Criteriul National

Swift și rezervele internaționale, noile arme strategice în luptă

Swift și rezervele internaționale, noile arme strategice în luptă
martie 01
19:08 2022

Cel mai important partener de afaceri al Rusiei este Europa. Ceea ce înseamnă că deconectarea de la SWIFT va afecta, de asemenea, afacerile europene, scrie Antonia Colibășanu, senior geopolical analyst la Geopolitical Futures, într-o analiză despre războiul din Ucraina.

Ruble si SWIFTFoto: Alamy / Profimedia

Statele Unite au anunțat pe 24 februarie că, împreună cu Uniunea Europeană, Marea Britanie și Canada, au decis pachetul de sancțiuni împotriva Rusiei drept răspuns invaziei acesteia din Ucraina. Două zile mai târziu, pe 26 februarie, toate statele au confirmat sancțiunile de principiu, chiar dacă mai există detalii care sunt încă discutate.

În afara listei cu politicieni și oligarhi ruși ale căror active din străinătate vor fi înghețate și care vor primi restricții de călătorie în Occident, mai sunt două măsuri care privesc stabilitatea economică a Rusiei (destul de precară și acum, de altfel).

În primul rând, e vorba de deconectarea băncilor rusești de la SWIFT. În al doilea rând, aliații au adăugat, de asemenea, că vor fi impuse restricții asupra rezervelor internaționale ale Rusiei. Momentan, în presă sunt multe informații și… s-a creat destul de multă confuzie cu privire la modul în care aceste sancțiuni vor fi puse în practică și ce înseamnă ele, mai precis.

Prin urmare, înainte de a analiza modul în care vor afecta economia europeană și chiar economia globală (care va urma), este necesară o explicație clară asupra acestor elemente cuprinse în sancțiuni.

Ce este SWIFT?

Acronimul SWIFT înseamnă Societatea pentru Telecomunicații Financiare Interbancare Mondiale, o organizație care a fost înființată în 1973, în Belgia, pentru a înlocui sistemul telex în furnizarea de servicii de mesagerie financiară securizate. Este o asociație deținută de membri care conectează peste 11.000 de bănci, instituții financiare și corporații din peste 200 de țări și teritorii, permițându-le să comunice rapid, sigur și ieftin.

Prin urmare, este un furnizor de servicii esențial, având un rol sistemic în susținerea sistemelor de plată din întreaga lume. În termeni foarte practici, SWIFT permite clienților băncii – de la corporații la studenți și pensionari, să efectueze tranzacții zilnice: vă conectează contul din banca dumneavoastră cu un alt cont, într-o altă bancă, făcând posibile plăți rapide.

Funcționează în conformitate cu legislația belgiană și, prin urmare, trebuie să respecte reglementările UE aferente. Acesta este unul dintre motivele pentru care SUA au nevoie ca UE să fie de acord cu deconectarea Rusiei.

Deși este supravegheat de Banca Națională a Belgiei și de băncile centrale ale țărilor G-10 (Belgia, Canada, Franța, Germania, Italia, Japonia, Țările de Jos, Regatul Unit, Statele Unite, Elveția și Suedia), supravegherea se concentrează în primul rând pe asigurarea faptului că SWIFT dispune de controale și procese eficiente (de exemplu, în ceea ce privește securitatea și rezistența) pentru a evita reprezentarea unui risc pentru stabilitatea financiară și pentru infrastructurile financiare.

Nu este o organizație internațională în care fiecare bancă centrală poate vota deciziile și deci, în care și-ar putea asuma responsabilitatea pentru implementarea acestora. Deci, respectarea sancțiunilor înseamnă de obicei să te asiguri că instituțiile financiare le pot respecta prin intermediul sistemului, deoarece SWIFT nu monitorizează sau controlează mesajele pe care utilizatorii le transmit prin sistemul său.

Cu alte cuvinte, guvernele, băncile centrale sau alte autorități competente ale țărilor participante sunt responsabile pentru punerea în aplicare a sancțiunilor prin SWIFT.

Ce înseamnă deconectarea de la SWIFT?

