Criteriul National

Totul despre IMC – cum a ajuns indicele de masă corporală un factor pentru identificarea obezității

Totul despre IMC – cum a ajuns indicele de masă corporală un factor pentru identificarea obezității
iunie 01
13:40 2018

Totul despre IMC – cum a ajuns indicele de masă corporală un factor pentru identificarea obezității

La momentul de față, majoritatea oamenilor sunt familiarizați cu IMC-ul, adică indicele de masă corporală, care este un indicator utilizat pentru a identifica gradul de supraponderbailitate sau obezitate. Însă lucurile nu au stat întotdeauna așa. De fapt, la origine, IMC-ul nu a fost creat pentru a identifica greutatea ideală a unei persoane, ci avea un alt scop.

Conceptul de greutate ideală și indexul utilizat pentru stabilirea acesteia i se datorează lui Adolphe Quetelet. Născut în Belgia în secolul XVIII, el a fost descris ca un „om renascentist” cu preocupări în domeniul artelor și științelor și se spune că vorbea fluent șase limbi.

La început, a fost interesat să se dedice picturii si poeziei, dar a obținut doctoratul în matematică la vârsta de 23 de ani. Interesat de astronomie, el a înființat Observatorul de la Bruxelles și a fost directorul acestuia timp de cincizeci de ani, dar interesul său major a fost statistica.

natur-house-logo-wide

 

Poate că, datorită interesului său pentru pictură, Quetelet a devenit deosebit de pasionat de măsurătorile corpului uman. La vremea aceea, matematicianul era cunoscut pentru conceptul  „omului mediu”. Pentru Quetelet, acest om mediu nu era deloc mediocru, ci reprezenta un ideal. El a colectat informații despre înălțimea și greutatea diferitelor populații. Cu toate acestea, nu avea un interes special pentru studiul obezității.

Quetelet a fost primul care a inventat ecuația care se referă la greutatea corporală în raport cu înălțimea unei persoane pentru indicarea obezității, adică ceea ce noi cunoaștem astăzi sub numele de IMC (indicele de masă corporală).

De-a lungul anilor, cercetătorii s-au luptat cu standardizarea măsurării excesului de greutate și a obezității, precum și cu înțelegerea implicațiilor medicale ale obezității. La începutul secolului al XX-lea cântarele au început să fie disponibile pentru uz casnic, iar companiile de asigurări din țările occidentale au început să asocieze greutatea excesivă cu speranța de viață redusă. Cu toate acestea, standardele impuse de companiile de asigurări nu erau exacte, deoarece se bazau pe informații pe care le ofereau clienții lor, iar aceștia de multe ori nu știau cum să se cântărească în mod corect. Astfel, indicele creat de Quetelet a fost uitat pentru o perioadă.

Abia în 1972, cercetătorul Ancel Keys și colegii sai au popularizat folosirea indicelui original al lui Quetelet, susținând că este superior celorlalți indici utilizați la acea vreme, după ce au comparat indicele cu măsurători ale masei adipoase prin calitatea pielii și cu cântărirea subacvatică, prin analiza a peste 7.400 de bărbați sănătoși din cinci țări.

De atunci și până în zilele noastre, indicele de masă corporală (IMC) a devenit indicatorul standard al obezității, deși valorile limită au devenit mai stricte de-a lungul anilor și au dus la creșterea numărului de persoane care au fost etichetate ca obeze, un lucru care nu trebuie să ne mire luând în considerare alimentația omului modern și lipsa activităților fizice regulate.

Este important de menționat că IMC este doar o estimare a cantității de țesut adipos pe care îl avem; nu distinge grăsimea de mușchi și poate fi un indicator inexact în cazul anumitor categorii de persoane, cum ar fi sportivii sau cei care sunt foarte înalți sau foarte scunzi. Un motiv pentru popularitatea sa este că este ușor de utilizat, fiind necesar doar un cântar și un metru pentru măsurat. Însă pentru rezultate detaliate, sunt necesare și alte măsurători în afară de IMC, precum și folosirea altor dispozitive mult mai exacte.

