Criteriul National

Prezentarea subiectivă a filmului ”Victoria și Abdul”

Prezentarea subiectivă a filmului ”Victoria și Abdul”
septembrie 23
11:53 2017

Am vizionat filmul lui Stephen Frears- “Victoria si Abdul”- distribuit de Ro Image ce pune pe tapet exact această prietenie dintre regina Victoria (Judi Dench)  și Abdul Karim (Ali Fazal). Povestea plasată  în anul 1887,atunci când s-au cunoscut cei doi. Victoria avea calitatea de regină a Marii Britanii, dar și de împărăteasă a Indiei.

De aici, pânâ să devină atât de apropiată de un  indian musulman provenit din clasele inferioare nu e decât un pas, o fantezie regizorală inclusă (cu caracter obligatoriu) în agenda ”politically corectness”,promovată agresiv prin această dramă de epocă, ce e o fantezie istorică.

De fapt filmul gravitează pe jocul actoricesc de excepție a lui Judie Dench ce întruchipează o femeie vârstnică, plictisită de absolut toate obligațiile regale,cu statut de văduvă de mulți ani. Apariția unei persoane care poate să o admire sincer și care vrea să o ajute  constituie un motiv suficient de valabil de a experimenta un alt episod din viața sa ce devenise ternă

Ultimii ani în viața Reginei Victoria și prietenia cu un indian sunt în centrul filmului britanic,al regizorului britanic Stephen Frears-”Victoria și Abdul.”

Din nefericire, acest film conține din start un complot ascuns într-un clișeu, care în cele din urmă inhibă ceea ce ar fi putut fi o dramă de epocă istorică.

Frears a avut un succes cu monarhii. În 2006, The Queen a câștigat premii pentru interpretarea lui Helen Mirren și scenariul lui Peter Morgan. Victoria și Abdul prezintă un alt monarh britanic, interpretat exemplar de către Judi Dench.

Personal consider că e o reluare a rolului ei a doamnei Brown a lui John Madden, dar, din păcate,”carcasa” nu este la fel de frumoasă ca bijuteria din ultimul film. Bazat pe o carte de Shrabani Basuand și adaptat de scriitorul lui Billy Elliot, Lee Hall, filmul lui Frears este un gen hibrid, fără a impresiona.

Ali Fazal îl interpretează pe Abdul Karim, un funcționar slab al unei închisori,care locuiește în Agra, fiind casa lui Taj Mahal.

Când se decide să daruiască Împărătesei Indiei o monedă comemorativă – un Mohar – Abdul este ales numai datorită înălțimii sale de a livra darul, alături de Mohammed , ce e un pic mai scund (Adeel Akhtar). Ei călătoresc în Anglia și sunt martorii sărăciei poporului – „spare a farthing, misters”, în contrast cu grandoarea absurdă a conducătorilor Indiei. Instruiți în protocol, ei trebuie să livreze inelul și apoi să se retragă „fără să se uite la Maiestatea Sa”. Ceva se petrece, iar Abdul se uită instantaneu și Victoria se va îndrăgosti aproape instant.

Totul până aici este evident și nimic nu pare surprinzător. Caracterul lui Abdul este subdezvoltat, neinteresant si nu atât de mult dezvoltat ca un personaj, chiar dacă posedă un zâmbet frumos. Victoria este jucată cu un charm aparte, caracteristic acestei actrițe Judi Dench.

Cu toate acestea, regizorii și-au redus caracterul într-o victimă debilizată, pasivă a unei gospodării regale plină de ostilitate rasială și pline de convenții, parcă implacabil  condusă de sprâncenele arcuite de Eddie Izzard. El îl interpretează pe prințul Bertie și, la fel ca aproape toate personajele, este la fel de multidimensionat,mai ceva ca o pantomimă a unui ticălos fără de scrupule.

Scenariul destul de simplist este aproape intuit de către aproape orice iubitor de cinema. Cu toate acestea, planul prințului este ușurat de ignoranța impenetrabilă a Reginei Victoria.Aceasta nu pare să știe realitățile politice de bază ale evenimentelor – cum ar fi cazul Mutiny – care au avut loc în timpul domniei ei. Sau despre tratamentul indienilor și a comorilor descoperite, chiar dacă poartă ceva din acestea cu o anumită prețiozitate.

Această plasare de vină din partea ei nu este doar o inexactitate istorică, ci și o lipsă a firului narativ ce alcătuiesc, de regulă genul dramei.