Deconectarea băncilor din sistemul SWIFT este singurul caz în care organizația pune în aplicare decizii politice. Organizația s-a ocupat pentru prima dată de un astfel de caz în 2012, când SWIFT a fost interzis, în temeiul Regulamentului UE 267/2012, să furnizeze servicii de mesagerie financiară băncilor iraniene sancționate de UE – acestea au fost reconectate la SWIFT în 2016, când au fost eliminate de UE.

Există, de asemenea, circumstanțe excepționale, când stabilitatea și integritatea sistemului financiar global sunt puse în pericol, circumstanțe în care SWIFT ar putea fi nevoit, de asemenea, să restricționeze accesul clienților săi la rețea.

Acest lucru s-a întâmplat o singură dată – în 2018, când SWIFT a suspendat accesul anumitor bănci iraniene după ce SUA au impus sancțiuni financiare Iranului și au amenințat cu sancțiuni împotriva SWIFT însuși dacă ar fi continuat să lucreze cu băncile iraniene.

La acea vreme, textul deciziei SWIFT a vorbit despre instabilitate asupra sistemului financiar și a invocat o evaluare a situației economice globale pentru deconectare. Acest lucru, sigur, în timp ce liderii politici europeni au criticat presiunea politică pe care a aplicat-o Washington-ul asupra SWIFT.

În ambele cazuri, deciziile au interzis efectiv băncilor iraniene (și clienților lor) să facă afaceri cu lumea occidentală tranzacționând prin SWIFT. Ca atare, în teorie, SUA ar fi putut face presiuni pe SWIFT pentru o decizie rapidă și acum. Dar adoptarea unei poziții comune împotriva Rusiei a fost necesară atât din motive strategice, cât și din motive practice.

Cazul Rusiei nu este comparabil cu cel al Iranului din 2018. Rusia este angajată momentan într-un război cu Ucraina – destul de diferit de cazul Iranului (care-și propunea să construiască capacități nucleare, dar care, comparativ, era totuși mult mai pașnic). Mai important, ponderea Iranului în economia globală și în finanțele globale a fost limitată.

Rusia folosește SWIFT pentru afacerile sale din întreaga lume și, potrivit asociației naționale Rosswift – care reprezintă SWIFT în Rusia, țara este a doua ca mărime după Statele Unite în ceea ce privește numărul de utilizatori. Aproximativ 300 de instituții financiare rusești aparțin de SWIFT, ceea ce înseamnă mai mult de jumătate din totalul instituțiilor din Rusia.

În același timp, cel mai important partener de afaceri al Rusiei este Europa. Ceea ce înseamnă că deconectarea de la SWIFT va afecta, de asemenea, afacerile europene. Decuplarea băncilor rusești de la SWIFT înseamnă că întreprinderile europene trebuie să găsească alte modalități de a plăti și de a primi plăți din Rusia (sigur, cele care lucrează în acele sectoare în care activitatea este permisă de sancțiunile acum în vigoare).

De aceea, s-a vorbit mult și încă există zvonuri că Germania negociază ca tranzacțiile cu energie să fie scutite de sancțiunile de decuplare de la SWIFT, astfel încât Berlinul să poată plăti în continuare pentru cărbunele și gazul pe care îl primește din Rusia (și de care nu se poate lipsi – mai multe detalii aici).

Având în vedere că SWIFT nu monitorizează detaliile tranzacțiilor, faptul că s-a notat în toate comunicatele de presă că doar unele bănci „selectate” ar fi deconectate ar însemna că este pus în aplicare un sistem specific care impune acelor bănci care rămân conectate la SWIFT să execute doar tranzacțiile financiare legate de energie.

Pentru că timpul este cel mai important…

Pe lângă dependența de energia din Rusia – și dependența comercială dintre Europa și Rusia, în general, capacitatea de a utiliza SWIFT pentru plăți afectează și capacitatea companiilor europene care au investit în economia rusă de a-și continua operațiunile comerciale așa cum au făcut-o până acum.

Unele dintre aceste companii, mai ales cele care lucrează în sectoarele energetice și miniere – vezi BP, de exemplu, se gândesc acum la strategii de dezinvestiție care să fie cât mai puțin costisitoare. Pentru orice companie străină este destul de greu să vândă activele rusești în acest moment, când piețele sunt în scădere și incertitudinea este mare – să nu mai vorbim de companiile europene forțate să facă acest lucru rapid pentru a-și asigura un risc minim.

