Criteriul National

„Pelerin” la Athos

„Pelerin” la Athos
iulie 09
09:20 2017

athos COVER

Omul de la volan se apropie binișor de șaptezeci de ani sau i-a depășit. Pe șoseaua nu mai lată de șase metri, mașina aleargă cu 170 – 180 km/h. Omul vorbește tot timpul, gesticulează, lasă volanul liber.
Nu știu de ce, dar chiar nu mi-e frică. Știam că mai demult avusese un accident și cususeră doctorii la el vreo trei zile.
Din când în când, ca și cum ar fi cerut aprobarea celor spuse, întoarce privirea spre mine și atunci suspansul se intensifică. La un moment dat șoseaua e liberă. La orizont, niciun posibil destinatar al vreunei înjurături.
– Am fost la muntele Athos!
– ?!?
– Da, mă, am fost la muntele Athos!

– Frumos, foarte frumos, zic. Când?
– Păi, m-am întors alaltăieri.
Încep să se zărească tot mai clar construcțiile din oraș. Șoseaua are o porțiune cu denivelări. Vrei – nu vrei, știi că acolo începe Buzăul. Încetinim.
– Cum a fost?
– Dom-le, când stăteam în genunchi și mă rugam, parcă simțeam că vine Dumnezeu la mine!
Știind cu cine am de-a face, doream să-mi imaginez scena. Îl aveam în fața ochilor pe Louis de Funes în „Avarul”, taman la scena din biserică, unde marele histrion a jucat fățărnicia perfectă.

louis-de-funes-avarul-scena-biserica

 Am vrut să-i spun că Dumnezeu nu e fraier. Și nici popii care încasează danii de la cei care se roagă pentru iertarea păcatelor viitoare.
– Da, dom-le, continuă el, uite-așa simțeam, că mă umplu de o liniște în suflet…
Și imediat pe o altă tonalitate:
– Io-te la aia, are o căruță de țâțe! Aș tăvăli-o măcar o dată!
– Dar parcă spuneai c-ai fost la muntele Athos – îi zic eu.
– Lasă, mă, aia-i una, asta-i alta! grăiește omul zâmbind.

În mod sigur n-a auzit de Decalog. Sau auzise? Știam, în mod sigur, că se înfruptase, nu o dată, din munca, averea și nevasta altuia.
Mai cunosc vreo două exemple asemănătoare. Ăștia chiar susțin că au ajuns acolo mergând pe jos. Unul chiar ține pe bancheta din spate a mașinii un ciomag cocârjat despre care spune că l-a folosit în drumul spre și dinspre Elada. E lesne de înțeles că bâta respectivă e acum lăcuită și că mai servește la câte-o încăierare.

baston

 

După ultima vizită la Muntele Sfânt, omul a tras o beție de pomină, în cinstea evenimentului, întru slava Domnului, întru cinstea preoților care i-au dat asigurări că poate să păcătuiască în liniște, până la următorul pelerinaj.
Nu l-am întrebat niciodată: „Bine, dar la Canosa ai fost?”. Probabil acolo trebuie să ajungă pentru păcatele care dau cu zecimale la calcul…

 

 

 

Sursa foto: Arhiva personala a domnului Paul Tudor

Redacția ziarului Criteriul Național mulțumește domnului Paul Tudor pentru excelentul material oferit în exclusivitate.

Comentarii

Comentarii

Share

Despre autor

Daniel Mihai

Daniel Mihai

Doctor în Interpretare Muzicală, profesor titular la disciplina vioară a Catedrei de Corzi în cadrul Colegiului Național de Arte Regina Maria din Constanța

Articole similare

Editia Digitala

Criteriul National prima pagina

EDITORIAL

„Ţi-e milă? Ţi-am luat banii!…”- CONTRA-EDITORIAL

danielmihai de prof.dr. Daniel Mihai

Tristele amintiri au ajuns departe…De fapt, cu o anumită ritmicitate , indiferent de context omul are posibilitatea de a alege .

Iar, această posibilitate de a râde sau de a plânge ar trebui să nu ne-o cenzureze nimeni!

De cele mai multe ori, datorită „regulilor nescrise” ale acestei societăţi suntem puşi în faţa unor evenimente triste şi întunecate , dar comicul îşi face apariţia tocmai atunci când ne-am aştepta cel mai puţin.

De la o vreme încoace am tot scris pe diferite atitudini vis a vis de anumite aspecte ce m-au determinat să mă exprim în mai multe registre sufleteşti!

Dar acum e cu totul altă treabă…

Fără să aduc jigniri, situaţia în care se află românul este analizată în mod ironic.“Filantropica” reprezintă cea mai eficientă şi în acelaşi timp amuzantă metodă de a aduce în prim-plan ideea că “nu tot ceea ce pare este adevărat”.

Asemeni unei proiecţii video avem o sumendenie de întâmplări ce constituie o modalitate de a genera materiale de informare publică.

Modul în care noi, asemeni spectatorilor avem „şansa” de a privi lumea este oarecum influenţat de experienţele celor din trecut, deoarece astfel, participând în mod indirect la acţiunile personajelor, noi suntem publicul ce primeşte şi decodifică mesajul în mod diferit.

Replica cheie a lui Gheorghe Dinică (textier pentru cerşetori) :”Mâna întinsă care nu spune o poveste, nu primeşte pomană”, reprezintă fraza de bază a relaţiilor publice.

El este un portret „artistic”, machiavelic până la perfecțiune al diavolului ca show-man de geniu, care prin minciună şi înşelăciune a reuşit să ocupe o poziţie bună în societate. Această replică ar putea să-l includă, în cinismul ei şi pe artistul român care cerşeşte finanţare şi care va rămîne cu mîna întinsă, atâta timp cât nu găseşte o poveste captivantă...........

citeste in continuare

REDACTIA

Director fondator: Daniel C. Iorgu

Redactor Sef: prof. dr. Daniel Mihai

Senior Editor: prof.univ. Mircea Vintilescu

Editorialist: Florin Budescu

Corespondent UK: Alina Pop

Corespondent Spania: Fabianni Belemuski

Fotoreporter: Daniel Paun

Reporter: Daniel Hintergraber

Redactori: Marian Nedelea, Gabriel Dumitru, Iulia Grajdieru, Elena Scripcaru

Disclaimer

Responsabilitatea juridica in cazul editorialelor/ articolelor redactate de invitatii permanenti sau invitatii speciali aparține în exclusivitate autorilor.

Dacă cineva se simte lezat într-un fel de vreun articol de pe acest website, poate trimite un drept la replică care va fi publicat în articolul respectiv.

CONTACT

CRITERIUL NATIONAL
Cotidian online de stiri si atitudine
ISSN 2393-4891
ISSN-L 2393-4891

Redactie: contact@criteriul.ro

Redactor Sef: daniel.mihai@criteriul.ro