Criteriul National

Sistemul ne educa…(V)

Sistemul ne educa…(V)
martie 28
08:06 2015

 clasaMotto „Învatamantul este un lucru admirabil, dar e bine sa ne amintim din cand in cand ca nimic din ceea ce merita sa fie stiut nu poate fi predat.”  Oscar Wilde

  Un proverb autohton amintea candva de ideea ca “cine are carte are parte”…In realitatea aceasta realitate e mereu deformata, trunchiata, masluita si pangarita de atatia factori ce stau destul de anapoda, extrem de diferit .

De ceva vreme non-valoarea a ajuns sa domneasca si (asemeni unui persnaj mefistofelic) sa ranjeasca dispretuitor, sa legifereze, sa impuna si chiar sa ne sileasca sa confundam “albul” cu…”negrul, adevarul cu minciuna!

In Romania actuala anormalul a devenit firesc, cu nuante de ingenuu dar si cu promsiuni de a fi perpetuu…Daca va indignati, atunci stimabililor, cum anume va explicati faptul ca , potrivit ultimelor sondaje, ultimelor recensamante tara noastra se situeaza cu cea mai mare rată de abandon şcolar: 17% anual.In timp ce media europeană este de 12%, cei mai mulţi elevi ce abandonează şcoala provin din mediul rural. Si acum sa nu ne ascundem dupa degete si sa avem demnitatea de a recunoaste spunand raspicat lucrurilor pe nume, amintind ca motivul principal este unul singur-sărăcia.

In sprijinul celor scrise mai sus vreau sa va atrag atentia cu un argument, cu o alta data statistica. Tara noastra-România alocă, per elev, bugetul cel mai mic din toate statele Uniunii Europene:-500 de euro, pe an, mai mic și decât cel din Bulgaria, unde sunt cheltuiți 610 euro pe an. Si acum, tot din date statistice, media Uniunii Europene ar fi aproximativ 1.800 de euro.

Iar daca nici aceste date nu au menirea de a-i “sensibiliza” pe alesi, atunci cum anume va explicati o alta anomalie? Indiferent de optiunea dumneavoastra politica, de preferatii si de liderii charismatici (de care suntem atat de agasati in ultimii 25 de ani)  nu-mi explic paradoxul acesta. Ca atare, cum un prost atat de “vocal”, un  analfabet de tipul lui Gigi Becali sau Marean Vanghelie au fost promovati si asezati pe un piedestal atat de artificial, undeva atat de sus? Dati-mi voie sa cred ca inca nu fac nicio eroare daca as afirma ca ei au creat pentru populatia derutata, semi-pregatita “modele” de urmat.

Acum, chiar vi se pare ca intr-o tara normala acest lucru ar fi posibil?

Din cat am avut sansa de a calatori prin strainatate,aceasta este imposibil si chiar incredibil pentru cetatenii acelor tari ! La noi inveti de te spetesti si constati ca dupa ce ai absolvit nu se mai cauta specialitatea ta si trebuie rapid sa te orientezi catre altceva. Ar fi o prostie sa urmezi alta facultate (desi unii chiar fac asta) care aduce o calificare cautata pe piata muncii,pana o absolvi nu se mai cauta nici aceea…Este de asemeni anormal sa ajungi la concluzia ca degeaba faci scoala multa.Cum sa ajungi sa-ti sfatuiesti copiii sa nu mai “piarda timpul” studiind?!?

Ca profesor nu poti decat sa-i indemni spre iluminare spirituala si profesionala, asa cum ar trebui. Dar,cum anume poti sa-i mobilzezi atunci cand , doar daca deschizi canalele media constati ca exista atatia imbuibati ce au facut nenumarate ilegalitati dovedite, caci doar asa au avut sanse sa se imbogateasca ? Dar se afla in continuare si ranjesc sinistru, uneori dand chiar lectii de moralitate…

Si atunci nu poti sa nu te revolti asupra acestei stari de fapt. Iar, singura arma nu reprezinta obedienta, tacerea asumata ce ni se cam serveste de catre unii sau altii de ceva vreme.

Ar mai fi o multime de lucruri de amintit si dezbatut insa nu trebuie gasiti “tapi ispasitori” in aceasta drama. Deoarece nimeni, niciodata si nimic nu va primi ceva. Iar momentul in care vom trece in acea extrema-aceea de a ne auto-compatimi este la fel de nociv.

