Criteriul National

Recentele atentate din Kenya un nedorit sir de atrocitati tinut sub o tacere suspecta

aprilie 07
16:56 2015

 

Kenya

Motto „Poate că unele fapte nu îţi aduc fericirea, dar fericire fără fapte nu există.” Benjamin Disraeli

Probabil ca nu ati aflat atat de multe despre masacrul produs acum cateva zile in Kenya. Mai precis, de sirul de atrocitati produs de jihadistii gruparii Al-Shabaab in care i-au căzut victime aproape 150 de studenţi din Kenya ce i-a şocat pe mulți. Cu toate acestea, despre moartea lor nu s-a vorbit atât de mult cât s-a discutat despre modul în care au pierit caricaturiștii de la Charlie Hebdo.

 Nu vi se pare suspect acest lucru? De ce se tine sub aceasta tacere aceste lucruri? Numai popularitatea de care am fost atat de sensibilizati de opinia publica internationala in cazul jurnalistilor, a caricaturistilor de la Charlie Hebdo este mai „actuala” , mai „valoroasa” decat acest nou set de atrocitati ?

Oare ce fel de mesaj promovam , in ce fel de „cheie” retorica sa percepem cu adevarat trista realitate?

De ziariştii ucişi în Paris a vorbit și încă se mai vorbește pe tot cuprinsul globului, dar nu s-a spus nimic de tinerii omorâţi în Kenya..

Parca mai deunazi eram cu totii patrunsi de spirit si declaram  ” Je suis Charlie” cu referire la „solidaritatea” față de caricaturiștii de la Charlie Hebdo împuscați de niște dezaxați în numele unei interpretări nebunești a unei doctrine religioase. Ia amintiti-va de majoritatea celor ce se considerau apărători ai drepturilor omului , ai libertății de exprimare ce și-au pus în piept insigne cu „Je suis Charlie”, cei ce și-au modificat statusul de Facebook cu aceeași sintagma și ne-au ținut discursuri patriotarde despre cât de importantă este libertatea de exprimare spunându-ne cât de anormali suntem cei care refuzăm să credem că în numele acestei valori poți face orice.

Si parca ne-au trezit din amorteala, din aceasta stare inerta in care rutina si indiferenta ne tot inlantuie…

Insa, acum câteva zile, 147 de studenți au fost masacrați de alți dezaxați. Lumea a tăcut. Știrea nu a făcut ocolul lumii ca „Breaking news”, liderii politici nu au manifestat braț la braț și nici măcar militanții din societatea civilă nu au mai avut ce vocaliza sau imprastia in mediul public sau cel online. O liniște anormala sau o faza de „linistire” si de „resetare”  a notiunii primordiale, a adevaratei liniști i-a invaluit subit.

Acest lucru practic demonstrează, pentru a nu știu cata oară în viața, cum falsele valori sunt cele cu care ne afisam si culmea…le si promovrăm. Oare cum trebuie sa gandim si sa analizam , sa pretuim si sa apreciem? Ce conteaza mai mult-o viața de european, de caricaturist de stânga extremă, care considera ca a jigni, știind ca faci acest lucru ar fi simbolul libertății de exprimare sau drama si sfarsitul la fel de tragic al tinerilor, al studenților de culoare din Africa a căror singură „vină” era faptul că erau diferiți,din punct de vedere religios?

Nu m-ar mira chiar să aud in prezent, de la  multimea celor cu  „Je suis Charlie” ca nu ar merita faptul de a mai lupța  pentru că ei sunt undeva in lumea a treia, undeva departe de „civilizatia” impusa, ca ei au conditiile de asa natura incat nu pot rezista si supravietui  sau că oricum ei mor de tineri etc etc Sau că ar fi în cultura lor să se împuște si că Dumnezeu ii pedepsește pentru cine știe ce fel de păcate!
Ma cuprinde revolta dimpreuna cu sentimentul de silă, și mila, de cei ce au fost Charlie și care acum tac., ca si cum nimic nu s-ar fi produs…