Închiderea afacerilor sau chiar reorganizarea operațiunilor în așa fel încât reprezentanțele locale, de producție sau comerciale din Rusia să nu aibă legături cu sediul central sunt decizii dificile, atât din punct din de vedere strategic, cât și din punct de vedere operațional. Din punct de vedere juridic implică birocrație bogată și din punct de vedere contabil, abundă în tranzacții financiare…

Acestea sunt doar câteva motive pentru care deconectarea rapidă a tuturor băncilor de la SWIFT ar reprezenta o problemă pentru companiile străine. Unii se confruntă deja cu provocări operaționale și se gândesc la opțiuni strategice.

Să luăm, de exemplu, cazul Coca-Cola HBC, listată la Londra, care îmbuteliază Coca-Cola pentru Rusia, Ucraina și o mare parte din Europa Centrală și de Est, si pentru care Rusia este una dintre cele mai mari piețe, unde are, de asemenea, 7000 de angajați. Sau producătorul francez de iaurt DANONE care controlează marca rusească de lactate Prostokvashino și obține 6% din vânzările totale din țară. Sau companiile producătoare de mașini industriale și automobile.

Ca să nu mai vorbim că măsura SWIFT va afecta și companiile din Asia, chiar dacă acestea au fost mai puțin implicate în luarea deciziei privind sancțiunile împotriva Rusiei. Companii japoneze precum Toyota, Mitsubishi Corp, Marubeni sau Japan Tobacco au investit toate în Rusia, de exemplu.

Discuțiile despre sancțiunile SWIFT sunt menite să stabilească nu numai băncile care vor fi pe listă și să înființeze sistemul de protejare a sectoarelor strategice europene, dar și să câștige timp pentru ca întreprinderile să se poată adapta și reacționa la schimbările care afectează operațiunile lor. Sau, cel puțin, un efect pozitiv al procesului de negociere.

Având în vedere că este necesară o reglementare a UE pentru implementarea sancțiunilor SWIFT asupra Rusiei și deconectarea băncilor, un proces birocratic și legislativ trebuie să înceapă și să fie derulat la nivelul Uniunii Europene. Asta înseamnă că deconectarea nu va avea loc mâine. Probabil că nu vor dura luni până să fie scris textul legal al reglementării UE, DAR va dura zile, dacă nu săptămâni, până când acordul politic la care s-a ajuns ieri între statele occidentale se va transpune în practică.

Între timp…

Frica este, totuși, rapidă. Populația rusă s-a grăbit să meargă la bancă și la bancomate de când a început conflictul – își încasau depozitele, având în vedere că deconectarea SWIFT înseamnă și că Mastercard, Visa sau ApplePay nu vor mai funcționa.

Din fericire, nu sunt la fel de mulți ruși care folosesc astfel de servicii cum sunt europeni – mediul urban mare, precum Moscova sau Sankt Petersburg, este cel în care utilizarea acestor carduri și servicii este frecventă, în timp ce restul țării preferă plățile în numerar sau cardurile locale Mir, exclusiv rusești, care utilizează Sistemul Rusiei de Transfer de Mesaje Financiare (SPFS, luând în considerare limba rusă) – alternativa rusă la SWIFT. SPFS va câștiga mai mulți utilizatori după deconectarea de la SWIFT – în prezent, doar 20% din toate transferurile interne se fac prin SPFS.

Rusia a stabilit acest sistem din 2014, când SUA au amenințat pentru prima dată că îl vor deconecta de la SWIFT după ce Moscova a luat Crimeea. Chiar dacă este operațional doar orele de lucru în timpul săptămânii și limitează mesajele la 20Kb (în comparație cu SWIFT, care este operațional tot timpul și a cărui limită de comunicații este de 10MB), este de trei ori mai ieftin, ceea ce înseamnă că firmele care îl vor folosi nu vor fi în pierdere totală.

În prezent, nu are expunere internațională – sigur, Belarus a anunțat că se va deconecta de la SWIFT în decembrie 2021 pentru a se alătura SPFS rus. De altfel, Rusia plănuia încă din 2019 să conecteze rețeaua rusă SPFS la sistemele de plată ale țărilor Uniunea Economică Eurasiatică (EAEU) care include Armenia, Belarus, Kazahstan, Kârgâzstan (unde sunt deja acceptate cardurile Mir), dar și Iran, India și Turcia.

