Criteriul National

Rutina, Preistoria și…evoluția!

Rutina, Preistoria și…evoluția!
mai 04
11:03 2016
 Poate că întru câtva, cumva ați avut vreodată impresia că zilele sunt identice?
Sau, măcar o singură dată ați experimentat ceea ce unii vechiculează ideea că ar fi ” rutină”, ceva ce în cuvinte, de cele mai multe ori arată la fel pentru oricine.
rutina
Nimic mai fals! Dacă veți avea curiozitatea și capacitatea de a lectura acest material, cu siguranță că veți avea ce anume afla și totodată vă veți considera cîștigați!
Spre exemplu, fiecare dintre dumneavoastră, în fiecare dimineață, fie că vrea sau nu să recunoască, se pregătește „mental” ca sa fie în formă, și chiar să aibe randament maxim! Bineînțeles, câteodată nu există acel succes vizat și ” nu vă iese mereu „, dar întotdeauna există o altă șansă, și o luați de la capat, cu urmatoarea dimineață.
Ce ar fi, dacă, după acest moment fiecare dintre dumneavoastră v-ați așeza în fața unei foi goale pe care o vreți și doriți să o desenați așa cum simțiți  să arate ziua aceea?
 Apoi „înaintați „,încercând un pic să schimbați „fluxul” vieții, așa cum vine, ca  o schimbare. În viața dumneavoastră cât și a celor din jur.
Momentele speciale, cu semnificație aparte, cu încărcătură emoțională sunt acelea care determină pe oricine să  ia piciorul de pe accelerație, măcar la figurat și cumva să mediteze, și chiar să inducă o stare , o așa zisă  liniște interioară. Iar după aceste momente de supremă detașare, în care fiecare se poate deconecta, se poate reculege  – apar gânduri, ca de exemplu:
Cine ești? sau Încotro te îndrepți?
Există cazuri de oameni „speriați” de această liniște, care se înconjoară rapid de alți oameni și fac excese, doar ca să nu fie deranjați și să…audă întrebările acestea.
Cu toate acestea, încă sper și cred că mai există oameni cu perioade de introspecție, de a savura și a beneficia de această stare de „liniște”.Deoarece, în aceste momente, întrebările se aud mai clar ca niciodată.
dew-on-grass-788059_1280
Nu este confortabil. De multe ori există chiar și o formă de suferință în aceste întrebări. Dar, cu atâta „liniște” în jur, cu timpul care stă pe loc, capeți curajul să răspunzi…
Cu o condiție- aceea de a nu evada și a ajunge de a ne amorți simțurile cu alcool, băutură în exces și oameni care urlă, serbează, pălăvrăgesc vrute și nevrute in jur și vă ascund acest dialog interior.
Momentele când timpul are senzația de a se opri, reprezintă  un prilej ca să ne  dăm la o parte, măcar pentru câteva ceasuri, din calea „vieții”, așa cum curge ea, cu bune și cu rele.
Zilele trecute, în redacție am răsfoit  o carte extraordinară, pe care v-o recomandăm , dacă aveți  „nervi” sa o citiți- „Cum l-am mancat pe tata”de Roy Lewis.
O carte cu un umor britanic „negru”, pe care puțini îl înghit. Insă revelatoare, dacă acceptați …metafora din spatele ei.
Acțiunea se petrece cu multe milenii în urmă, când oamenii abia coborâseră din copaci și învățaseră să meargă în două picioare.
preistorie
O familie se lupta undeva la coada lanțului trofic,  hăituiți de animalele de pradă, mai mereu fiind înfometați și înfrigurați. Dar, încet, dar sigur, încep să „evolueze”.
La început descoperă focul,fără să știe… cum anume să-l aprindă. Reușesc să se încălzească, alungă animalele din peșteri ca să își facă ei culcuș. Apoi, dintr-o greșeală, o întâmplare vor înțelege că, dacă țin vârful unui băț destul de mult în foc, acesta se intareste – devenind o armă excelentă la vânătoare.
După cum bine intuiți și v-ați dat seama, cartea se vrea a fi o parodiere cu subînțeles a evoluției umane, dar și o metaforă a vieții.Practic, afli cum anume omul primitiv, strămoșul fiecăruia dintre noi a descoperit arta …culinară, a prețuit primele domesticiri de animale, a utilzat primele arme precum arcul cu săgeți, dar a și înțeles arta și îndeosebi a intuit și apreciat spiritualitatea.
Pe deplin edificator, capul familiei are o frântură de logică incredibilă:
„O treime din timp dormim, o treime din timp vânăm și o treime din timp mestecăm. Nu avem timp sa gândim și să facem alte lucruri decât astea trei, de-aia nu evoluăm.”
E o replica ce m-a „cutremurat”, prin simplitatea ei. Ca și o pildă, am dedus faptul că, atât timp cât ne bazăm doar pe mâinile noastre și lucrăm doar cu ele, o să avem să ducem la  gură….și doar atât!
Pentru că o treime din viață o să „dormim”, o treime o să „vânăm” (procurăm mâncare) și o treime o să o …„mestecăm„. Iar
  din acest „cerc” de – somn, vânat și mestecat – ieșim în momentele acestea, tocmai atunci când avem certitudinea că planeta e plină de LINIȘTE!
imi
Probabil ca acum vă amuzați din plin, atunci când v-am oferit un început de scenariu abstract, cu profunde tușe aparent creaționiste…
Noi suntem de acord și credem cu tărie că  Dumnezeu vrea ca noi să ne oprim, din când în când… din acest obicei, din această rutină, din acest perpetuu  mestecat. Si să Îl căutam pe El în interiorul nostru.
Iar astăzi și nu…..mâine este o zi buna să încercați să vă răspundeți la aceste întrebări:
Cine ești ?
Unde ești tu acum?
Încotro te îndrepți?
Cum te simți?
Iar, mai mult ca sigur,cu acest exercițiu de voință putem  demonstra că suntem cumva, pe calea cea bună!
Departamentul Pamflet Criteriul

