor de inamici al defunctului Stalin cu propriile lor nume,ținte.

Cele două părți se luptă pentru victorii simbolice, cum ar fi controlul asupra copiilor lui Stalin (interpretați de Rupert Friend și Andrea Riseborough), până la confirmarea sfârșitului lui Stalin, depus cu fast . Membrii Comitetului se grăbesc cu disperare înapoi în Moscova, deoarece NKVD-ul răsplătește pe partizanii lui Stalin și îi execută confom ordinelor.

Am rețiunut anumite scene pline de înțelesuri, nefiind departe de realitatea feroce a acelor timpuri, De exemplu,atunci când toată lumea este înfricoșată să profite de orice fel de avantaj, fie că este vorba de a alege persoana potrivită pentru a ucide, fie pentru.. a lua mașina în primul rând în spatele camionului care transportă sicriul lui Stalin, nimeni sau nimic nu pot înlocui simulacrul funeraliilor sau a ședințelor comitetului central.

Chiar dacă nivelul violent al filmului impune o desensibilizare a spectatorului, vă recomand această versiune, această reinterpretare a acestei pagini de istorie deoarece, nimeni sau nimic nu poate altera cursul evenimentelor deja consumate.

Mai mult, detaliile sunt cele acre fac diferența deoarece sunt  importante , chiar mai mult decât delicioase, zugrăvind, prin dubla încrucișare a acestor caractere infame, cu simțul și jocul acestor infernali lideri  tocmai acel moment, acel tulburat iad, populat de către acești bufoni extrem de vicleni, de periculoși .

”Moartea lui Stalin” a primit în general recenzii pozitive. Site-ul agregator de revizuire Rotten Tomatoes a dat filmului un rating de 97%, cu un scor mediu de 8,3 din 10 prelevat din 60 de recenzii, spunând: „Moartea lui Stalin găsește regizorul / co-scriitorul Arnando Iannucci în formă de rebeliune, pentru a purta un capitol din istorie cu paralele dureroase ale timpului „.

Pe platforma Metacritic, filmul are un scor de 88 din 100, calculat din 13 recenzii critice, ceea ce înseamnă” aplauze universale „. Donald Clarke, a scris recent pentru The Irish Times faptul că filmul „începe într-o stare de panică muritoare și continuă în acest mod spre concluzia inevitabilă…”. În The Guardian, Peter Bradshaw a scris că „frica se ridică ca gazul unui cadavru în strălucirea satirei lui Armando Iannucci”.

Trailer-ul oficial :

 

Sursa foto : NME.com

Acest material a fost oferit de către Prof.Dr.Daniel Mihai, redactor-șef al platformei media Criteriul Național

Comentarii

Comentarii

Share

Despre autor

Daniel Mihai

Daniel Mihai

Doctor în Interpretare Muzicală, profesor titular la disciplina vioară a Catedrei de Corzi în cadrul Colegiului Național de Arte Regina Maria din Constanța

Articole similare

Editia Digitala

Criteriul National prima pagina

EDITORIAL

AU TRECUT DOI ANI DE LA TRAGEDIA DIN CLUBUL COLECTIV… CONTRA-EDITORIAL

danielmihai de prof.dr. Daniel Mihai

Au trecut deja destul de repede doi ani de la tragedia din clubul Colectiv. Neputința pe care au trăit-o majoritatea în acele zile coroborate și cu revolta care a urmat, rămân încă bine întipărite în memoria multora. Multitudinea de evenimente de comemorare din aceste zile ne arată că nu suntem dispuși să lăsăm umbra uitării să se aștearnă în urma incendiului care a luat 64 de vieți.

Colectiv este acea mărturie de netăgăduit, acea expresie plină de tragism pe care și din care foarte puțini au putut înțelege câte ceva. Cert este că lumea a rămas marcată pe moment, ca mai pe urmă, aproape ireversibil, inexplicabil, cu aceeași doză de cinism…a alunecat pe partea uitării.

Momentul Colectiv ne-a adus nu doar pierderea unor oameni de care suntem cu toții iremediabil legați. Ci, a fost vorba și de un fel de trezire involuntară, care ne-a pus în față un adevăr crud: corupția chiar ucide. Iar, dacă stăm și reflectăm câteva momente, fără a avea pretenția de a ne situa în postura de ”judecători”, cu acea durere a omului rănit, vom ajunge la anumite concluzii, despre care s-a tot scris și strigat cu voce tare, sinonimă cu acea dorință de a nu renunța până în ziua în care vom transcede și ne vom alătura lor, cu mențiunea și rugămintea adresată Cerului de a nu avea acel tragic sfârșit!

Tineri aceia deosebiți nu meritau să moară în asemenea chinuri. Tineri aceia meritau tratați cu mare grijă de către cei specializați și în măsură să îi aline, să le asigure o speranță…Dar, din nefericire, nimeni și nimic nu au putut să le schimbe destinul.

Așa s-a ajuns cu acțiunea de a protesta, atunci când o mare de oameni a decis să strige și să vocifereze, pe deplin întemeiat contra lentorii, neajunsurilor, incapacității Sistemului. Astfel, fără de acest spirit civic, care ulterior a fost confiscat de către unele partide nu se putea face vreo schimbare.

Datoria, dreptul de a manifesta, de a dezbate cu argumente, de a vocifera atunci când guvernanții greșesc și de a semna petiții pentru a cere și a obține o schimbare veritabilă este unul garantat de bunul simț, dacă de Constituție, se tot încearcă, spre a fi eliminat, treptat-treptat.........

citeste in continuare

REDACTIA

Director fondator: Daniel C. Iorgu

Redactor Sef: prof. dr. Daniel Mihai

Senior Editor: prof.univ. Mircea Vintilescu

Editorialist: Florin Budescu

Corespondent UK: Alina Pop

Corespondent Spania: Fabianni Belemuski

Fotoreporter: Daniel Paun

Reporter: Daniel Hintergraber

Redactori: Marian Nedelea, Gabriel Dumitru, Iulia Grajdieru, Elena Scripcaru

Disclaimer

Responsabilitatea juridica in cazul editorialelor/ articolelor redactate de invitatii permanenti sau invitatii speciali aparține în exclusivitate autorilor.

Dacă cineva se simte lezat într-un fel de vreun articol de pe acest website, poate trimite un drept la replică care va fi publicat în articolul respectiv.

CONTACT

CRITERIUL NATIONAL
Cotidian online de stiri si atitudine
ISSN 2393-4891
ISSN-L 2393-4891

Redactie: contact@criteriul.ro

Redactor Sef: daniel.mihai@criteriul.ro

Citeste si:

nationalul logo