Criteriul National

SUPOZIȚIE! Ex-directorul SRI Radu Timofte ar fi fost asasinat!

SUPOZIȚIE! Ex-directorul SRI Radu Timofte ar fi fost asasinat!
aprilie 05
09:41 2016

Radu Timofte – fost șef al SRI ar fi fost asasinat pentru a nu face publică Descoperirea din Bucegi. El a fost prezent la întreaga operațiune de pătrundere sub Masivul Bucegi pe data 11 August 2003! 

radu timofte

Radu Timofte (n. 7 aprilie 1949 – d. 19 octombrie 2009) a fost un om politic roman, membru al PSD și senator între anii 1990-2001. El a avut funcția de director al Serviciului Roman de Informații între anii 2001 – 2006. Radu Timofte a murit la vârsta de 60 de ani. Se pare că era bolnav de mai mult timp de leucemie, celebra “boală” de asasinare.

Totuși a rămas cunoscut conspiraţioniştilor cu o afirmaţie anti-masonică, în „Evenimentul zilei” numărul 1466, din 22 aprilie 1997. „Tendinţa din ce în ce mai vizibilă a masoneriei (paravan al spionajului iezuit) de a acapara toate funcţiile importante din România.”

„Este de remarcat că atît preşedintele comisiei senatoriale de Apărare, cât şi ministrul Apărării, Victor Babiuc, sînt masoni şi probabil că mai sînt mulţi alţii nu doar în Ministerul respectiv, ci şi în celelalte. Mi-e teamă însă că aceşti aşa-zişi „fraţi” nu urmăresc altceva decît de a pune mîna pe tot ceea ce înseamnă putere în Stat, aşa cum au reuşit în alte ţări. Mi-e teamă că vom ajunge într-o zi să fim conduşi numai de către cei care fac parte din astfel de organizaţii şi atunci s-a dus naibii şi identitatea noastră naţională, şi tot ce înseamnă cultură şi tradiţie românească”.

Climatul politic era „fierbinte”, în 2004, aceea fiind chiar perioada critică înainte de alegeri. Este chiar posibil ca anumiţi factori politici să fi fost radical influenţaţi de noile descoperiri și dovezi care au fost aduse. Am aflat că membrii comisiei de audiere au fost atît de bulversaţi de datele raportului și de dovezile care le-au fost prezentate, încît ore în șir ei nu au fost capabili să ia vreo hotărîre și nici să transmită în mod coerent informaţiile la vîrf de stat. Întregul lor sistem de valori a fost atunci complet răsturnat și nu se întrezăreau alte puncte de sprijin care să le susţină vechile concepţii. Poate tocmai de aceea s-a ajuns la concluzia că era necesară o modificare radicală a sistemului și a influenţelor oculte în ţară. Este uimitor cum lanţul de evenimente care a început cu marea descoperire din Munţii Bucegi si a continuat cu expediţia de amploare prin tunelurile subpămîntene a modificat aproape integral atît gîndirea, cît și destinul unor oameni.

Descoperirea din Masivul Bucegi din August 2003 rămâne un secret teribil în topul secretelor de pe lista proiectelor negre ale U.S.A.P.
U.S.A.P. sau „proiectele negre” se traduc prin „operatiune ultrasecreta și complet inchisa recunoașterii oficiale”. Practic acestea nu există oficial si nici chiar presedintii de state nu au acces la asemenea date. In esență, datele sunt de acest gen, despre ce discutăm noi, doar că ei au dovezile palpabile, empirice…

Practic, acestea nu există ofici România nu şi-a luat un angajament definitiv în ceea ce priveşte secretul descoperirii din Masivul Bucegi, însă, din ce am aflat, acel protocol semnat de cîrpa KGB-istă Iliescu a fost semnat pe 10 ani, el expirînd în August 2013. Descoperirea din Masivul Bucegi a zguduit efectiv esafodajul politic, stiinţific și religios al celei mai mari puteri actuale, care sînt Statele Unite ale Americii. A instituit imediat cel mai teribil secret mondial și a implicat o luptă diplomatică teribilă și presiuni politice extraordinare, deoarece România a dorit să prezinte această descoperire lumii întregi.