 

Comentarii

Comentarii

Despre autor

Pamflet Criteriul

Pamflet Criteriul

Articole similare

Editia Digitala

Criteriul National prima pagina

EDITORIAL

„Ţi-e milă? Ţi-am luat banii!…”- CONTRA-EDITORIAL

danielmihai de prof.dr. Daniel Mihai

Tristele amintiri au ajuns departe…De fapt, cu o anumită ritmicitate , indiferent de context omul are posibilitatea de a alege .

Iar, această posibilitate de a râde sau de a plânge ar trebui să nu ne-o cenzureze nimeni!

De cele mai multe ori, datorită „regulilor nescrise” ale acestei societăţi suntem puşi în faţa unor evenimente triste şi întunecate , dar comicul îşi face apariţia tocmai atunci când ne-am aştepta cel mai puţin.

De la o vreme încoace am tot scris pe diferite atitudini vis a vis de anumite aspecte ce m-au determinat să mă exprim în mai multe registre sufleteşti!

Dar acum e cu totul altă treabă…

Fără să aduc jigniri, situaţia în care se află românul este analizată în mod ironic.“Filantropica” reprezintă cea mai eficientă şi în acelaşi timp amuzantă metodă de a aduce în prim-plan ideea că “nu tot ceea ce pare este adevărat”.

Asemeni unei proiecţii video avem o sumendenie de întâmplări ce constituie o modalitate de a genera materiale de informare publică.

Modul în care noi, asemeni spectatorilor avem „şansa” de a privi lumea este oarecum influenţat de experienţele celor din trecut, deoarece astfel, participând în mod indirect la acţiunile personajelor, noi suntem publicul ce primeşte şi decodifică mesajul în mod diferit.

Replica cheie a lui Gheorghe Dinică (textier pentru cerşetori) :”Mâna întinsă care nu spune o poveste, nu primeşte pomană”, reprezintă fraza de bază a relaţiilor publice.

El este un portret „artistic”, machiavelic până la perfecțiune al diavolului ca show-man de geniu, care prin minciună şi înşelăciune a reuşit să ocupe o poziţie bună în societate. Această replică ar putea să-l includă, în cinismul ei şi pe artistul român care cerşeşte finanţare şi care va rămîne cu mîna întinsă, atâta timp cât nu găseşte o poveste captivantă...........

citeste in continuare

REDACTIA

Director fondator: Daniel C. Iorgu

Redactor Sef: prof. dr. Daniel Mihai

Senior Editor: prof.univ. Mircea Vintilescu

Editorialist: Florin Budescu

Corespondent UK: Alina Pop

Corespondent Spania: Fabianni Belemuski

Fotoreporter: Daniel Paun

Reporter: Daniel Hintergraber

Redactori: Marian Nedelea, Gabriel Dumitru, Iulia Grajdieru, Elena Scripcaru

Disclaimer

Responsabilitatea juridica in cazul editorialelor/ articolelor redactate de invitatii permanenti sau invitatii speciali aparține în exclusivitate autorilor.

Dacă cineva se simte lezat într-un fel de vreun articol de pe acest website, poate trimite un drept la replică care va fi publicat în articolul respectiv.

CONTACT

CRITERIUL NATIONAL
Cotidian online de stiri si atitudine
ISSN 2393-4891
ISSN-L 2393-4891

Redactie: contact@criteriul.ro

Redactor Sef: daniel.mihai@criteriul.ro

Citeste si:

nationalul logo