Criteriul National

Oare ce poate reprezenta ritmul muzical? Partea a Cincea

Oare ce poate reprezenta ritmul muzical? Partea a Cincea
mai 04
08:36 2016

 Cu siguranţă că aţi auzit sau aţi observat pe unii care au capacitatea de a reproduce un ritm, sau au acea abilitate de a urmări ritmul şi de a face mişcări sincronizate în funcţie de o anumită secvenţă de “zgomote” mai mult sau mai puţin simetrice.Dar totuşi v-aţi întrebat vreodată cum anume a evoluat ritmul din punct de vedere muzical?

 “Epoca noastră, scria Nikolai Rimski-Korsakov, epoca postwagneriană, este cea a coloritului strălucitor şi pitoresc al orchestrei”.

 orchestra simfonica Secolul al XX-lea a adus în muzica dedicată orchestrei o mare diversitate a procedeelor de exprimare preluate din tradiţia de secole dar şi prin inventarea unor procedee noi. Melodia, armonia, polifonia, ritmul, au fost elementele utilizate de compozitorii acelor timpuri. Acești parametri au fost atent dozați și  indisolubil legați de ceea ce în orchestra simfonică se obține extrem de greu și îine de omogenitate, de culoare, de timbru.De asemenea manieră, orchestraţia până acum fiind o simplă alegere de instrumente a devenit un act de creaţie prin care s-a definit în acelaşi timp structura forma creaţiei respective.
 Arta culorilor orchestrale s-a realizat în primul rând prin exploatarea la maxim a contrastelor. Ca exemplu, pot aminti prin constratele armonice în care acordurile trebuie să se afle în relaţii bine determinate de tensiune şi destindere, dar, mai ales, prin contrastele timbrale şi ritmice. Astfel, perioada secolului al XX-lea va începe cu dezvoltarea fără precedent a armoniei şi prin îmbogăţirea considerabilă a mijloacelor orchestrale, a culorilor armonice şi instrumentalecare s-au situat tot mai pregnant în prim planul atenţiei compozitorilor. Exemple nenumărate sunt edificatoare- Igor Stravinski,Richard Wagner şi cu urmaşii săi, sau chiar Bela Bartok, George Enescu, Sergei Prokofiev,Dmitri Șostakovici etc
instrumente
De aici s-a trecut la un alt nivel, din dorința utilizării pe o scară tot mai largă şi a instrumentelor de percuţie într-o infinitate de combinaţii timbrale. Începând cu romanticul Hector Berlioz, care a utilizat în Simfonia fantastică instrumentele de percuţie în scopul redării cât mai sugestive a ideilor programatice, orchestra simfonică şi-a sporit treptat expresivitatea în realizarea discursului muzical, fiind introduse în componenţa sa noi şi noi instrumente, în special de percuţie. Principalele direcţii urmărite de compozitori au fost :ƒ îmbogăţirea paletei timbrale (Rimski-Korsakov, Claude Debussy, Maurice Ravel, Serghei Prokofiev, Béla Bartók, ş.a.) ƒ susţinerea efectelor de dinamică (Claude Debussy, Maurice Ravel, Giacomo Puccini, Richard Strauss, George Enescu, Béla Bartók, Igor Stravinski, Serghei Prokofiev, ş.a.) ƒ punerea în evidenţă (emanciparea) a ritmului (în special, Igor Stravinski, Béla Bartók, Edgar Varése) .
Nu sunt excluse însă şi alte procedee de exprimare prin introducerea de elemente noi, precum zgomotul, fie în stare brută, fie prelucrat, cum spunea Edgar Varése, în “sunet prelucrat”.
Un alt factor care a contribuit la îmbogăţirea posibilităţilor expresive ale orchestrei, în prima jumătate a secolului XX a fost inventarea de noi instrumente de percuţie, care au adus atât un plus de culoare, cât şi posibilitatea de susţinere a unor ritmuri din ce în ce mai complexe. Au apărut astfel instrumente precum vibrafonul, flexatonul (o varietate mai perfecţionată a fierăstrăului utilizată de Arnold Schönberg în Variaţiuni pentru orchestră) şi marimbafonul sau undele Martenot, dar sunt perfecţionate şi cele vechi prin apariţia timpanilor mecanici, a clopotelor tubulare de diferite lungimi, care emit sunete în ordine cromatică.
tubular-bells
De remarcat a fost şi predilecţia pentru introducerea în orchestră a unor instrumente de sorginte populară, unele dintre ele specifice culturilor muzicale ale Asiei, Africii sau Americii de Sud, cunoscute, de altfel, dar nefiind folosite până în acele momente de compozitorii europeni. Este exemplul unor instrumente ca: tom-tom-ul (instrument de percuţie cu membrană, fără coarde, de origine asiatică), bongos-ul (instrument de percuţie cu membrană fără coarde, de origine populară indiană din America de Sud), conga, seturi de tom-tom, gong şi cinele de diferite înălţimi, temple-blocks (nuca de cocos – instrument de origine coreană, introdus în orchestra simfonică de compozitorii americani), clopoţeii (de origine indiană), clavesul (instrument de origine populară din America Latină construit din două bare de palisandru a câte 15 cm. fiecare), raganella (morişca) şi lista ar pute fi completată cu instrumente care au fost introduse treptat în orchestra simfonică modernă, mai ales în cea de a doua parte a secolului XX.
set-toba-copii
Este binecunoscut, totodată şi rolul muzicii de jazz care a pătruns în Europa punându-şi amprenta asupra creaţiei multor compozitori ai primei jumătăţi a secolului XX, printre care pot enumera nume sonore precum cele ale unor compozitori de talia lui Claude Debussy, Maurice Ravel, Igor Stravinski, Darius Milhaud, Paul Hindemith etc.
 Aceşti corifei ai muzicii culte au împlinit fiecare în modul său de exprimare, ceea ce Edgar Varése a formulat ca obiectiv al artei sunetelor – “destinul muzicii este să cucerească libertatea”.
Prof. Dr. Daniel Mihai, CNA Regina Maria Constanţa, redactor şef al ziarului Criteriul Naţional

