Criteriul National

Prânzul cu magnolii

Prânzul cu magnolii
martie 28
23:03 2017

front

S-a reîntors primăvara şi, odată cu ea, mi-am reluat obiceiul de a mă plimba în pauza de prânz pe străzile din apropierea locului în care lucrez, în nordul Londrei. Privesc oameni, case, copaci şi flori, încercând să îmi adun, cum pot, gândurile risipite. După astfel de plimbări, mă opresc uneori într-un loc liniştit din curtea unei mici biserici. Îmi place aici pentru că pot sta pe banca din faţa bisericii, pentru a-mi desface pachetul cu mâncare şi a improviza un ‘’lunch’’ în aer liber.

Astăzi, în acelaşi loc, mi-a ţinut companie cu magnoliu înflorit. S-a îmbrăcat în haine de sărbătoare, părând că aşteaptă şi el, ca şi noi, Învierea Domnului. El s-a pregătit deja, eu încă nu îndeajuns.

Stăteam pe bancă şi mă bucuram de soare, când au trecut pe trotuarul din faţa bisericii doi tineri. Şi-au făcut cruce, repetând gestul de mai multe ori. S-au uitat unul la altul, şi-au spus ceva şi au trecut strada, intrând apoi în biserică. Nu am auzit ce au vorbit, dar am recunoscut pe chipurile lor trăsăturile poporului din care fac şi eu parte. Şi crucea făcută ortodox.

Când au trecut prin dreptul meu, i-am salutat în gând şi le-am urat să aibă o zi cu multă pace. Au ieşit după vreo câteva minute, îndepărtându-se grăbiţi, nu înainte de a-şi face din nou cruce, de mai multe ori.

7

Nu m-am mirat să-i văd plecând atât de repede. Probabil n-au găsit nici ei, în biserica aceasta protestantă, ceea ce ar fi putut găsi într-o biserică de acasă, oricât de simplă. Aşa cum nici eu n-am putut găsi în ea vreo ‘’fărâmă’’ de har. Prefer sa stau, aşadar, pe banca din lemn, afară, în compania copacilor şi a florilor şi a Celui Care le-a făcut pe toate.

Mi-am amintit că, în urmă cu câţiva ani, galeriile Tate Modern au prezentat un film documentar realizat de un grup de artişti români din Iaşi. Filmul dura doar câteva minute şi prezenta imagini cu români, de toate vârstele, care mergeau pe stradă şi îşi făceau cruce. Abia la sfârşitul filmului se întregea imaginea şi se puteau vedea bisericile în preajma cărora oamenii îşi făceau semnul crucii.

Mi-am spus atunci, îmi spun si acum, că omului ‘’sălbăticit’’ de necredinţă îi este greu să înţeleagă semnificaţia unui gest aparent mărunt. Să înţeleagă că poartă în el acest semn si ce putere are. Magnoliul de astăzi ştia, pregătit fiind deja de sărbătoare. La fel şi tinerii români care-au trecut pe-acolo azi.

77

 

Relatarea corespondentei Alina Pop din UK pentru ziarul Criteriul Naţional  

Comentarii

Comentarii

Share

Despre autor

Alina Pop

Alina Pop

Articole similare

Editia Digitala

Criteriul National prima pagina

EDITORIAL

AU TRECUT DOI ANI DE LA TRAGEDIA DIN CLUBUL COLECTIV… CONTRA-EDITORIAL

danielmihai de prof.dr. Daniel Mihai

Au trecut deja destul de repede doi ani de la tragedia din clubul Colectiv. Neputința pe care au trăit-o majoritatea în acele zile coroborate și cu revolta care a urmat, rămân încă bine întipărite în memoria multora. Multitudinea de evenimente de comemorare din aceste zile ne arată că nu suntem dispuși să lăsăm umbra uitării să se aștearnă în urma incendiului care a luat 64 de vieți.

Colectiv este acea mărturie de netăgăduit, acea expresie plină de tragism pe care și din care foarte puțini au putut înțelege câte ceva. Cert este că lumea a rămas marcată pe moment, ca mai pe urmă, aproape ireversibil, inexplicabil, cu aceeași doză de cinism…a alunecat pe partea uitării.

Momentul Colectiv ne-a adus nu doar pierderea unor oameni de care suntem cu toții iremediabil legați. Ci, a fost vorba și de un fel de trezire involuntară, care ne-a pus în față un adevăr crud: corupția chiar ucide. Iar, dacă stăm și reflectăm câteva momente, fără a avea pretenția de a ne situa în postura de ”judecători”, cu acea durere a omului rănit, vom ajunge la anumite concluzii, despre care s-a tot scris și strigat cu voce tare, sinonimă cu acea dorință de a nu renunța până în ziua în care vom transcede și ne vom alătura lor, cu mențiunea și rugămintea adresată Cerului de a nu avea acel tragic sfârșit!

Tineri aceia deosebiți nu meritau să moară în asemenea chinuri. Tineri aceia meritau tratați cu mare grijă de către cei specializați și în măsură să îi aline, să le asigure o speranță…Dar, din nefericire, nimeni și nimic nu au putut să le schimbe destinul.

Așa s-a ajuns cu acțiunea de a protesta, atunci când o mare de oameni a decis să strige și să vocifereze, pe deplin întemeiat contra lentorii, neajunsurilor, incapacității Sistemului. Astfel, fără de acest spirit civic, care ulterior a fost confiscat de către unele partide nu se putea face vreo schimbare.

Datoria, dreptul de a manifesta, de a dezbate cu argumente, de a vocifera atunci când guvernanții greșesc și de a semna petiții pentru a cere și a obține o schimbare veritabilă este unul garantat de bunul simț, dacă de Constituție, se tot încearcă, spre a fi eliminat, treptat-treptat.........

citeste in continuare

REDACTIA

Director fondator: Daniel C. Iorgu

Redactor Sef: prof. dr. Daniel Mihai

Senior Editor: prof.univ. Mircea Vintilescu

Editorialist: Florin Budescu

Corespondent UK: Alina Pop

Corespondent Spania: Fabianni Belemuski

Fotoreporter: Daniel Paun

Reporter: Daniel Hintergraber

Redactori: Marian Nedelea, Gabriel Dumitru, Iulia Grajdieru, Elena Scripcaru

Disclaimer

Responsabilitatea juridica in cazul editorialelor/ articolelor redactate de invitatii permanenti sau invitatii speciali aparține în exclusivitate autorilor.

Dacă cineva se simte lezat într-un fel de vreun articol de pe acest website, poate trimite un drept la replică care va fi publicat în articolul respectiv.

CONTACT

CRITERIUL NATIONAL
Cotidian online de stiri si atitudine
ISSN 2393-4891
ISSN-L 2393-4891

Redactie: contact@criteriul.ro

Redactor Sef: daniel.mihai@criteriul.ro

Citeste si:

nationalul logo