Criteriul National

Sistemul ne educa…(V)

Sistemul ne educa…(V)
martie 28
08:06 2015

 clasaMotto „Învatamantul este un lucru admirabil, dar e bine sa ne amintim din cand in cand ca nimic din ceea ce merita sa fie stiut nu poate fi predat.”  Oscar Wilde

  Un proverb autohton amintea candva de ideea ca “cine are carte are parte”…In realitatea aceasta realitate e mereu deformata, trunchiata, masluita si pangarita de atatia factori ce stau destul de anapoda, extrem de diferit .

De ceva vreme non-valoarea a ajuns sa domneasca si (asemeni unui persnaj mefistofelic) sa ranjeasca dispretuitor, sa legifereze, sa impuna si chiar sa ne sileasca sa confundam “albul” cu…”negrul, adevarul cu minciuna!

In Romania actuala anormalul a devenit firesc, cu nuante de ingenuu dar si cu promsiuni de a fi perpetuu…Daca va indignati, atunci stimabililor, cum anume va explicati faptul ca , potrivit ultimelor sondaje, ultimelor recensamante tara noastra se situeaza cu cea mai mare rată de abandon şcolar: 17% anual.In timp ce media europeană este de 12%, cei mai mulţi elevi ce abandonează şcoala provin din mediul rural. Si acum sa nu ne ascundem dupa degete si sa avem demnitatea de a recunoaste spunand raspicat lucrurilor pe nume, amintind ca motivul principal este unul singur-sărăcia.

In sprijinul celor scrise mai sus vreau sa va atrag atentia cu un argument, cu o alta data statistica. Tara noastra-România alocă, per elev, bugetul cel mai mic din toate statele Uniunii Europene:-500 de euro, pe an, mai mic și decât cel din Bulgaria, unde sunt cheltuiți 610 euro pe an. Si acum, tot din date statistice, media Uniunii Europene ar fi aproximativ 1.800 de euro.

Iar daca nici aceste date nu au menirea de a-i “sensibiliza” pe alesi, atunci cum anume va explicati o alta anomalie? Indiferent de optiunea dumneavoastra politica, de preferatii si de liderii charismatici (de care suntem atat de agasati in ultimii 25 de ani)  nu-mi explic paradoxul acesta. Ca atare, cum un prost atat de “vocal”, un  analfabet de tipul lui Gigi Becali sau Marean Vanghelie au fost promovati si asezati pe un piedestal atat de artificial, undeva atat de sus? Dati-mi voie sa cred ca inca nu fac nicio eroare daca as afirma ca ei au creat pentru populatia derutata, semi-pregatita “modele” de urmat.

Acum, chiar vi se pare ca intr-o tara normala acest lucru ar fi posibil?

Din cat am avut sansa de a calatori prin strainatate,aceasta este imposibil si chiar incredibil pentru cetatenii acelor tari ! La noi inveti de te spetesti si constati ca dupa ce ai absolvit nu se mai cauta specialitatea ta si trebuie rapid sa te orientezi catre altceva. Ar fi o prostie sa urmezi alta facultate (desi unii chiar fac asta) care aduce o calificare cautata pe piata muncii,pana o absolvi nu se mai cauta nici aceea…Este de asemeni anormal sa ajungi la concluzia ca degeaba faci scoala multa.Cum sa ajungi sa-ti sfatuiesti copiii sa nu mai “piarda timpul” studiind?!?

Ca profesor nu poti decat sa-i indemni spre iluminare spirituala si profesionala, asa cum ar trebui. Dar,cum anume poti sa-i mobilzezi atunci cand , doar daca deschizi canalele media constati ca exista atatia imbuibati ce au facut nenumarate ilegalitati dovedite, caci doar asa au avut sanse sa se imbogateasca ? Dar se afla in continuare si ranjesc sinistru, uneori dand chiar lectii de moralitate…

Si atunci nu poti sa nu te revolti asupra acestei stari de fapt. Iar, singura arma nu reprezinta obedienta, tacerea asumata ce ni se cam serveste de catre unii sau altii de ceva vreme.

Ar mai fi o multime de lucruri de amintit si dezbatut insa nu trebuie gasiti “tapi ispasitori” in aceasta drama. Deoarece nimeni, niciodata si nimic nu va primi ceva. Iar momentul in care vom trece in acea extrema-aceea de a ne auto-compatimi este la fel de nociv.

Si, nici sa mai luam fraze, clisee precum “…altcineva (parintii, profesorii, elitele) nu au fost acolo sa ii invete ca trebuie sa invete” deoarece, la randul lor, sunt foarte ocupati cu tot felul de alte preocupari ca sa se descurce.