Prietenia ei cu Abdul, care devine profesoara ei în limba Urdu, ar fi fost cu mult mai interesantă dacă ar fi existat într-o conștientizare prealabilă a realității regimului britanic.

De asemenea, pe același filon ”politically correctness”, asistăm la o scenă, mai precis  la trezirea Victoria care-l cataloghează pe unul din curtenii săi ca fiind „rasist”, chiar dacă întregul edificiu al Imperiului Britanic, al cărui conducător și înfățișare este înflăcărată a fost construit pe fundamentele supremației albe!

Văzând acest lucru, am fi tentați să credem că problema a fost pur și simplu legată de faptul că s-a insistat prea mult pe selecția actorilor, dar în profunzime, mesajul codificat este foarte clar.

Replica ”salvatoare” care efectiv poate zăpăci pe toți cinefilii- „Dar Majestate, e musulman!” nu face altceva decât să sporească gradul de toleranță, atât de drag curentului actual dar și emblemei strălucitoare a fostei suverane.

De altfel, din film am perceput faptul că Abdul nu ajută la niciun fel de chestiuni politice sau de alte feluri. El sărută piciorul reginei la cea de-a doua întâlnire, lucru pe care filmul pare să-l considere fermecător. Există indicii că el nu are niciun pic de fibră și învățăm că este „plin de bâlbâieli”, dar, ca multe dintre lucrurile care ni se spun, nimic nu contează și doar opinia regizorului Frears contează. Doar de o asemenea manieră, se poate explica hotărârea sa de a nu lăsa nimic interesant, totul find rezumat la… costume și mobilier.

Mohammed are o scenă în care își poate exprima dezaprobarea față de tot, dar când unul din titlurile de la sfârșitul filmului ne spun că „India și-a câștigat independența în 1947″, totul pare doar o farsă deoarece nici Regina Victoria, nici Abdul nu au avut nimic de-a face cu niciunul dintre ei, cu atât mai mult legat de destinul acestui popor oprimat, cel al indienilor.

Filmul poate fi considerat ”nevinovat”, dar atunci când conștientizăm ce să ne disprețuim din ce în mai mult, vom percepe totul despre Victoria și Abdul. Poate că nu se rezumă totul la…”artisticul” sau literalul lins al piciorului sau la complotul plin de clișee.

Dar cea mai mare rușine este tocmai risipa unei istorii fascinante și propagarea acestei mistificări, a acestei fantezii ce poate afecta în mare parte Adevărul, chiar dacă este un film artistic. Probabil că acest spectacol de clasă mondială al lui Judi Dench ar fi meritat mai mult…

Trailer-ul oficial :

Sursa foto:http://www.nycsinglemom.com

Prezentare oferită de către Prof. Dr. Daniel Mihai, redactor-șef al platformei media Criteriul Național

 

 

Comentarii

Comentarii

Despre autor

Daniel Mihai

Daniel Mihai

Doctor în Interpretare Muzicală, profesor titular la disciplina vioară a Catedrei de Corzi în cadrul Colegiului Național de Arte Regina Maria din Constanța