Comentarii

Comentarii

Despre autor

Daniel Mihai

Daniel Mihai

Doctor în Interpretare Muzicală, profesor titular la disciplina vioară a Catedrei de Corzi în cadrul Colegiului Național de Arte Regina Maria din Constanța

Articole similare

Editia Digitala

Criteriul National prima pagina

EDITORIAL

„Ţi-e milă? Ţi-am luat banii!…”- CONTRA-EDITORIAL

danielmihai de prof.dr. Daniel Mihai

Tristele amintiri au ajuns departe…De fapt, cu o anumită ritmicitate , indiferent de context omul are posibilitatea de a alege .

Iar, această posibilitate de a râde sau de a plânge ar trebui să nu ne-o cenzureze nimeni!

De cele mai multe ori, datorită „regulilor nescrise” ale acestei societăţi suntem puşi în faţa unor evenimente triste şi întunecate , dar comicul îşi face apariţia tocmai atunci când ne-am aştepta cel mai puţin.

De la o vreme încoace am tot scris pe diferite atitudini vis a vis de anumite aspecte ce m-au determinat să mă exprim în mai multe registre sufleteşti!

Dar acum e cu totul altă treabă…

Fără să aduc jigniri, situaţia în care se află românul este analizată în mod ironic.“Filantropica” reprezintă cea mai eficientă şi în acelaşi timp amuzantă metodă de a aduce în prim-plan ideea că “nu tot ceea ce pare este adevărat”.

Asemeni unei proiecţii video avem o sumendenie de întâmplări ce constituie o modalitate de a genera materiale de informare publică.

Modul în care noi, asemeni spectatorilor avem „şansa” de a privi lumea este oarecum influenţat de experienţele celor din trecut, deoarece astfel, participând în mod indirect la acţiunile personajelor, noi suntem publicul ce primeşte şi decodifică mesajul în mod diferit.

Replica cheie a lui Gheorghe Dinică (textier pentru cerşetori) :”Mâna întinsă care nu spune o poveste, nu primeşte pomană”, reprezintă fraza de bază a relaţiilor publice.

El este un portret „artistic”, machiavelic până la perfecțiune al diavolului ca show-man de geniu, care prin minciună şi înşelăciune a reuşit să ocupe o poziţie bună în societate. Această replică ar putea să-l includă, în cinismul ei şi pe artistul român care cerşeşte finanţare şi care va rămîne cu mîna întinsă, atâta timp cât nu găseşte o poveste captivantă...........

citeste in continuare

REDACTIA

Director fondator: Daniel C. Iorgu

Redactor Sef: prof. dr. Daniel Mihai

Senior Editor: prof.univ. Mircea Vintilescu

Editorialist: Florin Budescu

Corespondent UK: Alina Pop

Corespondent Spania: Fabianni Belemuski

Fotoreporter: Daniel Paun

Reporter: Daniel Hintergraber

Redactori: Marian Nedelea, Gabriel Dumitru, Iulia Grajdieru, Elena Scripcaru

Disclaimer

Responsabilitatea juridica in cazul editorialelor/ articolelor redactate de invitatii permanenti sau invitatii speciali aparține în exclusivitate autorilor.

Dacă cineva se simte lezat într-un fel de vreun articol de pe acest website, poate trimite un drept la replică care va fi publicat în articolul respectiv.

CONTACT

CRITERIUL NATIONAL
Cotidian online de stiri si atitudine
ISSN 2393-4891
ISSN-L 2393-4891

Redactie: contact@criteriul.ro

Redactor Sef: daniel.mihai@criteriul.ro