Prin specificul ei, descoperirea ameninţă însăsi influenţa politico-ideologică a Vaticanului si spulberă iremediabil atît concepţia antropologică a științei moderne, cît si ideile despre istoria planetei noastre și a omenirii. Felul în care s-au precipitat însă evenimentele, incredibilele conexiuni si sursele care au concurat la realizarea descoperirii ne dau posibilitatea acum, cînd cunoaștem toate elementele implicate, să avem o viziune fascinantă si de ansamblu a întregului angrenaj, uluitor de complex, care a condus la momentul epocalei descoperiri. Ea apare astfel ca un punct-focar, ca o primă „staţie” foarte importantă pe calea transformării constiinţei umanităţii și ni se pare cu atît mai remarcabil si sugestiv faptul că ea s-a produs în România. Asa după cum se va vedea, descoperirea reprezintă de fapt o „antecameră” la alte realităţi chiar mai tulburătoare, pe care Cezar (n.r nume de cod dat celui care a avut acest privilegiu al descoperirii), împreună cu o echipă de specialiști formată din reprezentanţi ai SUA si ai României, le-a investigat în cadrul unei „mari expediţii” pe parcursul unui an (din luna octombrie 2003, pînă în luna iulie 2004). Problema publicării acestor informaţii rămîne totusi foarte controversată.

Iniţial, Statul Român a vrut să anunţe această descoperire lumii întregi și să o pună la dispoziţia cercetătorilor. Se consideră că aceasta nu mai reprezintă neapărat o problemă de interes naţional, ci una de interes mondial. Lupta de culise pentru a împiedica această dezvăluire de o importanţă excepţională pentru omenire a fost determinată de intervenţia majoră a SUA. Deliberările diplomatice, argumentele pro și contra, precum și promisiunile sau ameninţările au durat aproximativ două luni (august-septembrie, 2003). În urma unui acord ultra-secret, care a fost semnat între cele două state, România s-a angajat să nu prezinte lumii întregi descoperirea de pe teritoriul ei. Probabil că, printre altele, primirea în NATO, care s-a efectuat în grabă, în primăvara lui 2004, a făcut și ea parte din pachetul secret de „compensaţii” pentru această hotărîre. În acest context, plasarea unor baze militare americane pe teritoriul României poate să devină o certitudine în următorii ani, constituind o „pavăză” puternică pentru locul din Munţii Bucegi. Aspectele sînt foarte complicate și secrete. Nu cunosc deocamdată care sînt avantajele ţării noastre în raporturile bilaterale cu SUA, dar anumite semne clare de ciudată bunăvoinţă la cel mai înalt nivel diplomatic au început deja să apară.

Cu toate acestea, „mișcările de culise” ale SUA trebuie să se desfăsoare cu mare precauţie, pentru a nu atrage prea repede nedumeriri și întrebări stînjenitoare din partea celorlalte state și puteri ale lumii, care ar putea observa, dar nu ar înţelege interesul Americii pentru România. Secretul descoperirii este practic absolut. Nu am mai văzut niciodată așa ceva, „sarcina” asigurării lui fiind preluată în mare parte de americani. Voi descrie la timpul potrivit aceste aspecte, dar pot să afirm anticipat că nu există nici un document, scris, filmat sau fotografiat, care să fi părăsit zona descoperirii. A fost construit un hangar subteran imens, pentru depozitarea și manipularea echipamentului tehnic precum și a dovezilor. Este ca o adevărată uzină, complet utilată, iar ideea construirii lui s-a dovedit foarte inspirată.

Totusi, din informaţiile pe care le deţinem, România nu și-a luat un angajament definitiv în ceea ce privește menţinerea secretului marii descoperiri, însă termenii contractuali nu ne sunt deocamdată cunoscuţi, în prezent, metodele care sunt folosite pentru anihilarea oricărei tentative de a cunoaște ceva despre această descoperire sunt dezinformarea şi lipsa oricăror dovezi materiale. Sarcina nu este ușoară, însă din cîte știm, ea a fost realizată cu succes pînă în prezent, în opinia noastră, însă, această stare de lucruri nu poate continua mult timp de acum înainte. Vom analiza însă aceste aspecte după ce vom prezenta toate elementele care au condus în mod gradat la efectuarea acestei descoperiri de excepţie pe teritoriul României. Practic, ansamblul a fost descoperit sub Masivul Bucegi în 2002, de către cercetătorii de la Pentagon, folosind sateliţii geostaţionari care au la bază tehnologia bionică şi cea a undelor de formă. La data de 11 august 2003, după o pregătire ca la carte, o echipă româno-americană pătrunde în interiorul Masivului Bucegi, asta după ce forează de mai multe ori în încercarea vehementă de a pătrunde în interior, deşi barajele energetice nu permiteau. Într-un final, s-a reuşit străpungerea barierei energetice şi unificarea galeriilor.