Si, nici sa mai luam fraze, clisee precum “…altcineva (parintii, profesorii, elitele) nu au fost acolo sa ii invete ca trebuie sa invete” deoarece, la randul lor, sunt foarte ocupati cu tot felul de alte preocupari ca sa se descurce.

Constat faptul ca, in afara unor mici exceptii, aproximativ toti oamenii din tara aceasta sunt mai mereu preocupati sa se “descurce”, prin orice mijloace, numai cu cele corecte si cinstite….nu.

Cum putem spera ca educatia sa fie cea pe care o visam cand societatea e atinsa de tumora?

Cand totul in jurul nostru este numai minciuna si fals, cum putem sa credem ca reusim sa construim un viitor curat?

Sursa foto : legestart.ro

 

 

Comentarii

Comentarii

Articole similare

0 Comments

No Comments Yet!

There are no comments at the moment, do you want to add one?

Write a comment

Only registered users can comment.

Editia Digitala

Criteriul National prima pagina

EDITORIAL

„Ţi-e milă? Ţi-am luat banii!…”- CONTRA-EDITORIAL

danielmihai de prof.dr. Daniel Mihai

Tristele amintiri au ajuns departe…De fapt, cu o anumită ritmicitate , indiferent de context omul are posibilitatea de a alege .

Iar, această posibilitate de a râde sau de a plânge ar trebui să nu ne-o cenzureze nimeni!

De cele mai multe ori, datorită „regulilor nescrise” ale acestei societăţi suntem puşi în faţa unor evenimente triste şi întunecate , dar comicul îşi face apariţia tocmai atunci când ne-am aştepta cel mai puţin.

De la o vreme încoace am tot scris pe diferite atitudini vis a vis de anumite aspecte ce m-au determinat să mă exprim în mai multe registre sufleteşti!

Dar acum e cu totul altă treabă…

Fără să aduc jigniri, situaţia în care se află românul este analizată în mod ironic.“Filantropica” reprezintă cea mai eficientă şi în acelaşi timp amuzantă metodă de a aduce în prim-plan ideea că “nu tot ceea ce pare este adevărat”.

Asemeni unei proiecţii video avem o sumendenie de întâmplări ce constituie o modalitate de a genera materiale de informare publică.

Modul în care noi, asemeni spectatorilor avem „şansa” de a privi lumea este oarecum influenţat de experienţele celor din trecut, deoarece astfel, participând în mod indirect la acţiunile personajelor, noi suntem publicul ce primeşte şi decodifică mesajul în mod diferit.

Replica cheie a lui Gheorghe Dinică (textier pentru cerşetori) :”Mâna întinsă care nu spune o poveste, nu primeşte pomană”, reprezintă fraza de bază a relaţiilor publice.

El este un portret „artistic”, machiavelic până la perfecțiune al diavolului ca show-man de geniu, care prin minciună şi înşelăciune a reuşit să ocupe o poziţie bună în societate. Această replică ar putea să-l includă, în cinismul ei şi pe artistul român care cerşeşte finanţare şi care va rămîne cu mîna întinsă, atâta timp cât nu găseşte o poveste captivantă...........

citeste in continuare

REDACTIA

Director fondator: Daniel C. Iorgu

Redactor Sef: prof. dr. Daniel Mihai

Senior Editor: prof.univ. Mircea Vintilescu

Editorialist: Florin Budescu

Corespondent UK: Alina Pop

Corespondent Spania: Fabianni Belemuski

Fotoreporter: Daniel Paun

Reporter: Daniel Hintergraber

Redactori: Marian Nedelea, Gabriel Dumitru, Iulia Grajdieru, Elena Scripcaru

Disclaimer

Responsabilitatea juridica in cazul editorialelor/ articolelor redactate de invitatii permanenti sau invitatii speciali aparține în exclusivitate autorilor.

Dacă cineva se simte lezat într-un fel de vreun articol de pe acest website, poate trimite un drept la replică care va fi publicat în articolul respectiv.

CONTACT

CRITERIUL NATIONAL
Cotidian online de stiri si atitudine
ISSN 2393-4891
ISSN-L 2393-4891

Redactie: contact@criteriul.ro

Redactor Sef: daniel.mihai@criteriul.ro