De asemenea, Rusia încearcă să integreze SPFS cu Sistemul de plăți Interbancare Transfrontaliere (CBIBPS) din China, lucru care ar putea fi accelerat având în vedere sancțiunile actuale. În prezent, există 23 de bănci străine conectate la SPFS din Armenia, Belarus, Cuba, China, Germania, Kazahstan, Kârgâzstan și Elveția, în timp ce agențiile locale ale Raifeissen Bank și Credit Europe folosesc și ele acest sistem.

Sancțiunile asupra rezervelor internaționale – sau… ce este cu adevărat important

Deși este probabil ca SPFS să se extindă, acest lucru se va întâmpla doar dacă economia rusă îi va permite. Știrile privind sancțiunile referitoare la sectorul bancar au determinat populația să se grăbească să obțină numerar în timp ce companiile internaționale se gândesc dacă ar trebui să părăsească țara.

Așa cum s-a întâmplat în 2014, majoritatea oamenilor care merg la bancă își încasează depozitele în monedă străină: dolari și euro. Companiile internaționale care își închid afaceri își vor transfera fondurile în străinătate în valută străină, în timp ce cele care decid să-și adapteze activitatea vor constitui probabil rezerve în dolari sau euro, toate considerate mai fiabile în vremurile de criză din Rusia.

Toate aceste acțiuni cresc presiunea asupra rublei rusești. Inflația este în creștere. Incertitudinea nu este prietenoasă cu moneda unei economii deja slăbite. Acesta este motivul pentru care sancțiunile cu adevărat importante și devastatoare se referă la măsurile restrictive impuse asupra rezervelor internaționale și care împiedică Banca Centrală a Rusiei să le folosească pentru a diminua efectul sancțiunilor de decuplare de la SWIFT.

În primul rând, aceste măsuri vor fi implementate mai rapid decât sancțiunile SWIFT, deoarece nu necesită ca alte discuții, procese și texte juridice să fie scrise.

În al doilea rând, în practică, aceste măsuri sunt menite să împiedice Rusia să-și folosească rezervele internaționale pentru a combate inflația, pentru a echilibra puterea de cumpărare a rublei prin acțiuni pe piața financiară. Rusia deține în prezent aproximativ 640 de miliarde de dolari în rezerve și mai mult de jumătate sunt deținute în valute străine – aproximativ 32% în euro, 16% în dolari și 13% în yuani, în timp ce 22% sunt rezerve în aur.

Cererea de ruble rusești pe piețele internaționale este deja în scădere după câteva zile de război în Ucraina. Pentru a evita scăderea de valoare a rublei, Moscova ar trebui să acționeze la nivel internațional pentru a echilibra balanța – mai precis, ar putea să vândă o parte din dolari, euro sau aurul pe care îi deținea la nivel internațional și să contracareze creșterea cererii de valută străină față de ruble de pe piața sa internă. Dar nu va putea să facă acest lucru.

În timp ce deconectarea SWIFT afectează ambele părți – și Occidentul și Rusia (și, în funcție de lista finală a băncilor afectate și de momentul de implementare a sancțiunilor, va trebui să reevaluăm efectele acesteia asupra economiei europene), măsurile restrictive împotriva rezervelor internaționale rusești reprezintă o amenințare pentru Rusia și numai pentru Rusia.

Ele readuc temerile cele mai sumbre ale poporului rus, prin perspectiva hiperinflației – fără capacitatea de a folosi rezervele internaționale pentru a gestiona inflația deja în creștere, în lipsa importurilor necesare producției, orice va fi produs în Rusia va deveni din ce în ce mai scump pentru consumatori.

Emisiunea monetară – adică punerea în funcțiune a imprimeriei băncii centrale poate deveni curând singura soluție de gestionare a puterii de cumpărare în scădere a rublei, dar având în vedere capacitatea limitată de producție și etapele de adaptare la un sistem de tranzacționare alternativ,… devine din ce în ce mai posibil ca Rusia să se confrunte curând cu fenomenul șomajului în masă.

Aceasta este o perspectivă dură, o imagine care a contat probabil pentru Putin, care în 27 februarie se declara pe de-o parte favorabil negocierilor cu Ucraina și mult mai agresiv în declarațiile față de Occident.

