Criteriul National

SUB DOMINAŢIA LUI BEETHOVEN!San Fransisco Symphony Orchestra şi a luat adio de la Festivalul Enescu cu un program memorabil!

septembrie 08
10:44 2015

 

Orchestra Simfonică din San Fransisco dirijată de Michael Tilson Thomas a susţinut ieri, 7 Septembrie de la ora 20 , al doilea concert de la Sala Palatului, avînd un program lucrări de Enescu, Adams şi Beethoven.

symphony San Fransisco

Prima lucrare a serii a fost opusul enescian Voix de la Nature. Desfăşurată într o mişcare lentă, plină de nostalgie în care fiecare idee muzicală a fost tât de atent finisată, lucrarea a creat cadrul necesar al pregătirii numerosului public cu muzica actuală, contemporană.Sentimentul elegiac din ultimul opus reconstituit al lui George Enescu va persista da capo al fine, în pofida faptului că, la un moment dat se va insera un alt motiv generativ, diferit de cel iniţial.Totuşi, opusul se va termina într o notă plină de mister, de sensibilitate.Această lucrare poate fi considerată un admirabil studiu de polifonie.

A urmat poate lucrarea cea mai originală, cea mai plină de haz din întraga seară şi poate din întreg festivalul Absolute Jest (Glumă absolută ) aparţinând compozitorului american Adams, cu participarea Cvartetului de coarde St. Lawrence.

Aceasta este la o primă audiere o lucrare cu tentă experimentală în care se citează, se parafrazează şi mai ales se ironitează multe din capodoperele lumii îndeajuns de accesate şi popularizate din creaţia beethoveniană.

Formulele pline de nerv ce deschid această lucrare au darul de a prefaţa, de a introduce auditoriul în atmosferă. Caracterul specific beethovenian apare într un accentuat proces de recunoştere dar şi de deconstrucţie, într o posibilă reîncercare de a zugrăvi societatea actuală ce se află într un moment de recunoaştere a Istorie şi al Trecutului.

Motivele expuse şi parodiate au posedat acea ştiinţă  de a asigura acea originalitate şi accesibilitate acestui opus, ce poate fi pe drept considerat o lucrare postmodernă.Se impune menşionarea caracterului burlesc, plin de viaţă, de explozie şi tehnicitate ce va fi preluat de către compartimentul orchestral , după ce în prealabil va fi intonat cu siguranţă debordantă de către vioara întâi a cvartetului. Uşor, practic pe nesimţite, caracterul se va metamorfoza într unul mai paşnic, quasi pastoral, cu referiri elegiace.Într o zonă predominant cucerită de tonalitatea Mi bemol major, inserturile pline de umor şi spontaneitate vor asigura acel balans atât de necesar oricărei lucrări cu caracter unitar.

Urmând o formă liberă, secţiunea lirică va fi readaptarea subiectului ultimelor cvartete ale temelor principale reiterîndu se cu acea adezinvoltură caracteristică acestui cvartet şi orchestre simfonice în general.

Caracterul tăios şi aspru asemeni unei caricaturizări va continua cu aceeaşi fervoare. Suita de politonalităţi şi de utilizări de ritmuri aksak au fost alte ingrediente în tot acest variat şi nepreţuit mix, plin de fantezie al acestei lucrări.

Revenirea acelei secţiuni în care accentele creează acea aglomerare spaţială al unui organism sonor viu vor crea premisele unui final… la fel de nefericit , de ” prost „înţeles. Reacţia publicului a fost una pe măsură şi s a materializat „aplaudând în pauză „, după tot acest exemplu parodic pus în slujba muzicii prin intermediul unora dintre cei mai serioşi şi versatili muzicieni audiaţi pe scena Sălii Palatului.

După o binemeritată pauză, orchestra a prezentat Simfonia a III a de Ludwig van Beethoven. Supranumită Eroica, aceasta face parte din acele CAPODOPERE ALE UMANITĂŢII ce vor rezista până la sfîrşitul timpurilor.Scrisă sub influenţa unui charismatic lider Napoleon, ce până la urmă l au dezamăgit ca pe majoritatea intelectualilor acelei epoci,această versiune interpretativă a avut darul de a mă ţine atent, fascinat şi totdată uluit de frumuseţea imaginilor sonore proiectate de San Fransisco Symphony Orchestra.

