Criteriul National

Sistemul ne educa… (III)

Sistemul ne educa… (III)
martie 26
14:11 2015

sistem invatamant

Motto   „Tot ceea ce este intre paranteze este de obicei ignorat.” Edward A. Murphy -Legile lui Murphy despre invatamant

In acest articol va voi prezenta „la rece”, obiectiv anumite aspecte ce tin de o latura stiuta, dar deseori „uitata” in mod intentionat.

In toate tarile lumii, preocuparile privind problema educatiei si invatamantului sunt de mare actualitate, vizandu-se reforma scolii pentru a putea face fata mutatiilor spectaculoase din viata  in societatea aceasta postmoderna.

Oricine cunoaste sistemul public de invatamant si are un anumit nivel optim al discernamantului poate sa marturiseasca faptul că mecanismul din şcolile publice este unul ideologizat şi ideologizant.Atentie, nu incerc sa fac jocuri de cuvinte ci particular “n” lipsa din familiza lexicala a notiunii de “ideologie” se refera tocmai la sensul obedientei fata de elitele politice influente ale timpului, fata de guvernele si, eventual, fata de toate grupurile de interese dominante.

Pe ce anume ma bazez pe aceasta afirmatie? Simplu si succinct va voi arata ca, pana si o analiza sumara a programelor şi manualelor scolare de istorie  poate releva acest lucru. Problema fundamentala a invatamantului public consta însă, în esenţă, în utilizarea unor mijloace agresive de promovare a ideologiei convenabile.

Dand astfel contur acestui cadru, vreau sa reamintesc fiecaruia ca, odata cu preluarea “grelei mosteniri” si prin controlul ofertei educationale a scolilor publice sau private se creeaza cadrul propice “reformarii” la nivel superficial cat şi, prin obligativitatea urmarilor unui astfel de invatamant prin “produsele” rezultante.

Si acum sa trecem la un alt nivel al retoricii, deoarece am lamurit “datele problemei” fara a gasi antidotul perfect. Dupa cum se cunoaste, sistemul educational public- despre care se obisnuieste sa se afirme că este gratuit- ar fi de fapt sustinut prin fonduri prelevate prin taxe. Ce surpriza, stimabililor, nu-i asa?  Eh, si aici mai am de facut o mini-corectie : dupa cum”statul ne vegheaza si ne vrea Binele”, tot asa taxele sunt cat se poate de…obligatorii. Aici avem o prima forma de agresiune. Din punctul meu de vedere este ca şi cum cineva ar incheia sub o amenintare continua orice fel  de contract. Mai mult decat atat, de la plata taxelor nu sunt exclusi cei care nu beneficiaza de oferta scolilor publice – cei care nu au copii, cei care prefera o scoala privata etc.

In al doilea rand, urmarea unei scoli publice sau a unei scoli acreditate de stat este obligatorie. Am putea spune, prin urmare, nu numai că incheierea contractului este facuta sub amenintare. Nu numai ca cel fortat sa semneze, sa incuviinteze contractul este  practic obligat sa plateasca un serviciu, indiferent daca il vrea sau nu; absurdul situatiei este chiar mai mare: el trebuie sa consume un anumit tip de serviciu, indiferent dacă îi face placere sau nu.Privind astfel lucrurile, observatia lui M.N. Rothbard, conform careia „scolile publice au mai degraba rolul unei închisori decât rolul de a împlini educatia tinerilor „, apare perfect justificată.

In al treilea rând, licenţele acordate şcolilor private se dau în anumite condiţii: dacă acestea au aceeaşi programă şcolară precum cea a şcolilor publice sau, cel puţin, una agreată de guvern (minister etc.). Dacă până acum am arătat că a fost încălcată libertatea de a nu încheia un contract, acum este încălcată libertatea de a încheia un contract şi intrarea liberă pe piaţă a celor care au o ofertă educaţională diferită de cea agreată oficial.

In al patrulea rând, accederea ca profesor fie într-o şcoală publică, fie într-un privată este condiţionată prin lege de formarea sa într-o şcoală de stat sau într-una acreditată de stat. În felul acesta uniformizarea ofertei educaţionale este o consecinţă aproape sigură.

