Criteriul National

O versiune antologică a Simfoniei lui Mahler „Învierea” a fost oferită de Antonio Pappano cu aportul Orchestrei di Santa Cecilia

O versiune antologică a Simfoniei lui Mahler „Învierea” a fost oferită de Antonio Pappano cu aportul Orchestrei di Santa Cecilia
septembrie 22
19:38 2017

In seara de 22 Septembrie, Orchestra e Coro dell’ Accademia Nazionale di Santa Cecilia cu renumitul dirijor Antonio Pappano si cu excepționalele  soliste Rachel Willis-Sorensen (soprană) și Okka Van Der Damerau (mezzosoprană) au prezentat o impresionantă versiune a celei de-a doua simfonii a lui Gustav Mahler „Resurrection”.

mahler

Gustav Mahler a fost compozitorul și dirijorul austriac de origine evreiască, care s-a remarcat pentru cele zece simfonii și diverse lucrări destinate orchestrei simfonice. Este considerat ca fiin la confluența mai multor stiluri și curente dar care au reunit multe părți diferite ale curentului romantic. Deși muzica sa a fost ignorată în ultimii 50 de ani de la moartea lui, Mahler a fost considerat mai târziu un precursor important al tehnicilor de compoziție din secolul al XX-lea și au avut o influență recunoscută asupra unor compozitori precum Arnold Schoenberg, Dmitry Shostakovich sau Benjamin Britten.

Această simfonie a fost compusă în anul 1894,  fiind cunoscută cu supranumele de „Învierea”. Debutează cu obsesia morții ce evocă un ceremonial funerar ce se va dezvolta  în cadrul primei mișcări și culminează cu o mărturisire a credinței creștine în nemurire . Este asemeni unei descriei a Zilei Judecății, iar partea finală, de mari proporții  se încheie cu o atitudine de „Înviere” , idee preluată din opera scriitorului german Friedrich Klopstock, din secolul al XVIII-lea .Simfonia implică de asemenea soliști și ansamblu coral. Simfonia este compusă pentru orchestră, cor mixt, doi soliști (soprană și contralto), orgă și un ansamblu de alămuri și percuție amplasat în afara scenei. Utilizarea de două gonguri, unul acut și unul grav, este neobișnuită; la sfârșitul ultimei părți sunt lovite separat în alternanță.

Mahler a finalizat ceea ce va deveni prima parte a simfoniei în anul 1888 sub forma unui poem simfonic intitulat Totenfeier („Ritualuri funerare”). Tot din această perioadă datează și schițe ale celei de-a doua părți. Mahler s-a gândit timp de cinci ani dacă să transforme Totenfeier în prima parte a unei simfonii, deși manuscrisul său o clasifică deja drept o simfonie. În 1893 a compus a doua și a treia parte. Finalul are acea originalitate, deși era conștient că va crea asemănări cu Simfonia a IX a lui Ludwig van Beethoven . Ambele simfonii utilizează un cor ca elementul central al ultimei părți,de aceea se explică preferința lui Mahler care știa că dorește o ultimă parte vocală. Găsirea textului potrivit a fost un proces îndelungat și dificil.

Impresionant a fost acel cor final care a intonat coralul lui Klopstock cu un text despre Înviere, pe care Mahler l-a auzit la înmormântarea lui Hans von Bülow.Începând cu solo-ul de alto- O, glaube Mein Hertz!, textul îi aparține lui Mahler și are acea capacitate de a transmite , prin intermediul muzicii și textului acea putere a reînvierii (Ceea ce piere, renaște!). Acest final m-a impresionat realmente,chiar dacă acest lucru  se întâmplă datorită densității de sunete ale corului și ale orchestrei, cu o anumită plinătate a sonorităților care, spre sfârșit se vor topi în momente goale de sonoritate. În privința armoniei am remarcat acele ”apariții accidentetale” între voci care măresc tensiunea.
 De asemenea, un alt moment impunător, solemn a fost acela al Codei intrumentale, din  final intonat în tonalitatea mi bemol major și care este însoțită de profundul dangăt al clopotelor. Despre această mișcare, Mahler a lăsat scris, uimit de inspirația avută : „Creșterea tensiunii până la punctul culminant final este atât de masivă și intensă că nu mă mai cunosc; acum că s-a terminat nu știu cum am ajuns să îl scriu.”
Nota discordanta a acestei monumentale simfonii a reprezentat-o cea de-a doua parte a simfoniei care m-a dus cu imaginația într -o altă lume decât cea în care tocmai este prezentat opusul mahlerian. Este vorba de o lume cu un cer senin, fără pată și fără niciun obsatacol sau nor. Acestă parte a simfoniei pare izolată de celelalte din punct de vedere tematic, find un dans popular, un ländler provenit din cu totul alte sfere. Chiar dacă și în prima parte au existat  momente de lumină, acesta este unul diferit.
Am remarcat interpretarea  implicată perfect angajată a instrumentiștilor acestei prestigioase orchestre italiene ce au redat fidel toate stările, ideile profund filosofice desprinse, în anumite momente , dintr-o scriitură simplă, tonală, o țesătură omofonă, dar cu teme care circulă la toate vocile ce pot da impresia unei polifonii reale.
De asemenea, interpretarea soliștilor a fost o revelație.
Demn de remarcat e faptul că însuși Mahler a elaborat inițial un plan narativ.De fapt, au fost câteva versiuni diferite pentru lucrare pe care a împărtășit-o numai cu câțiva prieteni. Chiar a cerut ca una din aceste versiuni să fie tipărită pe programul de la premiera din Dresda din 20 decembrie 1901. În acest program prima parte reprezintă o înmormântare și pune întrebări precum „Există viață după moarte?” . A doua parte este despre amintirea momentelor fericite din viața dirijorului, a bunului său prieten. Cea de-a a treia parte reprezintă o viziune a vieții drept o activitate fără sens, iar partea a patra reprezintă dorința de a se elibera de această viață fără sens .Ultima parte posedă centrul de greutate al simfoniei, cu toate că, din punct de vedere tematic și ideatic se constată o revenire a îndoielilor din partea a treia și la întrebările din prima parte,. Momentul culminant se încheie cu o dorință arzătoare de reînnoire veșnică și transcedentală, o temă pe care Mahler o va dezvolta mai târziu în lucrarea Das Lied von der Erde. După cum s-a întâmplat în general, Mahler a retras ulterior planurile narative de la publicare, însă acestea s-au păstrat și oferă cheia unei interpretări și înțelegeri superioare a acestui monumental opus.
Cu siguranță, prin intermediul tehnologiei am aistat la unul dintre concertele memorabile ale acestei ediții a Festivalului George Enescu. Experiența a fost una revelatoare, deoarece monumentalitatea și frumusețea acestei simfonii nu poate fi descrisă ci doar ascultată, trăită!
Sursa foto : YouTube
Cronica acestui concert a fost oferită de către Prof.Dr.Daniel Mihai, redactor-șef al platformei media Criteriul Național
 