De asemenea, pot reaminti faptul că această interpretare m a dus cu gândul al unele versiuni ale lui Sergiu Celibidache, la acea claritate şi clar viziune de a dreptul imbatabilă ce fac din această simfonie  un îndrăgit hit.

Cu acel entuziasm şi totodată echilibru interior de nezdruncinat, toate părţile acestei simfonii au fost audiate într o disciplină demnă de marile săli de concerte ale lumii, bucurând audienţa Sălii Mari a Palatului.

După o primă parte plină de vitalitate şi energie,de intens travaliu şi dezvoltare motivic şi ritmic, partea a II a a indus acea înnegurată stare psiho emoţională , de tristeţe evocată de o linie melodică plină de cantabilitate  dar şi constrastantă în tonalitatea do minor.Secţiunea mediană e asemănătoare unei insule de speranţă în acest ocean plin de nesiguranţă şi deznădejde asumată. Revenirea variată a temei va ămbogăţi orizontul ideatic şi muzical, ăn timp ce o scurtă codă va încununa această bijuterie arhitectonică.

Scherzo ul a avut darul de a însenina şi înviora pe oricine are deschidere şi înţelegere superioară a resorturilormuzicii acesteia, destinată unui public ales dar şi numeros.

Ultima parte Allegro con brio va dispune de acea ştiinţă contrapunctică ce dea dreptul scânteiază în strălucirile Soarelui,cu toul aleasă şi deosebită în care formele variaţionale au acest dar.Acestea se vor succeda. Caracterul de eroic a fost reflectat şi redat exemplar de către această experimentată orchestră simfonică, cu precădere în părţile extreme I şi IV!

Publicul a răsplătit cu nenumărate ovaţii, aplauze şi buchete de flori prestaţia muzicienilor americani ce au încântat şi sedus până la un prag înalt publicul prezent.

 

Sursa foto uplup.com

Comentarii

Comentarii

Articole similare

0 Comments

No Comments Yet!

There are no comments at the moment, do you want to add one?

Write a comment

Only registered users can comment.