Departamentul Zero era o organizație cunoscută încă din perioada comunistă, una specializată de cercetare a fenomenelor, etichetate din necunoaștere ca fiind „paranormale”

Aceasta organizație, in forma ei a fost creată pe 28 august 1968 în cadrul JJ, iar locurile în care își desfășurau activitatea, în cadrul „paranormalului” erau următoarele:

1. Baza din Valea Ursului din Munții Retezat.
2. Baza „Cabinetul II” din Munții Buzăului.
3. Baza din Brașov.

România TV a realizat un interviu despre Descoperirea din Bucegi, Departamentul Zero și disparițiile din Buzău :

Revenind la subiectul acestui document, vrem să vă aducem aminte și despre unele întâmplări uluitoare care au avut loc la data de 10 septembrie 2003, la numai câteva săptămâni dupa uluitoarea descoperire din Bucegi.

La acea dată directorul SRI, Radu Timofte a fost pentru prima data într-un conflict public deschis cu Comisia parlamentară, care se ocupa de verificarea acestui serviciu secret, dupa cum scria și Ziarul Financiar la data de 11 septembrie 2003. Comisia reproșa SRI-ului că a fost incapabil să se reformeze și ar fi avut un management greşit. Explicația pentru presă a fost aceea conform căreia  conflictul a pornit de la reproșurile făcute de Comisia parlamentară, care era condusă la acea vreme de către Ioan Stan. Ulterior Ion Iliescu cerea CSAT-ului să-l audieze pe Ioan Stan pentru criticile aduse SRI. Sigur, acest gest era special făcut pentru mica presă masonică din România ce cataloga ca fiind un simplu conflict și doar atât.

 

Ulterior, Radu Timofte, s-a enervat și a dorit să fie facută publică stenograma audierii sale de către Comisia parlamentară, dar publicarea stenogramei nu s-a realizat deoarece s-a invocat imediat “secretul” și faptul că aceasta stenogramă este clasificată, ea putând fi citită sau derulată audio numai în fața membrilor Comisiei, nu și a publicului.

Directorul SRI -antimasonul Radu Timofte va reuși să-l oprească pe masonul Adrian Năstase de a mai cenzura cărțile lui Radu Cinamar în care se vorbește despre descoperirea din Bucegi.

Radu Timofte rămâne cel care și-a dat acordul expres pentru publicarea volumelor lui Radu Cinamar, justificând că “poporul român trebuie să știe ce s-a întâmplat, daca nu avem posibilitatea s-o facem publică descoperirea”.

viitor
Imediat dupa publicarea primului volum, “Viitor cu cap de mort”, începusera să apară anumite voci contradictorii din cadrul CSAT, care nu voiau să fie de acord, dar spiritele s-au liniștit. Totuși, imediat după publicarea volumului al treilea “Misterul din Egipt – primul tunel” unde se povestește despre călătoria echipei româno-americane efectuată între octombrie 2003 – iulie 2004 printr-unul dintre tunelurile din Bucegi, aceștia ajung la 260 m adancime într-o Cameră Ocultă, aflată sub Marea Piramida din Egipt, la 260 m adâncime.

Radu Timofte, a fost chemat iarăși la audieri, cu privire la aceste volume “care tot apar”, însă domnia sa dimpreună cu alți colonei și un general au susținut că “ele se încadrează în curentul SF, așa că nu va fi o problemă”. Mai exact, ele conțin o realitate atît de tulburătoare, încât, doar o mică parte din oameni, le vor lua ca reale. Un simplu joc strategic !

