Criteriul National

SUB SEMNUL PERFECŢIUNII! London Symphony Orchestra a susţinut un prim concert la Sala Palatului în cadrul Festivalului George Enescu !

septembrie 09
10:24 2015

 

  Renumitului dirijor român Ion Marin i a revenit onoarea de a dirija această prestigioasă şi legendară Orchestră Simfonică din Londra, ieri 8 Septembrie, de la ora 20, la Sala Mare a Palatului. În  programul primului concert au fost lucrări aparâinînd lui Enescu, Grieg şi Stravinsky.

LSO

Orchestra Simfonică din Londra, fondată în anul 1904 este eca mai veche orchestră londoneză. Îşi desfăşoară activitatea dimpreună cu altze patru mari ansambluri ale Metropolei britanice, iar din ani 1960 este cea mai performantă.La pupitrul ei s au aflat de a lungul timpului numeroşi şefi de orchestră, ce i au diversificat repertoriul şi totodată i au imprimat un sunet şi o ţinută inconfundabilă.Aşa cum declara solistul din această seară de 8 Septembrie- pianistul german Lars Vogt, ” această orchestră nu are nevoie să lupte pentru a supravieţui sau, în termeni tehnici, să lucreze pentru a ajunge să se sincronizeze. Cu asemenea formaţie poţi intra direct în probleme de interpretare, de diversificare coloristică, de sensuri artistice…  ”

În prima lucrare ce a onorat aşa cum se cuvine memoria şi prezenţa în număr considerabil a publicului, LSO a prezentat o interpretare vie a Suitei a II a în Do Major pentru orchestră de George Enescu concepută după cum urmează: Uvertură, Sarabandă, Gigă, Menuet, Arie şi Bourre.

Lucrarea înglobează într o manieră proprie toate elementele şi cuceririle componistice ale genului simfonic, pornind din perioada Barocului datorită alegeri acestor dansuri, trecând în revistă filtranta gîndire a mijlocului de secol al XX lea. Scritura se remarcă prin echilibru, prin acea rigoare iar filonul polifonic din uvertură are un puternic impact.Sarabanda va evoca acea indicaţie assez plaintif  prezentă în partitura generală. Nostalgia după plaiurile natale cât şi acea atmosferă misterioasă, interiorizată va fi redată de infleziunile cu un pronunţat iz impresionist, ce poartă totuşi acea amprentă de neşters al ethosului românesc, atât de drag şi de încărcat de sentimentalism.Excelentele nuanţe intermediare au fost scoase în evidenţă de către membrii acestei legendare orchestre simfonice din capitala U.K.

Giga a reiterat într un tempo un pic mai aşezat acea bucurie a ritmurilor pline de accente metrice dar şi expresive, cu caracter sprinţar, în măsură ternară.

Menuet ul a avut un caracter grav, solemn în care LSO a adaptat , la sugestia inspirată a dirijorului Ion Marin, la un tempo curgător, apropiat de unele înregistrări, mărturii sonore ale artei celebrului Sergiu Celibidache.

Aria este de fapt un fel de melodie cu caracter infinit, apropiată de genul doinei populare ce a fost intonată de către oboiul solo în parteneriat cu flautul solo, înt run superb dialog îmbrăcat de armonii politonale.

Suita se va termina cu un Bourre plin de vivacitate în care specificul popular iese inevitabil în evidenţă, ducând discursul muzical spre o sferă şi un final ceva mai tensionat dar şi grandios.

Concertul în la minor pentru pian şi orchestră de Edward Grieg l a avut ca solist pe sărbătoritul zilei, pianistul concertist german Lars Vogt.Acest concert este unul dintre cele mai cântate şi cunoscute opusuri pianistice din toată literatura de specialitate.

lars vogt

Concepută în trei părţi, acest concert se remarcă în special ca atmosferă , ca expresivititae a imaginilor mai dark  dar necesită şi o maturitate artistică  ăn proiectarea unei gândiri muzicale şi interpretarea, redarea unei versiuni cât mai aproape de suflul romantic al acestui concert.

