Criteriul National

Scurtă prezentare a filmului Florence Foster Jenkins

Scurtă prezentare a filmului Florence Foster Jenkins
decembrie 04
19:51 2016

 

 Filmul Florence este inspirat dintr-o poveste reală și îi are în rolurile principale pe Meryl Streep și pe Hugh Grant. Un cuplu minunat, care strălucește pe ecran, ca și în viața reală.Acțiunea e plasată în al doilea Război Mondial, mai precis în America. Aici, în unele cercuri aristocratice și elitiste, lumea ascultă muzica compozitorilor francez Saint-Saëns și Delibes. În aceste cercuri, Florence interpretată magistral de către Meryl Streep este o susținătoare înfocată a muzicii. La vârsta ei, încă visează să urce pe marile scene, deși cântă atât de fals și prost încât și-ar da seama și cel mai netalentat și afon că aceasta e o cauză pierdută.

 Filmul se inspiră din povestea reală a lui Florence Foster Jenkins, o milionară americană care toată viața a visat să devină pianistă și soprană de coloratură. Un accident o ține departe de scenă, dar nimic nu o poate împiedica să-și construiască o carieră solistică.

florence

În New York-ul din 1944, bogătașa Florence Foster Jenkins este o împătimită a spectacolelor de operă și chiar se credea înzestrată cu darul interpretării muzicii lirice de calitate. În realitate , complet netalentată avea o voce dogită, dar anturajul ei și îndeosebi soțul îi ascundeau adevărul. Se hotărăște să se „perfecționeze” cu ajutorul unui tânăr pianist- Cosme McMoon. Acesta descoperă cu stupefacție asprimea și falsitatea vocii generoasei a acestei„dive”, dar își reprimă indignarea, conformându-se cu atitudinea anturajului său. Soțul artistei, St Clair Bayfield întruchipează un actor englez fără căutare care duce o viață dublă alături de frumoasa Kathleen. Tot el găsește de cuviință să o susțină pe soția sa așa că va investi să ajungă chiar pe scena celebră a Carnegie Hall.

Florence Foster Jenkins este chiar tipul de femeie care nu avea noțiunea de ritm, o cvasi-capacitate de a menține o notă, o aberantă pronunție, nicio șansă reală de-a construi o carieră muzicală. Și dacă tot nu știe că este alături cu drumul, se încumetă la un astfel de parcurs. Această moștenitoare bogată, dar excentrică, născută în 1868, pasionată de muzică și cu talent de pianistă a devenit o soprană care și-a găsit un public fidel timp de treizeci de ani. Acești spectatori primeau – de la Florence – drept „ recompensă”… locuri la concertele ei din Carnegie Hall.

Stephen Frears, realizatorul peliculelor Dangerous Liaisons și Philomena se angajează, în Florence Foster Jenkins într-o acțiune temerară, așa cum estepovestea bogătașei newyorkeze, care își dorește cu ardoare să cânte muzică de operă, deși nu are calitățile vocale necesare.

Firește excentrica bogătașa nu-și dă seama , iar o posibilă explicație ar fi boala. Totuși, toți cei apropiați au grijă , uneori cu eforturi supraomenești să-i mențină iluzia că este o desăvârșită. Soțul ei, St. Clair jucat atât de natural de celebrul Hugh Grant se dovedește a fi un adevărat impresar și cititor de minți. El îi invită la aceste „spectacole” numai pe oameni pe care se poate baza, recurge chiar la tertipuri precum a-i mituie pe jurnaliști să scrie elogios despre această presupusă divă . Se asigură, în același timp, de complicitatea pianistului Cosmé McMoon  interpretat de Simon Helberg, proaspăt angajat s-o acompanieze pe doamnă în vederea unui viitor concert. Strâmtorat financiar, McMoon învață repede de la ceilalți cum să se comporte și să vorbească cu Florence.

Treptat, pe parcursul filmului se va înțelegem că soțul, deși are o amantă, își iubește soția. Tocmai, avem nivelul unei „realității” derizorii, avem nivelul minciunii și apoi, un al treilea nivel, al sincerității, toate în același dialog. St. Clair îi spune „da, ești o voce unică” . E adevărat, dar într-un alt sens decât cel perceput de Florence, însă i-o spune cu priviri drăgăstoase.

Toate personajele sunt personaje istorice, unele mai obscure (McMoon), altele celebre. Melomanii vor avea surpriza să vadă în rolul celebrului dirijor Arturo Toscanini (foarte asemănător cu cel din realitate) care vine să se ploconească la madam Florence și s-o asculte pe Aida Garifallina în rolul lui Lily Pons. Dar, dincolo de asta, interpretarea este excepțională- Meryl Streep creează o Florence multidimensională, un personaj pitoresc, ridicol, grotesc, dar și uman. Britanicului Hugh Grant joacă excelent rolul de dandy, având mereu vorbele la el, fiind extrem de atent dar și destul de duplicitar.

florence-foster-jenkins-5

În același timp, afectuos cu cea lângă care stă de 25 de ani. Nu în ultimul rând, Helberg ( cunoscut cu personajul Wollowitz din Big Bang Theory) exprimă chiar și numai prin mimică o gamă foarte variată de trăiri contradictorii.