Radu Timofte a justificat în fața Comisiei Speciale de Anchetă nevoia vehementă pentru publicarea acestor informații sugerând că “ele vor fi luate în considerare doar de o mică parte din oameni”, așa că nu reprezintă o problemă, deoarece majoritatea oamenilor le vor considera “SF” (ficțiuni sau minciuni). Strategia a funcționat și așa s-a permis, cu greu ce-i drept, publicarea noilor informații.
La data de 20 iulie 2006, Alexandru Radu Timofte şi-a prezentat demisia din funcția de director al SRI , ca urmare a situaţiei create de eliberarea și dispariȚia lui Omar Hayssam (acuzat de terorism). Radu Timofte a fost șef al SRI în regimurile Iliescu dar si puțin din regimul Traian Băsescu.

 

Documentare material :  www.voceavalcii.ro , www.esoterism.ro

Sursa foto :  www.voceavalcii.ro ,www.totpal.ro

 

Redacția ziarului Criteriul Național

 

 

 

 

Comentarii

Comentarii

Articole similare

Editia Digitala

Criteriul National prima pagina

EDITORIAL

„Ţi-e milă? Ţi-am luat banii!…”- CONTRA-EDITORIAL

danielmihai de prof.dr. Daniel Mihai

Tristele amintiri au ajuns departe…De fapt, cu o anumită ritmicitate , indiferent de context omul are posibilitatea de a alege .

Iar, această posibilitate de a râde sau de a plânge ar trebui să nu ne-o cenzureze nimeni!

De cele mai multe ori, datorită „regulilor nescrise” ale acestei societăţi suntem puşi în faţa unor evenimente triste şi întunecate , dar comicul îşi face apariţia tocmai atunci când ne-am aştepta cel mai puţin.

De la o vreme încoace am tot scris pe diferite atitudini vis a vis de anumite aspecte ce m-au determinat să mă exprim în mai multe registre sufleteşti!

Dar acum e cu totul altă treabă…

Fără să aduc jigniri, situaţia în care se află românul este analizată în mod ironic.“Filantropica” reprezintă cea mai eficientă şi în acelaşi timp amuzantă metodă de a aduce în prim-plan ideea că “nu tot ceea ce pare este adevărat”.

Asemeni unei proiecţii video avem o sumendenie de întâmplări ce constituie o modalitate de a genera materiale de informare publică.

Modul în care noi, asemeni spectatorilor avem „şansa” de a privi lumea este oarecum influenţat de experienţele celor din trecut, deoarece astfel, participând în mod indirect la acţiunile personajelor, noi suntem publicul ce primeşte şi decodifică mesajul în mod diferit.

Replica cheie a lui Gheorghe Dinică (textier pentru cerşetori) :”Mâna întinsă care nu spune o poveste, nu primeşte pomană”, reprezintă fraza de bază a relaţiilor publice.

El este un portret „artistic”, machiavelic până la perfecțiune al diavolului ca show-man de geniu, care prin minciună şi înşelăciune a reuşit să ocupe o poziţie bună în societate. Această replică ar putea să-l includă, în cinismul ei şi pe artistul român care cerşeşte finanţare şi care va rămîne cu mîna întinsă, atâta timp cât nu găseşte o poveste captivantă...........

citeste in continuare

REDACTIA

Director fondator: Daniel C. Iorgu

Redactor Sef: prof. dr. Daniel Mihai

Senior Editor: prof.univ. Mircea Vintilescu

Editorialist: Florin Budescu

Corespondent UK: Alina Pop

Corespondent Spania: Fabianni Belemuski

Fotoreporter: Daniel Paun

Reporter: Daniel Hintergraber

Redactori: Marian Nedelea, Gabriel Dumitru, Iulia Grajdieru, Elena Scripcaru

Disclaimer

Responsabilitatea juridica in cazul editorialelor/ articolelor redactate de invitatii permanenti sau invitatii speciali aparține în exclusivitate autorilor.

Dacă cineva se simte lezat într-un fel de vreun articol de pe acest website, poate trimite un drept la replică care va fi publicat în articolul respectiv.

CONTACT

CRITERIUL NATIONAL
Cotidian online de stiri si atitudine
ISSN 2393-4891
ISSN-L 2393-4891

Redactie: contact@criteriul.ro

Redactor Sef: daniel.mihai@criteriul.ro