Articole similare

Editia Digitala

Criteriul National prima pagina

EDITORIAL

U-NI-RE în cuget și în simțiri… EDITORIAL

danielmihai de prof.dr. Daniel Mihai

Tema unirii cu Basarabia este mai actuală și mai dorită ca oricând. Aceasta, datorită însemnătății sale deosebite suscită nenumărate discuții mai mult sau mai puțin aprinse. În special, în presa scrisă, subiectul este tratat în nota sferei de influență de care sau prin care se poate proba ori atașamentul față de culorile și legile acestui teritoriu blagoslovit de Dumnezeu ori unda de răutate vis a vis de cele menționate. De asemenea, ar trebui ca tocmai caracterul unificator să fie mai puternic decât orice fel de simbolistică istorică și de aceea disprețul și ducerea într-o accentuată stare de relativitate, de autentică degradare a tot ceea ce valorează ideea de românism amplifică starea de încordare,de neliniște atât de prezente în cele două state înrudite.În această ultimă și nedorită categorie se pot identifica destule articole asemănătoare unor mostre îmbibate de ură și venin ce frizează orice urmă de omenie sau de bun simț. Din respect făță de dumneavoastră și mai ales nedorind să nominalizez provocând polemică,am să mă abțin…Dar nu pot să-mi cenzurez o întrebare… Oare câtă dezinformare grosieră se poate ascunde în spatele acestor propagandiști de-a dreptul înfrățiți cu puterile străine,cu imperiile care mereu ne-au râvnit teritoriile și bogățiile de orice natură?De aceea nu pot să trec cu vederea și să uit mincinoasele mituri fabricate împotriva unirii care sunt de fapt niște teorii promovate, cu amatorism sau profesionalism, de cei care își manifestă constant antipatia faţă de procesul de reîntregire a ţării. Cu o retorică plină de ură, anumiți indivizi falsifică și denaturează adevărul istoric și chiar au nerușinarea să spună despre unirea Basarabiei cu România că „ar fi frumos, dar nu se poate” invocând, în acest sens, argumente de ordin economic sau strategic. Interesant e faptul că aceștia nu contrazic adevărul istoric și anume că Basarabia e parte a terioriului românesc. Mesajul lor induce mereu nesiguranţă și teamă, sugerând pericole majore precum instabilitatea economică, apariţia unei minorităţi incontrolabile sau a unei corupţii imposibil de eradicat. Ca și când acești propagandiști ar fi descoperit peste noapte secretul tinereţii fără bătrâneţii și al vieţii fără de moarte dublat de cel al guvernării fără de corupţie, ei influențează pe unii dintre noi la modul cel mai abject și care ține doar de negativitate. Au chiar unele pseudo- argumente care corelează problemele existente în societatea românească cu cele din Republica Moldova, de genul ”că România n-ar avea nevoie de o regiune săracă” . Cunoaștem bine că această stare de corupție endemică este generată de o clasă politică oligarhică, mult mai apropiată de modelul din Asia centrală decât de Europa. Dar,vă rog să fiți fără grijă deoarece domniile lor nu au contract permanent cu funcția și nu vor domni la infinit, așa cum li se pare… A sosit timpul ca să dăm dovezi că suntem înfrățiți, înrudiți, că suntem de același sânge și limbă cu verișorii de dincolo de Prut! Revenind la planul inițial,nu am dispoziția și nici timpul necesar de a demonta toate aceste pseudo-teorii, deoarece aceasta revine ca o datorie de onoare a istoricilor și diplomaților. Dar în cele ce urmează vă propun un exercițiu de imaginație. Acesta se realizează prin corelarea tuturor elementelor posibile care ar duce la acest eveniment cu profunde rezonanțe- UNIREA! De fapt, mai bine spus după reîntregirea, reunirea celor două state,altcumva vor fi parametrii,regulile, legile și automat nivelul de trai. Numai încercați să vă proiectați ideea conform căreia, Republica Moldova va face parte dintr-un stat integrat european, membru al NATO. Peste acestea, îndrăzniți să vă proiectați și imaginea unei justiții imparțiale, corecte ce se vor extinde ca model și peste Prut. Cu alte cuvinte, lucrurile pot evolua într-o direcție normală, firească.Totuși, filo-rușii nu se lasă și încetinesc acest proces. Mai e cazul să ne aducem aminte de „prietenia” și interesul Rusiei, care a încercat să blocheze eforturile Republicii Moldova în sensul integrării europene, aşa cum a procedat de altfel şi în cazul altor state din fosta Comunitate a Statelor Independente? De aceea, din dorința de a ne vedea visul împlinit,ar trebui să nu mai ezităm deloc și nici să luăm peste picior pe semenii care luptă,speră și cred în idealul acestei uniri, în cuget și în simțiri.......

citeste in continuare

REDACTIA

Director fondator: Daniel C. Iorgu

Redactor Sef: prof. dr. Daniel Mihai

Senior Editor: prof.univ. Mircea Vintilescu

Editorialist: Florin Budescu

Corespondent UK: Alina Pop

Corespondent Spania: Fabianni Belemuski

Fotoreporter: Daniel Paun

Reporter: Daniel Hintergraber

Redactori: Marian Nedelea, Gabriel Dumitru, Iulia Grajdieru, Elena Scripcaru

Disclaimer

Responsabilitatea juridica in cazul editorialelor/ articolelor redactate de invitatii permanenti sau invitatii speciali aparține în exclusivitate autorilor.

Dacă cineva se simte lezat într-un fel de vreun articol de pe acest website, poate trimite un drept la replică care va fi publicat în articolul respectiv.

CONTACT

CRITERIUL NATIONAL
Cotidian online de stiri si atitudine
ISSN 2393-4891
ISSN-L 2393-4891

Redactie: contact@criteriul.ro

Redactor Sef: daniel.mihai@criteriul.ro

Citeste si:

nationalul logo

Constanta Mea

Prahova Mea

Brasovul Meu