O variantă (editată și mai scurtă) a acestui articol a fost publicată și în limba engleză pe site-ul Geopolitical Futures

Comentarii

Comentarii

Articole similare

Editia Digitala

Criteriul National prima pagina

photostudio_1649947095742

EDITORIAL

România…Inteligența Artificială…Guvernul… - EDITORIAL

danielmihai de prof.dr. Daniel Mihai

Dacă nici acum nu vă vine să credeți, guvernul Dăncilă lucrează la strategia națională pentru Inteligența Artificială. Este inimaginabil, aproape de necrezut, dar elaborarea și ratificarea primei strategii naţionale în domeniul Inteligenţei Artificiale va fi o realitate.
Deseori,obișnuiți cu puțin din ceea ce ne tot oferă „din plin” viața aceasta, nu prea realizăm și nu prea știm să reacţionăm la acest soi de anunț oficial. Iar ceea ce este frapant vine de-acum înainte.

Da, stimabilelor și dumneavoastră onorați domni. Din moment ce a fost declarat „liber la Inteligența Artificială”, consecințele și desele implicații ne vor afecta destinele. Poate părea ceva de domeniul SF,dar tocmai ultimele evenimente au început să contrazică „scenariul.”

A trecut moda când mai auzeam de un nou studiu care descria savant implicațiile profunde pe care le au progresele din domeniul inteligenței artificiale. Iar, inevitabilul s-a pridus.Au căzut în derizoriu acele minți luminate, dimpreună cu toata adunarea numeroșilor experți, a think tankuri sau a celebritățilir din Silicon Valley care își dădeau cu presupsul că aplicațiile practice ale Inteligenței Artificiale urmează să ne schimbe viețile în moduri greu de imaginat.

Inteligenţa artificială este trecută de faza „copilăriei”. Acest lucru îl demonstrează unele experimente eşuate care au avut loc. Iar aici dau ca exemplu cazul „adolescentului” Tay al Microsoft, un robot bazat pe inteligenţă artificială care putea dialoga cu utilizatorii de Twitter. Acesta a devenit nazist în câteva ore, compania fiind nevoită să îl retragă. Incidentul a arătat limitările pe care le au maşinile, incapabile deocamdată să facă diferenţa între bine şi rău sau să dea dovadă de empatie.

Dar, ce anume împiedică pentru ca maşinile să ajungă la astfel de însuşiri umane?

Sunt destui semeni care se tem că inteligenţa artificială va fi folosită ca armă, de guverne sau grupări teroriste. Un astfel de sistem avansat, capabil să înveţe, ar putea să compromită orice sistem informatic şi să aibă acces la informaţii extrem de importante. Mai mult, ar putea lansa atacuri cu arme periculoase şi pot da naştere unui război devastator.

Iar acum, „onor” guvern al acestei colonii susţine cu o frenezie de nedescris această modă, dând dovada unui servilism exemplar! Oare cărui scopuri servește?

citeste in continuare

REDACTIA

Director fondator: Daniel C. Iorgu

Redactor Sef: prof. dr. Daniel Mihai

Senior Editor: prof.univ. Mircea Vintilescu

Editorialist: Florin Budescu

Corespondent UK: Alina Pop

Corespondent Spania: Fabianni Belemuski

Fotoreporter: Daniel Paun

Reporter: Daniel Hintergraber

Redactori: Marian Nedelea, Gabriel Dumitru, Iulia Grajdieru, Elena Scripcaru

Disclaimer

Responsabilitatea juridica in cazul editorialelor/ articolelor redactate de invitatii permanenti sau invitatii speciali aparține în exclusivitate autorilor.

Dacă cineva se simte lezat într-un fel de vreun articol de pe acest website, poate trimite un drept la replică care va fi publicat în articolul respectiv.

CONTACT

CRITERIUL NATIONAL
Cotidian online de stiri si atitudine
ISSN 2393-4891
ISSN-L 2393-4891

Redactie: contact@criteriul.ro

Redactor Sef: daniel.mihai@criteriul.ro

Citeste si:

nationalul logo

Constanta Mea

Prahova Mea

Brasovul Meu

Parteneri media exclusiv

Revista presei Raspandacul