Morala peliculei o veți regăsi în replica rostită de Jenkins, cu puțin înainte de a muri:„Lumea ar putea spune că nu știu să cânt, dar nimeni nu va putea zice că n-am cântat.”

Vă recomand această lejeră dar și interesantă comedie hibrid, în care veți avea de remarcat nenumărate situații și veți avea de rememorat multe învățăminte legate de noiuni precum talent, valoare, moralitate sau chiar pasiune. Acest film este inspirat după o poveste reală, iar coloana sonoră a acestei producții vă va transpune și totdată vă va binedispune.

 

Trailer ul oficial :

Prezentare oferită de către Prof. Dr. Daniel Mihai, CNA Regina Maria Constanța, redactor șef al ziarului Criteriul Național

Comentarii

Comentarii

Despre autor

Daniel Mihai

Daniel Mihai

Doctor în Interpretare Muzicală, profesor titular la disciplina vioară a Catedrei de Corzi în cadrul Colegiului Național de Arte Regina Maria din Constanța

Articole similare

Editia Digitala

Criteriul National prima pagina

EDITORIAL

AU TRECUT DOI ANI DE LA TRAGEDIA DIN CLUBUL COLECTIV… CONTRA-EDITORIAL

danielmihai de prof.dr. Daniel Mihai

Au trecut deja destul de repede doi ani de la tragedia din clubul Colectiv. Neputința pe care au trăit-o majoritatea în acele zile coroborate și cu revolta care a urmat, rămân încă bine întipărite în memoria multora. Multitudinea de evenimente de comemorare din aceste zile ne arată că nu suntem dispuși să lăsăm umbra uitării să se aștearnă în urma incendiului care a luat 64 de vieți.

Colectiv este acea mărturie de netăgăduit, acea expresie plină de tragism pe care și din care foarte puțini au putut înțelege câte ceva. Cert este că lumea a rămas marcată pe moment, ca mai pe urmă, aproape ireversibil, inexplicabil, cu aceeași doză de cinism…a alunecat pe partea uitării.

Momentul Colectiv ne-a adus nu doar pierderea unor oameni de care suntem cu toții iremediabil legați. Ci, a fost vorba și de un fel de trezire involuntară, care ne-a pus în față un adevăr crud: corupția chiar ucide. Iar, dacă stăm și reflectăm câteva momente, fără a avea pretenția de a ne situa în postura de ”judecători”, cu acea durere a omului rănit, vom ajunge la anumite concluzii, despre care s-a tot scris și strigat cu voce tare, sinonimă cu acea dorință de a nu renunța până în ziua în care vom transcede și ne vom alătura lor, cu mențiunea și rugămintea adresată Cerului de a nu avea acel tragic sfârșit!

Tineri aceia deosebiți nu meritau să moară în asemenea chinuri. Tineri aceia meritau tratați cu mare grijă de către cei specializați și în măsură să îi aline, să le asigure o speranță…Dar, din nefericire, nimeni și nimic nu au putut să le schimbe destinul.

Așa s-a ajuns cu acțiunea de a protesta, atunci când o mare de oameni a decis să strige și să vocifereze, pe deplin întemeiat contra lentorii, neajunsurilor, incapacității Sistemului. Astfel, fără de acest spirit civic, care ulterior a fost confiscat de către unele partide nu se putea face vreo schimbare.

Datoria, dreptul de a manifesta, de a dezbate cu argumente, de a vocifera atunci când guvernanții greșesc și de a semna petiții pentru a cere și a obține o schimbare veritabilă este unul garantat de bunul simț, dacă de Constituție, se tot încearcă, spre a fi eliminat, treptat-treptat.........

citeste in continuare

REDACTIA

Director fondator: Daniel C. Iorgu

Redactor Sef: prof. dr. Daniel Mihai

Senior Editor: prof.univ. Mircea Vintilescu

Editorialist: Florin Budescu

Corespondent UK: Alina Pop

Corespondent Spania: Fabianni Belemuski

Fotoreporter: Daniel Paun

Reporter: Daniel Hintergraber

Redactori: Marian Nedelea, Gabriel Dumitru, Iulia Grajdieru, Elena Scripcaru

Disclaimer

Responsabilitatea juridica in cazul editorialelor/ articolelor redactate de invitatii permanenti sau invitatii speciali aparține în exclusivitate autorilor.

Dacă cineva se simte lezat într-un fel de vreun articol de pe acest website, poate trimite un drept la replică care va fi publicat în articolul respectiv.

CONTACT

CRITERIUL NATIONAL
Cotidian online de stiri si atitudine
ISSN 2393-4891
ISSN-L 2393-4891

Redactie: contact@criteriul.ro

Redactor Sef: daniel.mihai@criteriul.ro

Citeste si:

nationalul logo