Criteriul National

Sistemul ne educa… (III)

Sistemul ne educa… (III)
martie 26
14:11 2015

sistem invatamant

Motto   „Tot ceea ce este intre paranteze este de obicei ignorat.” Edward A. Murphy -Legile lui Murphy despre invatamant

In acest articol va voi prezenta „la rece”, obiectiv anumite aspecte ce tin de o latura stiuta, dar deseori „uitata” in mod intentionat.

In toate tarile lumii, preocuparile privind problema educatiei si invatamantului sunt de mare actualitate, vizandu-se reforma scolii pentru a putea face fata mutatiilor spectaculoase din viata  in societatea aceasta postmoderna.

Oricine cunoaste sistemul public de invatamant si are un anumit nivel optim al discernamantului poate sa marturiseasca faptul că mecanismul din şcolile publice este unul ideologizat şi ideologizant.Atentie, nu incerc sa fac jocuri de cuvinte ci particular “n” lipsa din familiza lexicala a notiunii de “ideologie” se refera tocmai la sensul obedientei fata de elitele politice influente ale timpului, fata de guvernele si, eventual, fata de toate grupurile de interese dominante.

Pe ce anume ma bazez pe aceasta afirmatie? Simplu si succinct va voi arata ca, pana si o analiza sumara a programelor şi manualelor scolare de istorie  poate releva acest lucru. Problema fundamentala a invatamantului public consta însă, în esenţă, în utilizarea unor mijloace agresive de promovare a ideologiei convenabile.

Dand astfel contur acestui cadru, vreau sa reamintesc fiecaruia ca, odata cu preluarea “grelei mosteniri” si prin controlul ofertei educationale a scolilor publice sau private se creeaza cadrul propice “reformarii” la nivel superficial cat şi, prin obligativitatea urmarilor unui astfel de invatamant prin “produsele” rezultante.

Si acum sa trecem la un alt nivel al retoricii, deoarece am lamurit “datele problemei” fara a gasi antidotul perfect. Dupa cum se cunoaste, sistemul educational public- despre care se obisnuieste sa se afirme că este gratuit- ar fi de fapt sustinut prin fonduri prelevate prin taxe. Ce surpriza, stimabililor, nu-i asa?  Eh, si aici mai am de facut o mini-corectie : dupa cum”statul ne vegheaza si ne vrea Binele”, tot asa taxele sunt cat se poate de…obligatorii. Aici avem o prima forma de agresiune. Din punctul meu de vedere este ca şi cum cineva ar incheia sub o amenintare continua orice fel  de contract. Mai mult decat atat, de la plata taxelor nu sunt exclusi cei care nu beneficiaza de oferta scolilor publice – cei care nu au copii, cei care prefera o scoala privata etc.

In al doilea rand, urmarea unei scoli publice sau a unei scoli acreditate de stat este obligatorie. Am putea spune, prin urmare, nu numai că incheierea contractului este facuta sub amenintare. Nu numai ca cel fortat sa semneze, sa incuviinteze contractul este  practic obligat sa plateasca un serviciu, indiferent daca il vrea sau nu; absurdul situatiei este chiar mai mare: el trebuie sa consume un anumit tip de serviciu, indiferent dacă îi face placere sau nu.Privind astfel lucrurile, observatia lui M.N. Rothbard, conform careia „scolile publice au mai degraba rolul unei închisori decât rolul de a împlini educatia tinerilor „, apare perfect justificată.

In al treilea rând, licenţele acordate şcolilor private se dau în anumite condiţii: dacă acestea au aceeaşi programă şcolară precum cea a şcolilor publice sau, cel puţin, una agreată de guvern (minister etc.). Dacă până acum am arătat că a fost încălcată libertatea de a nu încheia un contract, acum este încălcată libertatea de a încheia un contract şi intrarea liberă pe piaţă a celor care au o ofertă educaţională diferită de cea agreată oficial.

In al patrulea rând, accederea ca profesor fie într-o şcoală publică, fie într-un privată este condiţionată prin lege de formarea sa într-o şcoală de stat sau într-una acreditată de stat. În felul acesta uniformizarea ofertei educaţionale este o consecinţă aproape sigură.

