Criteriul National

Recentele atentate din Kenya un nedorit sir de atrocitati tinut sub o tacere suspecta

aprilie 07
16:56 2015

 

Kenya

Motto „Poate că unele fapte nu îţi aduc fericirea, dar fericire fără fapte nu există.” Benjamin Disraeli

Probabil ca nu ati aflat atat de multe despre masacrul produs acum cateva zile in Kenya. Mai precis, de sirul de atrocitati produs de jihadistii gruparii Al-Shabaab in care i-au căzut victime aproape 150 de studenţi din Kenya ce i-a şocat pe mulți. Cu toate acestea, despre moartea lor nu s-a vorbit atât de mult cât s-a discutat despre modul în care au pierit caricaturiștii de la Charlie Hebdo.

 Nu vi se pare suspect acest lucru? De ce se tine sub aceasta tacere aceste lucruri? Numai popularitatea de care am fost atat de sensibilizati de opinia publica internationala in cazul jurnalistilor, a caricaturistilor de la Charlie Hebdo este mai „actuala” , mai „valoroasa” decat acest nou set de atrocitati ?

Oare ce fel de mesaj promovam , in ce fel de „cheie” retorica sa percepem cu adevarat trista realitate?

De ziariştii ucişi în Paris a vorbit și încă se mai vorbește pe tot cuprinsul globului, dar nu s-a spus nimic de tinerii omorâţi în Kenya..

Parca mai deunazi eram cu totii patrunsi de spirit si declaram  ” Je suis Charlie” cu referire la „solidaritatea” față de caricaturiștii de la Charlie Hebdo împuscați de niște dezaxați în numele unei interpretări nebunești a unei doctrine religioase. Ia amintiti-va de majoritatea celor ce se considerau apărători ai drepturilor omului , ai libertății de exprimare ce și-au pus în piept insigne cu „Je suis Charlie”, cei ce și-au modificat statusul de Facebook cu aceeași sintagma și ne-au ținut discursuri patriotarde despre cât de importantă este libertatea de exprimare spunându-ne cât de anormali suntem cei care refuzăm să credem că în numele acestei valori poți face orice.

Si parca ne-au trezit din amorteala, din aceasta stare inerta in care rutina si indiferenta ne tot inlantuie…

Insa, acum câteva zile, 147 de studenți au fost masacrați de alți dezaxați. Lumea a tăcut. Știrea nu a făcut ocolul lumii ca „Breaking news”, liderii politici nu au manifestat braț la braț și nici măcar militanții din societatea civilă nu au mai avut ce vocaliza sau imprastia in mediul public sau cel online. O liniște anormala sau o faza de „linistire” si de „resetare”  a notiunii primordiale, a adevaratei liniști i-a invaluit subit.

Acest lucru practic demonstrează, pentru a nu știu cata oară în viața, cum falsele valori sunt cele cu care ne afisam si culmea…le si promovrăm. Oare cum trebuie sa gandim si sa analizam , sa pretuim si sa apreciem? Ce conteaza mai mult-o viața de european, de caricaturist de stânga extremă, care considera ca a jigni, știind ca faci acest lucru ar fi simbolul libertății de exprimare sau drama si sfarsitul la fel de tragic al tinerilor, al studenților de culoare din Africa a căror singură „vină” era faptul că erau diferiți,din punct de vedere religios?

Nu m-ar mira chiar să aud in prezent, de la  multimea celor cu  „Je suis Charlie” ca nu ar merita faptul de a mai lupța  pentru că ei sunt undeva in lumea a treia, undeva departe de „civilizatia” impusa, ca ei au conditiile de asa natura incat nu pot rezista si supravietui  sau că oricum ei mor de tineri etc etc Sau că ar fi în cultura lor să se împuște si că Dumnezeu ii pedepsește pentru cine știe ce fel de păcate!
Ma cuprinde revolta dimpreuna cu sentimentul de silă, și mila, de cei ce au fost Charlie și care acum tac., ca si cum nimic nu s-ar fi produs…

Stimabililor, nu era cazul sa va indignati? Nu era cazul sa fi  declanșat o isterie mediatică și socială, cum era  normal? Ca n-am vazut nicaieri, n-am auzit nimic despre vreun sir de marsuri, de vreo demonstrație. Nu am vizionat nicio ediție speciala, n-am „prins” niciun breaking news , nicio analiza, nicio  reacție…

Nu exagerez cu nimic cand afirm ca aceasta stire a primit mai puțină atenție mediatică și mai puține reacții decât un buletin sportiv dat în reluare…

Dati-mi voie sa incerc si sa nu-i cataloghez…Oricum,pentru mine sunt cu totul altceva dar nu sunt si nu vor fi NICIODATA apărători ai valorilor umane sau europene!

