Criteriul National

Sistemul ne educa… (XXII)

aprilie 14
09:11 2015

EDUCATIE

 Motto “Fericirea este un fluture care, atunci când este urmărit, este întotdeauna la un pas de a fi prins, dar dacă stai liniştit, se poate aseza pe tine. “ Nathaniel Hawthorne

Traditional  in aceasta postare voi  adopta ideea conform careia suntem o societate in care institutia şcolii încă nu şi-a propus să transforme cunoaşterea în înţelepciune, competiţia în colaborare, reţetele în modele personale, informaţia în instrument.

Teoretic in procesul de acumulare şi înţelegere, fenomenul mintii îşi formează şi emoţii dar şi structuri critice.In procesul educational orice  copil care află lucruri descoperind cu pasiune, stimulat de întrebări şi curiozităţi active, angajat în căutări, abordări prin încercare, renunţări şi reinventări ale traseelor congnitive va creşte şi pe dinăuntru.Iar ceea ce nu se observa la prima vedere,  copilul acesta dornic va purta o cămaşă a cunoaşterii, asemeni unui luciu de competenţă, în timp ce pe dedesubt, îşi va creşte, simultan, căptuşeala emoţională şi morală. Asta se va vedea din felul în care ştie să se poarte pe sine.

S-a văzut in istoria omenirii ca mulţi oameni deştepţi nu construiesc nimic. Cunosc o mulţime de intelectuali, cu nume publice, onorabile, fără impact al ideilor, în jos, către oamenii care îi privesc, în sus, cu respect. O mare parte din elita României pare la fel de decorativă ca notele de 10 din cataloagele noastre.

Oare de ce?

Nu cumva din „gloata” NE ALEGEM  „oachesi”, „invartitori” si „baieti inteligenti” ce la prima vedere sunt cu noi, dar in secunda imediat urmatoare n tradeaza mai ceva ca Iuda Iscarioteanul?

Toate acestea parca tot le-am amintit si  spus in atatea „episoade” ce s-au doritstrigate, alarme si totdata semnale puternice indreptate la varful acestui greoi si neinduplecat Sistem!

Sunt ferm convins ca, daca ne vom dori si vom avea credinta putem schimba orice!

Insa, atât timp şcolile noastre sunt surse de anxietate şi frustrare, noi toţi suntem părtaşi la un furt naţional de mii de ori mai dramatic şi mai la vedere.

Inchei cu speranta ca mai avem o ultimă resursă – copiii. O singură şansă de solidaritate şi voinţă naţională ar fi tocmai urgenţa noastră de a ne creşte copiii bine. Până nu rezolvăm aceasta, nu cred că vom putea fi luaţi în serios de nimeni. Ţările care şi-au reformat educaţia au făcut-o întotdeauna rapid, şi de pe toate fronturile, într-un reflex moral de rezolvare a urgenţelor. Chiar şi cele mai performante sisteme de învăţământ din lume sunt acum în plină reformă, una radicală şi axată pe fericirea copiilor şi relevanţa conţinuturilor.

 

Sursa foto : jurnalul.ro

 

Comentarii

Comentarii

Articole similare

0 Comments

No Comments Yet!

There are no comments at the moment, do you want to add one?

Write a comment

Only registered users can comment.

Editia Digitala

Criteriul National prima pagina

EDITORIAL

AU TRECUT DOI ANI DE LA TRAGEDIA DIN CLUBUL COLECTIV… CONTRA-EDITORIAL

danielmihai de prof.dr. Daniel Mihai

Au trecut deja destul de repede doi ani de la tragedia din clubul Colectiv. Neputința pe care au trăit-o majoritatea în acele zile coroborate și cu revolta care a urmat, rămân încă bine întipărite în memoria multora. Multitudinea de evenimente de comemorare din aceste zile ne arată că nu suntem dispuși să lăsăm umbra uitării să se aștearnă în urma incendiului care a luat 64 de vieți.

Colectiv este acea mărturie de netăgăduit, acea expresie plină de tragism pe care și din care foarte puțini au putut înțelege câte ceva. Cert este că lumea a rămas marcată pe moment, ca mai pe urmă, aproape ireversibil, inexplicabil, cu aceeași doză de cinism…a alunecat pe partea uitării.

Momentul Colectiv ne-a adus nu doar pierderea unor oameni de care suntem cu toții iremediabil legați. Ci, a fost vorba și de un fel de trezire involuntară, care ne-a pus în față un adevăr crud: corupția chiar ucide. Iar, dacă stăm și reflectăm câteva momente, fără a avea pretenția de a ne situa în postura de ”judecători”, cu acea durere a omului rănit, vom ajunge la anumite concluzii, despre care s-a tot scris și strigat cu voce tare, sinonimă cu acea dorință de a nu renunța până în ziua în care vom transcede și ne vom alătura lor, cu mențiunea și rugămintea adresată Cerului de a nu avea acel tragic sfârșit!

Tineri aceia deosebiți nu meritau să moară în asemenea chinuri. Tineri aceia meritau tratați cu mare grijă de către cei specializați și în măsură să îi aline, să le asigure o speranță…Dar, din nefericire, nimeni și nimic nu au putut să le schimbe destinul.

Așa s-a ajuns cu acțiunea de a protesta, atunci când o mare de oameni a decis să strige și să vocifereze, pe deplin întemeiat contra lentorii, neajunsurilor, incapacității Sistemului. Astfel, fără de acest spirit civic, care ulterior a fost confiscat de către unele partide nu se putea face vreo schimbare.

Datoria, dreptul de a manifesta, de a dezbate cu argumente, de a vocifera atunci când guvernanții greșesc și de a semna petiții pentru a cere și a obține o schimbare veritabilă este unul garantat de bunul simț, dacă de Constituție, se tot încearcă, spre a fi eliminat, treptat-treptat.........

citeste in continuare

REDACTIA

Director fondator: Daniel C. Iorgu

Redactor Sef: prof. dr. Daniel Mihai

Senior Editor: prof.univ. Mircea Vintilescu

Editorialist: Florin Budescu

Corespondent UK: Alina Pop

Corespondent Spania: Fabianni Belemuski

Fotoreporter: Daniel Paun

Reporter: Daniel Hintergraber

Redactori: Marian Nedelea, Gabriel Dumitru, Iulia Grajdieru, Elena Scripcaru

Disclaimer

Responsabilitatea juridica in cazul editorialelor/ articolelor redactate de invitatii permanenti sau invitatii speciali aparține în exclusivitate autorilor.

Dacă cineva se simte lezat într-un fel de vreun articol de pe acest website, poate trimite un drept la replică care va fi publicat în articolul respectiv.

CONTACT

CRITERIUL NATIONAL
Cotidian online de stiri si atitudine
ISSN 2393-4891
ISSN-L 2393-4891

Redactie: contact@criteriul.ro

Redactor Sef: daniel.mihai@criteriul.ro

Citeste si:

nationalul logo