Stimabililor, nu era cazul sa va indignati? Nu era cazul sa fi  declanșat o isterie mediatică și socială, cum era  normal? Ca n-am vazut nicaieri, n-am auzit nimic despre vreun sir de marsuri, de vreo demonstrație. Nu am vizionat nicio ediție speciala, n-am „prins” niciun breaking news , nicio analiza, nicio  reacție…

Nu exagerez cu nimic cand afirm ca aceasta stire a primit mai puțină atenție mediatică și mai puține reacții decât un buletin sportiv dat în reluare…

Dati-mi voie sa incerc si sa nu-i cataloghez…Oricum,pentru mine sunt cu totul altceva dar nu sunt si nu vor fi NICIODATA apărători ai valorilor umane sau europene!

Sursa foto :www.romanialibera.ro

 

Comentarii

Comentarii

Articole similare

0 Comments

No Comments Yet!

There are no comments at the moment, do you want to add one?

Write a comment

Only registered users can comment.

Editia Digitala

Criteriul National prima pagina

EDITORIAL

„Ţi-e milă? Ţi-am luat banii!…”- CONTRA-EDITORIAL

danielmihai de prof.dr. Daniel Mihai

Tristele amintiri au ajuns departe…De fapt, cu o anumită ritmicitate , indiferent de context omul are posibilitatea de a alege .

Iar, această posibilitate de a râde sau de a plânge ar trebui să nu ne-o cenzureze nimeni!

De cele mai multe ori, datorită „regulilor nescrise” ale acestei societăţi suntem puşi în faţa unor evenimente triste şi întunecate , dar comicul îşi face apariţia tocmai atunci când ne-am aştepta cel mai puţin.

De la o vreme încoace am tot scris pe diferite atitudini vis a vis de anumite aspecte ce m-au determinat să mă exprim în mai multe registre sufleteşti!

Dar acum e cu totul altă treabă…

Fără să aduc jigniri, situaţia în care se află românul este analizată în mod ironic.“Filantropica” reprezintă cea mai eficientă şi în acelaşi timp amuzantă metodă de a aduce în prim-plan ideea că “nu tot ceea ce pare este adevărat”.

Asemeni unei proiecţii video avem o sumendenie de întâmplări ce constituie o modalitate de a genera materiale de informare publică.

Modul în care noi, asemeni spectatorilor avem „şansa” de a privi lumea este oarecum influenţat de experienţele celor din trecut, deoarece astfel, participând în mod indirect la acţiunile personajelor, noi suntem publicul ce primeşte şi decodifică mesajul în mod diferit.

Replica cheie a lui Gheorghe Dinică (textier pentru cerşetori) :”Mâna întinsă care nu spune o poveste, nu primeşte pomană”, reprezintă fraza de bază a relaţiilor publice.

El este un portret „artistic”, machiavelic până la perfecțiune al diavolului ca show-man de geniu, care prin minciună şi înşelăciune a reuşit să ocupe o poziţie bună în societate. Această replică ar putea să-l includă, în cinismul ei şi pe artistul român care cerşeşte finanţare şi care va rămîne cu mîna întinsă, atâta timp cât nu găseşte o poveste captivantă...........

citeste in continuare

REDACTIA

Director fondator: Daniel C. Iorgu

Redactor Sef: prof. dr. Daniel Mihai

Senior Editor: prof.univ. Mircea Vintilescu

Editorialist: Florin Budescu

Corespondent UK: Alina Pop

Corespondent Spania: Fabianni Belemuski

Fotoreporter: Daniel Paun

Reporter: Daniel Hintergraber

Redactori: Marian Nedelea, Gabriel Dumitru, Iulia Grajdieru, Elena Scripcaru

Disclaimer

Responsabilitatea juridica in cazul editorialelor/ articolelor redactate de invitatii permanenti sau invitatii speciali aparține în exclusivitate autorilor.

Dacă cineva se simte lezat într-un fel de vreun articol de pe acest website, poate trimite un drept la replică care va fi publicat în articolul respectiv.

CONTACT

CRITERIUL NATIONAL
Cotidian online de stiri si atitudine
ISSN 2393-4891
ISSN-L 2393-4891

Redactie: contact@criteriul.ro

Redactor Sef: daniel.mihai@criteriul.ro