Criteriul National

Prânzul cu magnolii

Prânzul cu magnolii
martie 28
23:03 2017

front

S-a reîntors primăvara şi, odată cu ea, mi-am reluat obiceiul de a mă plimba în pauza de prânz pe străzile din apropierea locului în care lucrez, în nordul Londrei. Privesc oameni, case, copaci şi flori, încercând să îmi adun, cum pot, gândurile risipite. După astfel de plimbări, mă opresc uneori într-un loc liniştit din curtea unei mici biserici. Îmi place aici pentru că pot sta pe banca din faţa bisericii, pentru a-mi desface pachetul cu mâncare şi a improviza un ‘’lunch’’ în aer liber.

Astăzi, în acelaşi loc, mi-a ţinut companie cu magnoliu înflorit. S-a îmbrăcat în haine de sărbătoare, părând că aşteaptă şi el, ca şi noi, Învierea Domnului. El s-a pregătit deja, eu încă nu îndeajuns.

Stăteam pe bancă şi mă bucuram de soare, când au trecut pe trotuarul din faţa bisericii doi tineri. Şi-au făcut cruce, repetând gestul de mai multe ori. S-au uitat unul la altul, şi-au spus ceva şi au trecut strada, intrând apoi în biserică. Nu am auzit ce au vorbit, dar am recunoscut pe chipurile lor trăsăturile poporului din care fac şi eu parte. Şi crucea făcută ortodox.

Când au trecut prin dreptul meu, i-am salutat în gând şi le-am urat să aibă o zi cu multă pace. Au ieşit după vreo câteva minute, îndepărtându-se grăbiţi, nu înainte de a-şi face din nou cruce, de mai multe ori.

7

Nu m-am mirat să-i văd plecând atât de repede. Probabil n-au găsit nici ei, în biserica aceasta protestantă, ceea ce ar fi putut găsi într-o biserică de acasă, oricât de simplă. Aşa cum nici eu n-am putut găsi în ea vreo ‘’fărâmă’’ de har. Prefer sa stau, aşadar, pe banca din lemn, afară, în compania copacilor şi a florilor şi a Celui Care le-a făcut pe toate.

Mi-am amintit că, în urmă cu câţiva ani, galeriile Tate Modern au prezentat un film documentar realizat de un grup de artişti români din Iaşi. Filmul dura doar câteva minute şi prezenta imagini cu români, de toate vârstele, care mergeau pe stradă şi îşi făceau cruce. Abia la sfârşitul filmului se întregea imaginea şi se puteau vedea bisericile în preajma cărora oamenii îşi făceau semnul crucii.

Mi-am spus atunci, îmi spun si acum, că omului ‘’sălbăticit’’ de necredinţă îi este greu să înţeleagă semnificaţia unui gest aparent mărunt. Să înţeleagă că poartă în el acest semn si ce putere are. Magnoliul de astăzi ştia, pregătit fiind deja de sărbătoare. La fel şi tinerii români care-au trecut pe-acolo azi.

77

 

Relatarea corespondentei Alina Pop din UK pentru ziarul Criteriul Naţional  

Comentarii

Comentarii

Share

Despre autor

Alina Pop

Alina Pop

Articole similare

Editia Digitala

Criteriul National prima pagina

EDITORIAL

„Ţi-e milă? Ţi-am luat banii!…”- CONTRA-EDITORIAL

danielmihai de prof.dr. Daniel Mihai

Tristele amintiri au ajuns departe…De fapt, cu o anumită ritmicitate , indiferent de context omul are posibilitatea de a alege .

Iar, această posibilitate de a râde sau de a plânge ar trebui să nu ne-o cenzureze nimeni!

De cele mai multe ori, datorită „regulilor nescrise” ale acestei societăţi suntem puşi în faţa unor evenimente triste şi întunecate , dar comicul îşi face apariţia tocmai atunci când ne-am aştepta cel mai puţin.

De la o vreme încoace am tot scris pe diferite atitudini vis a vis de anumite aspecte ce m-au determinat să mă exprim în mai multe registre sufleteşti!

Dar acum e cu totul altă treabă…

Fără să aduc jigniri, situaţia în care se află românul este analizată în mod ironic.“Filantropica” reprezintă cea mai eficientă şi în acelaşi timp amuzantă metodă de a aduce în prim-plan ideea că “nu tot ceea ce pare este adevărat”.

Asemeni unei proiecţii video avem o sumendenie de întâmplări ce constituie o modalitate de a genera materiale de informare publică.

Modul în care noi, asemeni spectatorilor avem „şansa” de a privi lumea este oarecum influenţat de experienţele celor din trecut, deoarece astfel, participând în mod indirect la acţiunile personajelor, noi suntem publicul ce primeşte şi decodifică mesajul în mod diferit.

Replica cheie a lui Gheorghe Dinică (textier pentru cerşetori) :”Mâna întinsă care nu spune o poveste, nu primeşte pomană”, reprezintă fraza de bază a relaţiilor publice.

El este un portret „artistic”, machiavelic până la perfecțiune al diavolului ca show-man de geniu, care prin minciună şi înşelăciune a reuşit să ocupe o poziţie bună în societate. Această replică ar putea să-l includă, în cinismul ei şi pe artistul român care cerşeşte finanţare şi care va rămîne cu mîna întinsă, atâta timp cât nu găseşte o poveste captivantă...........

citeste in continuare

REDACTIA

Director fondator: Daniel C. Iorgu

Redactor Sef: prof. dr. Daniel Mihai

Senior Editor: prof.univ. Mircea Vintilescu

Editorialist: Florin Budescu

Corespondent UK: Alina Pop

Corespondent Spania: Fabianni Belemuski

Fotoreporter: Daniel Paun

Reporter: Daniel Hintergraber

Redactori: Marian Nedelea, Gabriel Dumitru, Iulia Grajdieru, Elena Scripcaru

Disclaimer

Responsabilitatea juridica in cazul editorialelor/ articolelor redactate de invitatii permanenti sau invitatii speciali aparține în exclusivitate autorilor.

Dacă cineva se simte lezat într-un fel de vreun articol de pe acest website, poate trimite un drept la replică care va fi publicat în articolul respectiv.

CONTACT

CRITERIUL NATIONAL
Cotidian online de stiri si atitudine
ISSN 2393-4891
ISSN-L 2393-4891

Redactie: contact@criteriul.ro

Redactor Sef: daniel.mihai@criteriul.ro