Constat faptul ca, in afara unor mici exceptii, aproximativ toti oamenii din tara aceasta sunt mai mereu preocupati sa se “descurce”, prin orice mijloace, numai cu cele corecte si cinstite….nu.

Cum putem spera ca educatia sa fie cea pe care o visam cand societatea e atinsa de tumora?

Cand totul in jurul nostru este numai minciuna si fals, cum putem sa credem ca reusim sa construim un viitor curat?

Sursa foto : legestart.ro

 

 

Comentarii

Comentarii

Articole similare

0 Comments

No Comments Yet!

There are no comments at the moment, do you want to add one?

Write a comment

Only registered users can comment.

Editia Digitala

Criteriul National prima pagina

EDITORIAL

AU TRECUT DOI ANI DE LA TRAGEDIA DIN CLUBUL COLECTIV… CONTRA-EDITORIAL

danielmihai de prof.dr. Daniel Mihai

Au trecut deja destul de repede doi ani de la tragedia din clubul Colectiv. Neputința pe care au trăit-o majoritatea în acele zile coroborate și cu revolta care a urmat, rămân încă bine întipărite în memoria multora. Multitudinea de evenimente de comemorare din aceste zile ne arată că nu suntem dispuși să lăsăm umbra uitării să se aștearnă în urma incendiului care a luat 64 de vieți.

Colectiv este acea mărturie de netăgăduit, acea expresie plină de tragism pe care și din care foarte puțini au putut înțelege câte ceva. Cert este că lumea a rămas marcată pe moment, ca mai pe urmă, aproape ireversibil, inexplicabil, cu aceeași doză de cinism…a alunecat pe partea uitării.

Momentul Colectiv ne-a adus nu doar pierderea unor oameni de care suntem cu toții iremediabil legați. Ci, a fost vorba și de un fel de trezire involuntară, care ne-a pus în față un adevăr crud: corupția chiar ucide. Iar, dacă stăm și reflectăm câteva momente, fără a avea pretenția de a ne situa în postura de ”judecători”, cu acea durere a omului rănit, vom ajunge la anumite concluzii, despre care s-a tot scris și strigat cu voce tare, sinonimă cu acea dorință de a nu renunța până în ziua în care vom transcede și ne vom alătura lor, cu mențiunea și rugămintea adresată Cerului de a nu avea acel tragic sfârșit!

Tineri aceia deosebiți nu meritau să moară în asemenea chinuri. Tineri aceia meritau tratați cu mare grijă de către cei specializați și în măsură să îi aline, să le asigure o speranță…Dar, din nefericire, nimeni și nimic nu au putut să le schimbe destinul.

Așa s-a ajuns cu acțiunea de a protesta, atunci când o mare de oameni a decis să strige și să vocifereze, pe deplin întemeiat contra lentorii, neajunsurilor, incapacității Sistemului. Astfel, fără de acest spirit civic, care ulterior a fost confiscat de către unele partide nu se putea face vreo schimbare.

Datoria, dreptul de a manifesta, de a dezbate cu argumente, de a vocifera atunci când guvernanții greșesc și de a semna petiții pentru a cere și a obține o schimbare veritabilă este unul garantat de bunul simț, dacă de Constituție, se tot încearcă, spre a fi eliminat, treptat-treptat.........

citeste in continuare

REDACTIA

Director fondator: Daniel C. Iorgu

Redactor Sef: prof. dr. Daniel Mihai

Senior Editor: prof.univ. Mircea Vintilescu

Editorialist: Florin Budescu

Corespondent UK: Alina Pop

Corespondent Spania: Fabianni Belemuski

Fotoreporter: Daniel Paun

Reporter: Daniel Hintergraber

Redactori: Marian Nedelea, Gabriel Dumitru, Iulia Grajdieru, Elena Scripcaru

Disclaimer

Responsabilitatea juridica in cazul editorialelor/ articolelor redactate de invitatii permanenti sau invitatii speciali aparține în exclusivitate autorilor.

Dacă cineva se simte lezat într-un fel de vreun articol de pe acest website, poate trimite un drept la replică care va fi publicat în articolul respectiv.

CONTACT

CRITERIUL NATIONAL
Cotidian online de stiri si atitudine
ISSN 2393-4891
ISSN-L 2393-4891

Redactie: contact@criteriul.ro

Redactor Sef: daniel.mihai@criteriul.ro

Citeste si:

nationalul logo