Ca o scurta concluzie pot aminti ideea ca in Romania, „reforma” invatamantului se desfasoara de mai bine de 60 de ani, intr-un permanent haos, fapt ce a afectat profund nivelul de cultura generala si de orientare a populatiei, chiar de specializare intr-un anumit domeniu  rezultand  efecte dramatice asupra calitatii generale a vietii.

 

Susa foto : www.wall-street.ro

Comentarii

Comentarii

Articole similare

0 Comments

No Comments Yet!

There are no comments at the moment, do you want to add one?

Write a comment

Only registered users can comment.

Editia Digitala

Criteriul National prima pagina

EDITORIAL

AU TRECUT DOI ANI DE LA TRAGEDIA DIN CLUBUL COLECTIV… CONTRA-EDITORIAL

danielmihai de prof.dr. Daniel Mihai

Au trecut deja destul de repede doi ani de la tragedia din clubul Colectiv. Neputința pe care au trăit-o majoritatea în acele zile coroborate și cu revolta care a urmat, rămân încă bine întipărite în memoria multora. Multitudinea de evenimente de comemorare din aceste zile ne arată că nu suntem dispuși să lăsăm umbra uitării să se aștearnă în urma incendiului care a luat 64 de vieți.

Colectiv este acea mărturie de netăgăduit, acea expresie plină de tragism pe care și din care foarte puțini au putut înțelege câte ceva. Cert este că lumea a rămas marcată pe moment, ca mai pe urmă, aproape ireversibil, inexplicabil, cu aceeași doză de cinism…a alunecat pe partea uitării.

Momentul Colectiv ne-a adus nu doar pierderea unor oameni de care suntem cu toții iremediabil legați. Ci, a fost vorba și de un fel de trezire involuntară, care ne-a pus în față un adevăr crud: corupția chiar ucide. Iar, dacă stăm și reflectăm câteva momente, fără a avea pretenția de a ne situa în postura de ”judecători”, cu acea durere a omului rănit, vom ajunge la anumite concluzii, despre care s-a tot scris și strigat cu voce tare, sinonimă cu acea dorință de a nu renunța până în ziua în care vom transcede și ne vom alătura lor, cu mențiunea și rugămintea adresată Cerului de a nu avea acel tragic sfârșit!

Tineri aceia deosebiți nu meritau să moară în asemenea chinuri. Tineri aceia meritau tratați cu mare grijă de către cei specializați și în măsură să îi aline, să le asigure o speranță…Dar, din nefericire, nimeni și nimic nu au putut să le schimbe destinul.

Așa s-a ajuns cu acțiunea de a protesta, atunci când o mare de oameni a decis să strige și să vocifereze, pe deplin întemeiat contra lentorii, neajunsurilor, incapacității Sistemului. Astfel, fără de acest spirit civic, care ulterior a fost confiscat de către unele partide nu se putea face vreo schimbare.

Datoria, dreptul de a manifesta, de a dezbate cu argumente, de a vocifera atunci când guvernanții greșesc și de a semna petiții pentru a cere și a obține o schimbare veritabilă este unul garantat de bunul simț, dacă de Constituție, se tot încearcă, spre a fi eliminat, treptat-treptat.........

citeste in continuare

REDACTIA

Director fondator: Daniel C. Iorgu

Redactor Sef: prof. dr. Daniel Mihai

Senior Editor: prof.univ. Mircea Vintilescu

Editorialist: Florin Budescu

Corespondent UK: Alina Pop

Corespondent Spania: Fabianni Belemuski

Fotoreporter: Daniel Paun

Reporter: Daniel Hintergraber

Redactori: Marian Nedelea, Gabriel Dumitru, Iulia Grajdieru, Elena Scripcaru

Disclaimer

Responsabilitatea juridica in cazul editorialelor/ articolelor redactate de invitatii permanenti sau invitatii speciali aparține în exclusivitate autorilor.

Dacă cineva se simte lezat într-un fel de vreun articol de pe acest website, poate trimite un drept la replică care va fi publicat în articolul respectiv.

CONTACT

CRITERIUL NATIONAL
Cotidian online de stiri si atitudine
ISSN 2393-4891
ISSN-L 2393-4891

Redactie: contact@criteriul.ro

Redactor Sef: daniel.mihai@criteriul.ro

Citeste si:

nationalul logo