Editia Digitala

Criteriul National prima pagina

EDITORIAL

U-NI-RE în cuget și în simțiri… EDITORIAL

danielmihai de prof.dr. Daniel Mihai

Tema unirii cu Basarabia este mai actuală și mai dorită ca oricând. Aceasta, datorită însemnătății sale deosebite suscită nenumărate discuții mai mult sau mai puțin aprinse. În special, în presa scrisă, subiectul este tratat în nota sferei de influență de care sau prin care se poate proba ori atașamentul față de culorile și legile acestui teritoriu blagoslovit de Dumnezeu ori unda de răutate vis a vis de cele menționate. De asemenea, ar trebui ca tocmai caracterul unificator să fie mai puternic decât orice fel de simbolistică istorică și de aceea disprețul și ducerea într-o accentuată stare de relativitate, de autentică degradare a tot ceea ce valorează ideea de românism amplifică starea de încordare,de neliniște atât de prezente în cele două state înrudite.În această ultimă și nedorită categorie se pot identifica destule articole asemănătoare unor mostre îmbibate de ură și venin ce frizează orice urmă de omenie sau de bun simț. Din respect făță de dumneavoastră și mai ales nedorind să nominalizez provocând polemică,am să mă abțin…Dar nu pot să-mi cenzurez o întrebare… Oare câtă dezinformare grosieră se poate ascunde în spatele acestor propagandiști de-a dreptul înfrățiți cu puterile străine,cu imperiile care mereu ne-au râvnit teritoriile și bogățiile de orice natură?De aceea nu pot să trec cu vederea și să uit mincinoasele mituri fabricate împotriva unirii care sunt de fapt niște teorii promovate, cu amatorism sau profesionalism, de cei care își manifestă constant antipatia faţă de procesul de reîntregire a ţării. Cu o retorică plină de ură, anumiți indivizi falsifică și denaturează adevărul istoric și chiar au nerușinarea să spună despre unirea Basarabiei cu România că „ar fi frumos, dar nu se poate” invocând, în acest sens, argumente de ordin economic sau strategic. Interesant e faptul că aceștia nu contrazic adevărul istoric și anume că Basarabia e parte a terioriului românesc. Mesajul lor induce mereu nesiguranţă și teamă, sugerând pericole majore precum instabilitatea economică, apariţia unei minorităţi incontrolabile sau a unei corupţii imposibil de eradicat. Ca și când acești propagandiști ar fi descoperit peste noapte secretul tinereţii fără bătrâneţii și al vieţii fără de moarte dublat de cel al guvernării fără de corupţie, ei influențează pe unii dintre noi la modul cel mai abject și care ține doar de negativitate. Au chiar unele pseudo- argumente care corelează problemele existente în societatea românească cu cele din Republica Moldova, de genul ”că România n-ar avea nevoie de o regiune săracă” . Cunoaștem bine că această stare de corupție endemică este generată de o clasă politică oligarhică, mult mai apropiată de modelul din Asia centrală decât de Europa. Dar,vă rog să fiți fără grijă deoarece domniile lor nu au contract permanent cu funcția și nu vor domni la infinit, așa cum li se pare… A sosit timpul ca să dăm dovezi că suntem înfrățiți, înrudiți, că suntem de același sânge și limbă cu verișorii de dincolo de Prut! Revenind la planul inițial,nu am dispoziția și nici timpul necesar de a demonta toate aceste pseudo-teorii, deoarece aceasta revine ca o datorie de onoare a istoricilor și diplomaților. Dar în cele ce urmează vă propun un exercițiu de imaginație. Acesta se realizează prin corelarea tuturor elementelor posibile care ar duce la acest eveniment cu profunde rezonanțe- UNIREA! De fapt, mai bine spus după reîntregirea, reunirea celor două state,altcumva vor fi parametrii,regulile, legile și automat nivelul de trai. Numai încercați să vă proiectați ideea conform căreia, Republica Moldova va face parte dintr-un stat integrat european, membru al NATO. Peste acestea, îndrăzniți să vă proiectați și imaginea unei justiții imparțiale, corecte ce se vor extinde ca model și peste Prut. Cu alte cuvinte, lucrurile pot evolua într-o direcție normală, firească.Totuși, filo-rușii nu se lasă și încetinesc acest proces. Mai e cazul să ne aducem aminte de „prietenia” și interesul Rusiei, care a încercat să blocheze eforturile Republicii Moldova în sensul integrării europene, aşa cum a procedat de altfel şi în cazul altor state din fosta Comunitate a Statelor Independente? De aceea, din dorința de a ne vedea visul împlinit,ar trebui să nu mai ezităm deloc și nici să luăm peste picior pe semenii care luptă,speră și cred în idealul acestei uniri, în cuget și în simțiri.......

citeste in continuare

REDACTIA

Director fondator: Daniel C. Iorgu

Redactor Sef: prof. dr. Daniel Mihai

Senior Editor: prof.univ. Mircea Vintilescu

Editorialist: Florin Budescu

Corespondent UK: Alina Pop

Corespondent Spania: Fabianni Belemuski

Fotoreporter: Daniel Paun

Reporter: Daniel Hintergraber

Redactori: Marian Nedelea, Gabriel Dumitru, Iulia Grajdieru, Elena Scripcaru

Disclaimer

Responsabilitatea juridica in cazul editorialelor/ articolelor redactate de invitatii permanenti sau invitatii speciali aparține în exclusivitate autorilor.

Dacă cineva se simte lezat într-un fel de vreun articol de pe acest website, poate trimite un drept la replică care va fi publicat în articolul respectiv.

CONTACT

CRITERIUL NATIONAL
Cotidian online de stiri si atitudine
ISSN 2393-4891
ISSN-L 2393-4891

Redactie: contact@criteriul.ro

Redactor Sef: daniel.mihai@criteriul.ro

Citeste si:

nationalul logo

Constanta Mea

Prahova Mea

Brasovul Meu