Criteriul National

Rujuri de buze si istoria lor

Rujuri de buze si istoria lor
noiembrie 26
20:00 2018

Atunci cand cumparam un anumit produs cosmetic, ne gandim rareori la locul de provenienta si, dupa toate acestea, exista o poveste in spatele fiecarui element. Sa incepem cu unele dintre cele mai iubite cosmetice pentru femei – rujuri de buze. Cum a aparut si ce schimbari au suferit pana sa il putem vedea asa cum este acum? Descopera toate secretele. Femeile au inceput sa-si picteze buzele inca din cele mai vechi timpuri, din dorinta de a fi frumoase intotdeauna. Oamenii de stiinta au in vedere o versiune in care primul ruj a impodobit buzele femeilor in epoca neolitica. Acest lucru este evidentiat de imagini primitive din pestera cu buze vopsite.

Istorii rujuri de buze

Urmele celui dintai ruj de buze a fost gasit si in vechiul Babilon. Acolo femeile realizau culoarea stralucitoare a rujului, cu ajutorul unui amestec special de pietre semipretioase, sfaramate in cele mai mici particule. Buzele stralucitoare erau apreciate si de femeile egiptene, considerate a fi primele inventatoare de ruj. In stilul vechiului Egipt, vopselele pentru buze erau in nuante intunecate, asa ca femeile au trebuit sa urmeze in mod literal expresia „frumusetea necesita sacrificii”, deoarece pentru luminozitatea culorii s-au adaugat substante foarte nocive la ruj, cum ar fi brom si oxid de fier.  Rujul egiptean era iubit atat de mult, incat era luat chiar si in viata de apoi.

Ruj de buze folosit in Grecia antica

Mitul celebru al marului discordiei vorbeste despre cat de popular era rujul de buze, amintindu-ne de povestea printului Paris, care a rezolvat o disputa intre trei zeite,  Afrodita fiind declarata cea mai frumoasa. El ia acordat victoria celei din urma, iar apoi s-a dovedit ca zeita iubirii a castigat prin viclenie, folosind praf si ruj de buze. Fetele din lumea antica au folosit, de asemenea, pentru decorarea buzelor, caramizi zdrobite, sfecla, capsuni si zmeura. In Evul Mediu utilizarea rujului era egala cu vrajitoria, pentru care vrajitoarele puteau fi trimise cu usurinta pe rug. Din fericire, totul s-a schimbat odata cu Renasterea.

Totul a inceput cu Cardinalul de Richelieu. El a indragit atat de mult aroma marului, incat a comandat sa se faca un unguent special aromat, pe care l-a numit ruj. A inceput sa-si unga varful nasului sau buza superioara ca o noutate, bucurandu-se de mirosul favorit. Acest ruj a fost incolor. Mai tarziu au fost adaugate substante colorante. Popularitatea produselor cosmetice a fost atat de mare, incat in ​​secolul al XVII-lea parlamentul a adoptat chiar o lege care le dadea dreptul barbatilor sa divorteze de sotiile lor, daca dupa nunta acestea nu era la fel de frumoase ca in timpul perioadei de prietenie.

Ruj de buze modern

Anul nasterii rujului modern poate fi numit 1903. La Expozitia Mondiala de la Amsterdam, a fost prezentat un produs bazat pe grasimi de cerb si era mult mai asemanator cu rujul cu care suntem azi familiarizati. Insa, primul ruj de buze intr-un tub, a fost oferit de brandul Guerlain, facand literalmente o revolutie in lumea cosmeticelor. Desigur, tubul cu mecanismul de rasucire era incredibil de usor de utilizat. Inainte de aceasta, rujul a fost depozitat in borcane, cutii, produse sub forma de batoane si pudra. 