Ca o scurta concluzie pot aminti ideea ca in Romania, „reforma” invatamantului se desfasoara de mai bine de 60 de ani, intr-un permanent haos, fapt ce a afectat profund nivelul de cultura generala si de orientare a populatiei, chiar de specializare intr-un anumit domeniu  rezultand  efecte dramatice asupra calitatii generale a vietii.

 

Susa foto : www.wall-street.ro

Comentarii

Comentarii

Articole similare

0 Comments

No Comments Yet!

There are no comments at the moment, do you want to add one?

Write a comment

Only registered users can comment.

Editia Digitala

Criteriul National prima pagina

EDITORIAL

„Ţi-e milă? Ţi-am luat banii!…”- CONTRA-EDITORIAL

danielmihai de prof.dr. Daniel Mihai

Tristele amintiri au ajuns departe…De fapt, cu o anumită ritmicitate , indiferent de context omul are posibilitatea de a alege .

Iar, această posibilitate de a râde sau de a plânge ar trebui să nu ne-o cenzureze nimeni!

De cele mai multe ori, datorită „regulilor nescrise” ale acestei societăţi suntem puşi în faţa unor evenimente triste şi întunecate , dar comicul îşi face apariţia tocmai atunci când ne-am aştepta cel mai puţin.

De la o vreme încoace am tot scris pe diferite atitudini vis a vis de anumite aspecte ce m-au determinat să mă exprim în mai multe registre sufleteşti!

Dar acum e cu totul altă treabă…

Fără să aduc jigniri, situaţia în care se află românul este analizată în mod ironic.“Filantropica” reprezintă cea mai eficientă şi în acelaşi timp amuzantă metodă de a aduce în prim-plan ideea că “nu tot ceea ce pare este adevărat”.

Asemeni unei proiecţii video avem o sumendenie de întâmplări ce constituie o modalitate de a genera materiale de informare publică.

Modul în care noi, asemeni spectatorilor avem „şansa” de a privi lumea este oarecum influenţat de experienţele celor din trecut, deoarece astfel, participând în mod indirect la acţiunile personajelor, noi suntem publicul ce primeşte şi decodifică mesajul în mod diferit.

Replica cheie a lui Gheorghe Dinică (textier pentru cerşetori) :”Mâna întinsă care nu spune o poveste, nu primeşte pomană”, reprezintă fraza de bază a relaţiilor publice.

El este un portret „artistic”, machiavelic până la perfecțiune al diavolului ca show-man de geniu, care prin minciună şi înşelăciune a reuşit să ocupe o poziţie bună în societate. Această replică ar putea să-l includă, în cinismul ei şi pe artistul român care cerşeşte finanţare şi care va rămîne cu mîna întinsă, atâta timp cât nu găseşte o poveste captivantă...........

citeste in continuare

REDACTIA

Director fondator: Daniel C. Iorgu

Redactor Sef: prof. dr. Daniel Mihai

Senior Editor: prof.univ. Mircea Vintilescu

Editorialist: Florin Budescu

Corespondent UK: Alina Pop

Corespondent Spania: Fabianni Belemuski

Fotoreporter: Daniel Paun

Reporter: Daniel Hintergraber

Redactori: Marian Nedelea, Gabriel Dumitru, Iulia Grajdieru, Elena Scripcaru

Disclaimer

Responsabilitatea juridica in cazul editorialelor/ articolelor redactate de invitatii permanenti sau invitatii speciali aparține în exclusivitate autorilor.

Dacă cineva se simte lezat într-un fel de vreun articol de pe acest website, poate trimite un drept la replică care va fi publicat în articolul respectiv.

CONTACT

CRITERIUL NATIONAL
Cotidian online de stiri si atitudine
ISSN 2393-4891
ISSN-L 2393-4891

Redactie: contact@criteriul.ro

Redactor Sef: daniel.mihai@criteriul.ro

Citeste si:

nationalul logo