Criteriul National

Prezentarea cu rol de cronică a Concertului pentru vioară de James MacMillan

Prezentarea cu rol de cronică a Concertului pentru vioară de James MacMillan
septembrie 05
21:59 2017

 

enescu-2017

Încă din anii 1990, compozitorul scoțian James MacMillan a fost promovat pe scară largă drept cel mai strălucitor exponat, o adevărată speranță a generației sale. Cu siguranță, domnia sa reprezintă acel unic creator care a înlocuit ariditatea modernistă cu principiile novatoare ale post-modernismului, prin directa comunicare din punct de vedere muzical, prin tratarea preferențială a ideilor, sentimentelor sau senzațiilor cu care operează, la cel mai înalt nivel.

În Marea Britanie și în Europa, domnul compozitor MacMillan este o figură de importanță considerabilă. Pe alte meridiane, ca de exemplu prin Statele Unite reputația lui se bazează în mare parte pe două piese relativ timpurii: „Mărturisirea lui Isobel Gowdie”, o saga turbulentă simfonică și „Veni, Veni, Emmanuel”, un concert ingenuos destinat percuției.

Programarea în cadrul Festivalului Internațional George Enescu a Concertului pentru vioară și orchestră a suscitat un real interes, fiind un punct de atracție, atât pour les connaisseurs dar și pentru publicul meloman.La pupitrul dirijoral al Orchestrei Naționale Ruse s-a aflat maestrul Horia Andreescu.

Interpretarea vie, naturală, plină de farmec a solistului de talie internațională Vadim Repin a confirmat absolut toate așteptările, deoarece într-o varietate de lucrări semnificative, cu o forță de expresie substanțială, acest concert se detașează de departe, de orice lucrare de gen- inclusiv simfonii, concerte grossi sau alte creații prin melanjul dintre stiluri, epoci premergătoare post- modernității și istoriei. De asemenea, acest concert respectă chiar sursele, tradițiile folclorice din zona celtică.

Vadim Repin

Lucrările recente au fost destul de greu de primit, de ajuns și de asemenea rezistența la nou nu a împiedicat la elogii din partea criticilor de specialitate. De aceea, noutatea Concertului de vioară al lui MacMillan rezidă prin promovarea asiduă , chiar de la prima apariție și performanță de peste Ocean, de la Carnegie Hall, în timpul unui concert al orchestrei Philadelphia,  cu nimeni altul decât cu susținătorul său proeminent- violonistul Vadim Repin.

Virtuozul rus care a promovat în premieră lucrarea cu Orchestra Simfonică din Londra , dimpreună cu legendarul dirijor Charles Dutoit, cel care a condus premiera concertului  cu cea de-a treia simfonie al lui MacMillan în Tokyo în anul 2003,și a adus-o la Carnegie Hall cu succes, alături de această orchestră în anul 2005.

Concertul este o lucrare de aproximativ 25 de minute,concepută în trei mișcări. Respectă toate convențiile istorice de formă deoarece are o mișcare de deschidere („Dance”) ce este urmată de o secțiune mai lirică („Song”) și de o parte finală plină de expunere exuberantă (” Song and Dance „).

Intervențiile sclipitoare ale viorii , cu pasajele sale de-a dreptul torențiale dar și cu cantilenele, cu melodiile pline de savoare, de bun-gust sau fost admirabil scoase în relief, personalizate de maestrul Vadim Repin, căruia îi este dedicată lucrarea. Domnul MacMillan este acel creator, pe deplin matur, stăpân al evantaiului timbrelor și ale efectelor orchestrale de mare amploare.

Compus în memoria mamei domnului MacMillan, (care a murit în anul 2008), concertul are și un impact emoțional considerabil, din cauza elementelor diverse grațioase și grotești, juxtapuse cu o logică mereu aflată în echilibrul fragil dintre sferele ludice și onirice.

m

Caracterul visător a celei de-a doua mișcări a fost magistral susținut, de rafinatul violonist rus. În al doilea rând, liniile solo- s-au etalat prin caracterul timbral al flautului ce a dialogat permanent cu acel oboi elegiac. De asemenea,un pasaj pentru piccolo și pian a atras atenția printr-un cântec popular irlandez de un lirism ineluctabil.