 

Comentarii

Comentarii

Despre autor

Ionut Barbieri

Ionut Barbieri

Articole similare

Editia Digitala

Criteriul National prima pagina

EDITORIAL

Pericolul autocrației din Europa - EDITORIAL

danielmihai de prof.dr. Daniel Mihai

Motto ”Democraţia este nonautocraţie, contrariul perfect al autocraţiei. Aceasta înseamnă că democraţia denotă un sistem politic caracterizat prin refuzul puterii personalizate, a puterii asupra cetăţenilor. Puterea nu este «proprietatea» nimănui. Aşadar, conducătorii vor deţine această funcţie ca urmare a desemnării libere, neîngrădite, de către cei care urmează să fie conduşi. Cu alte cuvinte, oricând puterea celorlalţi de a desemna pe cineva este contrafăcută sau anihilată pentru că dezacordul este zădărnicit ori nu ni se oferă alternative – democraţia este ucisă chiar când începe să funcţioneze.”

definiţie de Giovanni Sartori

Recursul emoțional al tuturor teoriilor conspirației reziduale, care se multiplică și iau amploare duce la instabilitate. Totul se metamorfozează, iar formele de impunere, de guvernare își pierd din atribuțiile esențiale. Mecanismul este unul atent monitorizat , dar pretutindeni au apărut chiar unii ce se erijează în „specialiști” care, foarte bine și temeinic pregatiți au drept obiectiv propagarea acestor forme autoritare de impunere a sclaviei postmoderniste în ”adevăruri indubitabile” care se află și nu se elimină decât până la următoarea formă. De fapt, fără să ne mai ferim de cuvinte, tot acest angrenaj face parte din proiectul denumit The New Order, despre care se cunosc foarte puține aspecte.

Mecanismul presupune un efort corelat, susținut, pe deplin integrat în structurile fiecăruia dintre noi, îndeosebi în cele psiho-somatice, în care acești „apologeți ai Noii Ordini” fac eforturi susținute și doresc să-i acceptăm cu toate idiosincraziile lor.
Totuși, dacă de la naștere am primit de la Dumnezeu daruri și haruri precum inteligența, intuiția, analiza, comparația,evaluarea etc ca metode chiar și gradul de receptivitate al nostru poate să ne dea semnale puternice. O importanță aparte, din stadiul de zvon până la cel de informație pe deplin asumată, conștientizată și reverificată ne revine pe deplin, ad integram.Totul se poate lumina, se poate limpezi, numai cercetând cu atenție, argumentând sau identificând cauzele și mai apoi, descoperind chiar ” firul roșu”, în toată splendoarea și eficacitatea, simplitatea sa.

Din capul locului vă spun că nu am pretenția că le-aș fi descoperit recent sau discutat în premieră. Suma totală de elemente care alcătuiesc acest tablou aflat mereu în mișcare poate surprinde pe absolut oricine. Însă, nu fac apologia vreunei direcții sau regimuri (de orice natură),ci, doresc doar să vă semnalez pericolele mascate foarte bine de către „înalta clasă” care are scopul bine conturat de a ne îngrozi și a ne asupri în continuu.

În cele ce urmează, urmând „politica pașilor mărunți” am să vă expun, câte ceva din trend-ul general, pe deplin meschin al actualei cât și viitoarei configurații a ceea ce denumim a fi construcție cu caracter politic, guvernamental.
Toate acestea se petrec chiar sub ochii noștri, ai tuturor celor care viețuim pe aceste meleaguri. Sumă de evenimente necesită o tratare mult mai amplă, chiar mai serioasă, dar din lipsă de timp ,energie și spațiu,voi încerca să rezum sau să realizez un fel de frescă, fără a avea la dispoziție vreo culoare sau opinie vehiculată, interpretată sau răstălmăcită.…...

citeste in continuare

REDACTIA

Director fondator: Daniel C. Iorgu

Redactor Sef: prof. dr. Daniel Mihai

Senior Editor: prof.univ. Mircea Vintilescu

Editorialist: Florin Budescu

Corespondent UK: Alina Pop

Corespondent Spania: Fabianni Belemuski

Fotoreporter: Daniel Paun

Reporter: Daniel Hintergraber

Redactori: Marian Nedelea, Gabriel Dumitru, Iulia Grajdieru, Elena Scripcaru

Disclaimer

Responsabilitatea juridica in cazul editorialelor/ articolelor redactate de invitatii permanenti sau invitatii speciali aparține în exclusivitate autorilor.

Dacă cineva se simte lezat într-un fel de vreun articol de pe acest website, poate trimite un drept la replică care va fi publicat în articolul respectiv.

CONTACT

CRITERIUL NATIONAL
Cotidian online de stiri si atitudine
ISSN 2393-4891
ISSN-L 2393-4891

Redactie: contact@criteriul.ro

Redactor Sef: daniel.mihai@criteriul.ro

Citeste si:

nationalul logo

Constanta Mea

Prahova Mea

Brasovul Meu