 

Comentarii

Comentarii

Share

Despre autor

Daniel Mihai

Daniel Mihai

Doctor în Interpretare Muzicală, profesor titular la disciplina vioară a Catedrei de Corzi în cadrul Colegiului Național de Arte Regina Maria din Constanța

Articole similare

Editia Digitala

Criteriul National prima pagina

EDITORIAL

AU TRECUT DOI ANI DE LA TRAGEDIA DIN CLUBUL COLECTIV… CONTRA-EDITORIAL

danielmihai de prof.dr. Daniel Mihai

Au trecut deja destul de repede doi ani de la tragedia din clubul Colectiv. Neputința pe care au trăit-o majoritatea în acele zile coroborate și cu revolta care a urmat, rămân încă bine întipărite în memoria multora. Multitudinea de evenimente de comemorare din aceste zile ne arată că nu suntem dispuși să lăsăm umbra uitării să se aștearnă în urma incendiului care a luat 64 de vieți.

Colectiv este acea mărturie de netăgăduit, acea expresie plină de tragism pe care și din care foarte puțini au putut înțelege câte ceva. Cert este că lumea a rămas marcată pe moment, ca mai pe urmă, aproape ireversibil, inexplicabil, cu aceeași doză de cinism…a alunecat pe partea uitării.

Momentul Colectiv ne-a adus nu doar pierderea unor oameni de care suntem cu toții iremediabil legați. Ci, a fost vorba și de un fel de trezire involuntară, care ne-a pus în față un adevăr crud: corupția chiar ucide. Iar, dacă stăm și reflectăm câteva momente, fără a avea pretenția de a ne situa în postura de ”judecători”, cu acea durere a omului rănit, vom ajunge la anumite concluzii, despre care s-a tot scris și strigat cu voce tare, sinonimă cu acea dorință de a nu renunța până în ziua în care vom transcede și ne vom alătura lor, cu mențiunea și rugămintea adresată Cerului de a nu avea acel tragic sfârșit!

Tineri aceia deosebiți nu meritau să moară în asemenea chinuri. Tineri aceia meritau tratați cu mare grijă de către cei specializați și în măsură să îi aline, să le asigure o speranță…Dar, din nefericire, nimeni și nimic nu au putut să le schimbe destinul.

Așa s-a ajuns cu acțiunea de a protesta, atunci când o mare de oameni a decis să strige și să vocifereze, pe deplin întemeiat contra lentorii, neajunsurilor, incapacității Sistemului. Astfel, fără de acest spirit civic, care ulterior a fost confiscat de către unele partide nu se putea face vreo schimbare.

Datoria, dreptul de a manifesta, de a dezbate cu argumente, de a vocifera atunci când guvernanții greșesc și de a semna petiții pentru a cere și a obține o schimbare veritabilă este unul garantat de bunul simț, dacă de Constituție, se tot încearcă, spre a fi eliminat, treptat-treptat.........

citeste in continuare

REDACTIA

Director fondator: Daniel C. Iorgu

Redactor Sef: prof. dr. Daniel Mihai

Senior Editor: prof.univ. Mircea Vintilescu

Editorialist: Florin Budescu

Corespondent UK: Alina Pop

Corespondent Spania: Fabianni Belemuski

Fotoreporter: Daniel Paun

Reporter: Daniel Hintergraber

Redactori: Marian Nedelea, Gabriel Dumitru, Iulia Grajdieru, Elena Scripcaru

Disclaimer

Responsabilitatea juridica in cazul editorialelor/ articolelor redactate de invitatii permanenti sau invitatii speciali aparține în exclusivitate autorilor.

Dacă cineva se simte lezat într-un fel de vreun articol de pe acest website, poate trimite un drept la replică care va fi publicat în articolul respectiv.

CONTACT

CRITERIUL NATIONAL
Cotidian online de stiri si atitudine
ISSN 2393-4891
ISSN-L 2393-4891

Redactie: contact@criteriul.ro

Redactor Sef: daniel.mihai@criteriul.ro

Citeste si:

nationalul logo