Dealtminteri, cea de-a treia parte a reiterat o altă paletă de senzații, deoarece elemente noi precum vocea umană conferă lucrării originalitate dar și  un rol decisiv. Caracterul insolit e redat într-o lungă perioadă în care timpanii sunt alături de bărbații orchestrei care au recitat în debutul acestei părți , au cântat („Ein, zwei, drei, vier: Meine Mutter, tanz mit mir. Un doi, trei, patru: mama mea, dansați cu mine „).Intervențiile cu rol de strigăt ale instrumentelor de alamă, cu acele ritmuri de dans pline de vivacitate dau sens acestor caractere evocate dar și o inserare a unor efecte parodice sau triste. Aceste elemente preced o cadenză solo electrizantă dar și o concluzie ce are rolul de a încununa acest final,cu un preponderent caracter apoteotic.

Ropotele de aplauze venite din partea publicului din Sala Palatului bucureștean au răsplătit prestația de excepție a celor angrenați în actul artistic- violonistul Vadim Repin, membrii Orchestrei Naționale Ruse dar și pe maestrul Horia Andreescu- cel care a îmbinat  în mod fericit, admirabil toate energiile prezente, cu rafinamentul și eleganța arhicunoscută.

a

Concertul a mai avut în program lucrarea compozitorului argentinian Alfredo Ginastera – Suita din baletul „Estancia”. Patru dansuri op. 8a, dar și opus-ul lui George Enescu – Aria şi Scherzino pentru vioară şi orchestră (1909). Partea a doua a fost rezervată lui P.I Ceaikovski , mai precis cu o versiune interesantă a Simfoniei numărul cinci în mi minor opus 64.

Bis-ul oferit a fost uvertura Ruslan și Ludmila a compozitorului romantic rus Glinka.

M-am bucurat de avantajele tehnologiei pentru a reuși să ascult în cele mai bune și fidele condiții acest concert, care va rămâne unul dintre cele mai versatile, ținând cont de faptul că acest Concert de vioară a lui James MacMillan a fost prezentat în premieră în România.

Personal consider acest concert al compozitorului scoțian, drept unul dintre cele mai dificile de abordat, de interpretat lucrări de acest calibru.

În ansamblu, chiar dacă lucrarea este incredibil de complexă,mi-ar plăcea să o ascult de mult mai multe ori, deoarece concertul inspiră o înțelegere de-a dreptul inteligentă, cu caracter cinematografic instantaneu și se situează în repertoriul muzicii culte post-moderne.

xx4l_480_232

Sursa foto :YouTubeEventim24 FunAllMusic,Barnes & Noble

Acest material a fost oferit de către Prof.Dr.Daniel Mihai, redactor-șef al platformei media Criteriul Național

Comentarii

Comentarii

Despre autor

Daniel Mihai

Daniel Mihai

Doctor în Interpretare Muzicală, profesor titular la disciplina vioară a Catedrei de Corzi în cadrul Colegiului Național de Arte Regina Maria din Constanța