Partea I se remarcă prin acel specific naţional norvegian ce se regăseşte din abundenţă în temele principale. Mai mult decît atât se detaşează  acea opoziţie dintre culorile majore şi minore, fiind o altă caracteristică a acestei părţi.După revenirea acelei teme episodice din debut ce va fi reluată de cître instrumentele de suflat de lemn în colaborare cu cele de alamă, pianul va pregăti reexpoziţia acestei ample forme de sonată. Pasagiile de virtuozitate vor avea darul de a reitera tema secundă în tonalitatea omonimei, La Major.Tirada de octave şi de acorduri frânte aflate în succesiune vor prefaţa cadenţa-un alt moment de virtuozitate şi graţie,un adevărat punct de interes pentru toţi cunoscătorii dar şi pentru melomani.

Execuţia sigură, aerisită şi clarăa pianistului au fost alte repere demne de sesizat. Partea se va termina într o notă de dramaturgie tipic romantică din punct de vedere muzical, augmentându se motivul iniţial şi reluîndu se prima secvenţă din incipit.

Partea a II aeste o superbă pagină de un autentic lirism, de găsire a unei expresivităţi adecvate. Va debuta cu intonarea motivelor de cître orchestra de coarde in sordino. Aceste motive alcătuiesc  profilul frazelor până când acestea vor fi reluate şi îmbogăţite de către pianul solist. În desfăşurarea temporală, cornii vor avea meritul de a îmbrăca sonor tot acest minunat ansamblu arhitectonic. Accentuata stare de emoţie o va etala pianul solo, prin acele efuziuni specifice acelei epoci, in care se respectă şi in acest opus dictonul Sturm un Draung.

Partea a III a va impune acel caracter ostinat, milităros pe alocuri genert de acel motiv metro ritmic atât de necesar în a caracteriza această muzică.Ilustrarea conţinutului ideatic şi muzical se va mixa într o fericită combinaţie sonoră.Rădăcinile populare ale inspiraţiei lui Edward Grieg îşi vor găsi ecou în terma rondo ului.

Execuţia pianistului a fost una cât se poate de rafinată, de sensibilă cauzată din acea experienţă vastă acumulată pe scenele de concert ale lumii dar şi propagată din cauza temperamentului său sangvinic. Plusurile sale au fost atât în momentele de forşă dar ţi în momentele ăn care a evidenţiat cantilenele, planurile sonore măiestrit conduse.

Orchestra Simfonică din Londra a avut rolul de a asigura acea prospeţime şi echilibru atât de imperios necesar, într o manieră sigură, plenară pentru a scoate în evidenţă calităţile de excepţie ale acestui pianist german Lars Vogt,ce a încântat publicul cu acest îndrăgit opus.

Ovaţile şi numeroasele chemări la rampă l au determinat să ofere şi un bis, o altă nepieritoare bijuterie din repertoriul pianistic, celebra Nocturnă în do diez minor de Frederic Chopin.

După o binemeritată pauză, LSO  a oferit o brillantă versiune interpretativă a lucrării lui Igor Stravinsky Pasărea de Foc.Concepută pe muzica unui balet narativ, inspirat din străvechi basme ruseşti, premiera acestei insolite şi atractive lucrărio simfonice a avut loc în anul 1910, bucurându se de un succes neaşteptat!

Slavic_Firebird-1-

Asemeni unei lucrări ce va deschide zorii modernităţii, muzica acestui balet are atâtea valenţe şi ilustrează lupta dintre Bine şi Rău, personaje fantastice, eroi salvatori şi finaluri ca n poveşti, fericite! Baletul transpus muzical are acea capacitate de  transfera momentele principale ale povestirii dintre care amintesc telegrafic doar câteva :atmosfera misterioasă din debut,apariţia orbitoare a Păsării sugerată de acel glissando permanentizat şi scos în relief de către orchestră,jocul celor 13 prinţese captive, întâlnirea lor cu prinţul şi salvarea din acest necaz etc

A putut fi remarcat şi acel dans infernal, provenit din acele străfunduri ale sonorităâilor grave ce au antrenat acest minunat ansamblu în ritmul său scris, sincopat şi totdată sălbatic.La polul opus, Cântecul de leagăn a readus acele sonorităâi calme, diafane iar trecerea înspre Final a fost magistral redată printr o temă populară rusească, în jurul căreia fluctuaţiile de tempo şi de ritm vor duce spre o culminaţie de a dreptul grandioasă!