Sursa foto :www.romanialibera.ro

 

Comentarii

Comentarii

Articole similare

0 Comments

No Comments Yet!

There are no comments at the moment, do you want to add one?

Write a comment

Only registered users can comment.

Editia Digitala

Criteriul National prima pagina

EDITORIAL

AU TRECUT DOI ANI DE LA TRAGEDIA DIN CLUBUL COLECTIV… CONTRA-EDITORIAL

danielmihai de prof.dr. Daniel Mihai

Au trecut deja destul de repede doi ani de la tragedia din clubul Colectiv. Neputința pe care au trăit-o majoritatea în acele zile coroborate și cu revolta care a urmat, rămân încă bine întipărite în memoria multora. Multitudinea de evenimente de comemorare din aceste zile ne arată că nu suntem dispuși să lăsăm umbra uitării să se aștearnă în urma incendiului care a luat 64 de vieți.

Colectiv este acea mărturie de netăgăduit, acea expresie plină de tragism pe care și din care foarte puțini au putut înțelege câte ceva. Cert este că lumea a rămas marcată pe moment, ca mai pe urmă, aproape ireversibil, inexplicabil, cu aceeași doză de cinism…a alunecat pe partea uitării.

Momentul Colectiv ne-a adus nu doar pierderea unor oameni de care suntem cu toții iremediabil legați. Ci, a fost vorba și de un fel de trezire involuntară, care ne-a pus în față un adevăr crud: corupția chiar ucide. Iar, dacă stăm și reflectăm câteva momente, fără a avea pretenția de a ne situa în postura de ”judecători”, cu acea durere a omului rănit, vom ajunge la anumite concluzii, despre care s-a tot scris și strigat cu voce tare, sinonimă cu acea dorință de a nu renunța până în ziua în care vom transcede și ne vom alătura lor, cu mențiunea și rugămintea adresată Cerului de a nu avea acel tragic sfârșit!

Tineri aceia deosebiți nu meritau să moară în asemenea chinuri. Tineri aceia meritau tratați cu mare grijă de către cei specializați și în măsură să îi aline, să le asigure o speranță…Dar, din nefericire, nimeni și nimic nu au putut să le schimbe destinul.

Așa s-a ajuns cu acțiunea de a protesta, atunci când o mare de oameni a decis să strige și să vocifereze, pe deplin întemeiat contra lentorii, neajunsurilor, incapacității Sistemului. Astfel, fără de acest spirit civic, care ulterior a fost confiscat de către unele partide nu se putea face vreo schimbare.

Datoria, dreptul de a manifesta, de a dezbate cu argumente, de a vocifera atunci când guvernanții greșesc și de a semna petiții pentru a cere și a obține o schimbare veritabilă este unul garantat de bunul simț, dacă de Constituție, se tot încearcă, spre a fi eliminat, treptat-treptat.........

citeste in continuare

REDACTIA

Director fondator: Daniel C. Iorgu

Redactor Sef: prof. dr. Daniel Mihai

Senior Editor: prof.univ. Mircea Vintilescu

Editorialist: Florin Budescu

Corespondent UK: Alina Pop

Corespondent Spania: Fabianni Belemuski

Fotoreporter: Daniel Paun

Reporter: Daniel Hintergraber

Redactori: Marian Nedelea, Gabriel Dumitru, Iulia Grajdieru, Elena Scripcaru

Disclaimer

Responsabilitatea juridica in cazul editorialelor/ articolelor redactate de invitatii permanenti sau invitatii speciali aparține în exclusivitate autorilor.

Dacă cineva se simte lezat într-un fel de vreun articol de pe acest website, poate trimite un drept la replică care va fi publicat în articolul respectiv.

CONTACT

CRITERIUL NATIONAL
Cotidian online de stiri si atitudine
ISSN 2393-4891
ISSN-L 2393-4891

Redactie: contact@criteriul.ro

Redactor Sef: daniel.mihai@criteriul.ro

Citeste si:

nationalul logo