Articole similare

Editia Digitala

Criteriul National prima pagina

EDITORIAL

U-NI-RE în cuget și în simțiri… EDITORIAL

danielmihai de prof.dr. Daniel Mihai

Tema unirii cu Basarabia este mai actuală și mai dorită ca oricând. Aceasta, datorită însemnătății sale deosebite suscită nenumărate discuții mai mult sau mai puțin aprinse. În special, în presa scrisă, subiectul este tratat în nota sferei de influență de care sau prin care se poate proba ori atașamentul față de culorile și legile acestui teritoriu blagoslovit de Dumnezeu ori unda de răutate vis a vis de cele menționate. De asemenea, ar trebui ca tocmai caracterul unificator să fie mai puternic decât orice fel de simbolistică istorică și de aceea disprețul și ducerea într-o accentuată stare de relativitate, de autentică degradare a tot ceea ce valorează ideea de românism amplifică starea de încordare,de neliniște atât de prezente în cele două state înrudite.În această ultimă și nedorită categorie se pot identifica destule articole asemănătoare unor mostre îmbibate de ură și venin ce frizează orice urmă de omenie sau de bun simț. Din respect făță de dumneavoastră și mai ales nedorind să nominalizez provocând polemică,am să mă abțin…Dar nu pot să-mi cenzurez o întrebare… Oare câtă dezinformare grosieră se poate ascunde în spatele acestor propagandiști de-a dreptul înfrățiți cu puterile străine,cu imperiile care mereu ne-au râvnit teritoriile și bogățiile de orice natură?De aceea nu pot să trec cu vederea și să uit mincinoasele mituri fabricate împotriva unirii care sunt de fapt niște teorii promovate, cu amatorism sau profesionalism, de cei care își manifestă constant antipatia faţă de procesul de reîntregire a ţării. Cu o retorică plină de ură, anumiți indivizi falsifică și denaturează adevărul istoric și chiar au nerușinarea să spună despre unirea Basarabiei cu România că „ar fi frumos, dar nu se poate” invocând, în acest sens, argumente de ordin economic sau strategic. Interesant e faptul că aceștia nu contrazic adevărul istoric și anume că Basarabia e parte a terioriului românesc. Mesajul lor induce mereu nesiguranţă și teamă, sugerând pericole majore precum instabilitatea economică, apariţia unei minorităţi incontrolabile sau a unei corupţii imposibil de eradicat. Ca și când acești propagandiști ar fi descoperit peste noapte secretul tinereţii fără bătrâneţii și al vieţii fără de moarte dublat de cel al guvernării fără de corupţie, ei influențează pe unii dintre noi la modul cel mai abject și care ține doar de negativitate. Au chiar unele pseudo- argumente care corelează problemele existente în societatea românească cu cele din Republica Moldova, de genul ”că România n-ar avea nevoie de o regiune săracă” . Cunoaștem bine că această stare de corupție endemică este generată de o clasă politică oligarhică, mult mai apropiată de modelul din Asia centrală decât de Europa. Dar,vă rog să fiți fără grijă deoarece domniile lor nu au contract permanent cu funcția și nu vor domni la infinit, așa cum li se pare… A sosit timpul ca să dăm dovezi că suntem înfrățiți, înrudiți, că suntem de același sânge și limbă cu verișorii de dincolo de Prut! Revenind la planul inițial,nu am dispoziția și nici timpul necesar de a demonta toate aceste pseudo-teorii, deoarece aceasta revine ca o datorie de onoare a istoricilor și diplomaților. Dar în cele ce urmează vă propun un exercițiu de imaginație. Acesta se realizează prin corelarea tuturor elementelor posibile care ar duce la acest eveniment cu profunde rezonanțe- UNIREA! De fapt, mai bine spus după reîntregirea, reunirea celor două state,altcumva vor fi parametrii,regulile, legile și automat nivelul de trai. Numai încercați să vă proiectați ideea conform căreia, Republica Moldova va face parte dintr-un stat integrat european, membru al NATO. Peste acestea, îndrăzniți să vă proiectați și imaginea unei justiții imparțiale, corecte ce se vor extinde ca model și peste Prut. Cu alte cuvinte, lucrurile pot evolua într-o direcție normală, firească.Totuși, filo-rușii nu se lasă și încetinesc acest proces. Mai e cazul să ne aducem aminte de „prietenia” și interesul Rusiei, care a încercat să blocheze eforturile Republicii Moldova în sensul integrării europene, aşa cum a procedat de altfel şi în cazul altor state din fosta Comunitate a Statelor Independente? De aceea, din dorința de a ne vedea visul împlinit,ar trebui să nu mai ezităm deloc și nici să luăm peste picior pe semenii care luptă,speră și cred în idealul acestei uniri, în cuget și în simțiri.......

citeste in continuare

REDACTIA

Director fondator: Daniel C. Iorgu

Redactor Sef: prof. dr. Daniel Mihai

Senior Editor: prof.univ. Mircea Vintilescu

Editorialist: Florin Budescu

Corespondent UK: Alina Pop

Corespondent Spania: Fabianni Belemuski

Fotoreporter: Daniel Paun

Reporter: Daniel Hintergraber

Redactori: Marian Nedelea, Gabriel Dumitru, Iulia Grajdieru, Elena Scripcaru

Disclaimer

Responsabilitatea juridica in cazul editorialelor/ articolelor redactate de invitatii permanenti sau invitatii speciali aparține în exclusivitate autorilor.

Dacă cineva se simte lezat într-un fel de vreun articol de pe acest website, poate trimite un drept la replică care va fi publicat în articolul respectiv.

CONTACT

CRITERIUL NATIONAL
Cotidian online de stiri si atitudine
ISSN 2393-4891
ISSN-L 2393-4891

Redactie: contact@criteriul.ro

Redactor Sef: daniel.mihai@criteriul.ro

Citeste si:

nationalul logo

Constanta Mea

Prahova Mea

Brasovul Meu