LSO a fost aplaudată la scenă deschisă preş de câteva minute, iar bucuria şi experimentarae acestor momente sunt şi vor rămâne bine păstrate ăn cutia cu amintiri muzicale preţioase…

 

 

Surse foto www.nathanaeliversen.cowww.larsvogt.com devoratoruldecreiere.wordpress.com

 

Comentarii

Comentarii

Articole similare

0 Comments

No Comments Yet!

There are no comments at the moment, do you want to add one?

Write a comment

Only registered users can comment.

Editia Digitala

Criteriul National prima pagina

EDITORIAL

„Ţi-e milă? Ţi-am luat banii!…”- CONTRA-EDITORIAL

danielmihai de prof.dr. Daniel Mihai

Tristele amintiri au ajuns departe…De fapt, cu o anumită ritmicitate , indiferent de context omul are posibilitatea de a alege .

Iar, această posibilitate de a râde sau de a plânge ar trebui să nu ne-o cenzureze nimeni!

De cele mai multe ori, datorită „regulilor nescrise” ale acestei societăţi suntem puşi în faţa unor evenimente triste şi întunecate , dar comicul îşi face apariţia tocmai atunci când ne-am aştepta cel mai puţin.

De la o vreme încoace am tot scris pe diferite atitudini vis a vis de anumite aspecte ce m-au determinat să mă exprim în mai multe registre sufleteşti!

Dar acum e cu totul altă treabă…

Fără să aduc jigniri, situaţia în care se află românul este analizată în mod ironic.“Filantropica” reprezintă cea mai eficientă şi în acelaşi timp amuzantă metodă de a aduce în prim-plan ideea că “nu tot ceea ce pare este adevărat”.

Asemeni unei proiecţii video avem o sumendenie de întâmplări ce constituie o modalitate de a genera materiale de informare publică.

Modul în care noi, asemeni spectatorilor avem „şansa” de a privi lumea este oarecum influenţat de experienţele celor din trecut, deoarece astfel, participând în mod indirect la acţiunile personajelor, noi suntem publicul ce primeşte şi decodifică mesajul în mod diferit.

Replica cheie a lui Gheorghe Dinică (textier pentru cerşetori) :”Mâna întinsă care nu spune o poveste, nu primeşte pomană”, reprezintă fraza de bază a relaţiilor publice.

El este un portret „artistic”, machiavelic până la perfecțiune al diavolului ca show-man de geniu, care prin minciună şi înşelăciune a reuşit să ocupe o poziţie bună în societate. Această replică ar putea să-l includă, în cinismul ei şi pe artistul român care cerşeşte finanţare şi care va rămîne cu mîna întinsă, atâta timp cât nu găseşte o poveste captivantă...........

citeste in continuare

REDACTIA

Director fondator: Daniel C. Iorgu

Redactor Sef: prof. dr. Daniel Mihai

Senior Editor: prof.univ. Mircea Vintilescu

Editorialist: Florin Budescu

Corespondent UK: Alina Pop

Corespondent Spania: Fabianni Belemuski

Fotoreporter: Daniel Paun

Reporter: Daniel Hintergraber

Redactori: Marian Nedelea, Gabriel Dumitru, Iulia Grajdieru, Elena Scripcaru

Disclaimer

Responsabilitatea juridica in cazul editorialelor/ articolelor redactate de invitatii permanenti sau invitatii speciali aparține în exclusivitate autorilor.

Dacă cineva se simte lezat într-un fel de vreun articol de pe acest website, poate trimite un drept la replică care va fi publicat în articolul respectiv.

CONTACT

CRITERIUL NATIONAL
Cotidian online de stiri si atitudine
ISSN 2393-4891
ISSN-L 2393-4891

Redactie: contact@criteriul.ro

Redactor Sef: daniel.mihai@criteriul.ro