Comentarii

Comentarii

Share

Despre autor

Anabell

Anabell

Articole similare

Editia Digitala

Criteriul National prima pagina

EDITORIAL

U-NI-RE în cuget și în simțiri… EDITORIAL

danielmihai de prof.dr. Daniel Mihai

Tema unirii cu Basarabia este mai actuală și mai dorită ca oricând. Aceasta, datorită însemnătății sale deosebite suscită nenumărate discuții mai mult sau mai puțin aprinse. În special, în presa scrisă, subiectul este tratat în nota sferei de influență de care sau prin care se poate proba ori atașamentul față de culorile și legile acestui teritoriu blagoslovit de Dumnezeu ori unda de răutate vis a vis de cele menționate. De asemenea, ar trebui ca tocmai caracterul unificator să fie mai puternic decât orice fel de simbolistică istorică și de aceea disprețul și ducerea într-o accentuată stare de relativitate, de autentică degradare a tot ceea ce valorează ideea de românism amplifică starea de încordare,de neliniște atât de prezente în cele două state înrudite.În această ultimă și nedorită categorie se pot identifica destule articole asemănătoare unor mostre îmbibate de ură și venin ce frizează orice urmă de omenie sau de bun simț. Din respect făță de dumneavoastră și mai ales nedorind să nominalizez provocând polemică,am să mă abțin…Dar nu pot să-mi cenzurez o întrebare… Oare câtă dezinformare grosieră se poate ascunde în spatele acestor propagandiști de-a dreptul înfrățiți cu puterile străine,cu imperiile care mereu ne-au râvnit teritoriile și bogățiile de orice natură?De aceea nu pot să trec cu vederea și să uit mincinoasele mituri fabricate împotriva unirii care sunt de fapt niște teorii promovate, cu amatorism sau profesionalism, de cei care își manifestă constant antipatia faţă de procesul de reîntregire a ţării. Cu o retorică plină de ură, anumiți indivizi falsifică și denaturează adevărul istoric și chiar au nerușinarea să spună despre unirea Basarabiei cu România că „ar fi frumos, dar nu se poate” invocând, în acest sens, argumente de ordin economic sau strategic. Interesant e faptul că aceștia nu contrazic adevărul istoric și anume că Basarabia e parte a terioriului românesc. Mesajul lor induce mereu nesiguranţă și teamă, sugerând pericole majore precum instabilitatea economică, apariţia unei minorităţi incontrolabile sau a unei corupţii imposibil de eradicat. Ca și când acești propagandiști ar fi descoperit peste noapte secretul tinereţii fără bătrâneţii și al vieţii fără de moarte dublat de cel al guvernării fără de corupţie, ei influențează pe unii dintre noi la modul cel mai abject și care ține doar de negativitate. Au chiar unele pseudo- argumente care corelează problemele existente în societatea românească cu cele din Republica Moldova, de genul ”că România n-ar avea nevoie de o regiune săracă” . Cunoaștem bine că această stare de corupție endemică este generată de o clasă politică oligarhică, mult mai apropiată de modelul din Asia centrală decât de Europa. Dar,vă rog să fiți fără grijă deoarece domniile lor nu au contract permanent cu funcția și nu vor domni la infinit, așa cum li se pare… A sosit timpul ca să dăm dovezi că suntem înfrățiți, înrudiți, că suntem de același sânge și limbă cu verișorii de dincolo de Prut! Revenind la planul inițial,nu am dispoziția și nici timpul necesar de a demonta toate aceste pseudo-teorii, deoarece aceasta revine ca o datorie de onoare a istoricilor și diplomaților. Dar în cele ce urmează vă propun un exercițiu de imaginație. Acesta se realizează prin corelarea tuturor elementelor posibile care ar duce la acest eveniment cu profunde rezonanțe- UNIREA! De fapt, mai bine spus după reîntregirea, reunirea celor două state,altcumva vor fi parametrii,regulile, legile și automat nivelul de trai. Numai încercați să vă proiectați ideea conform căreia, Republica Moldova va face parte dintr-un stat integrat european, membru al NATO. Peste acestea, îndrăzniți să vă proiectați și imaginea unei justiții imparțiale, corecte ce se vor extinde ca model și peste Prut. Cu alte cuvinte, lucrurile pot evolua într-o direcție normală, firească.Totuși, filo-rușii nu se lasă și încetinesc acest proces. Mai e cazul să ne aducem aminte de „prietenia” și interesul Rusiei, care a încercat să blocheze eforturile Republicii Moldova în sensul integrării europene, aşa cum a procedat de altfel şi în cazul altor state din fosta Comunitate a Statelor Independente? De aceea, din dorința de a ne vedea visul împlinit,ar trebui să nu mai ezităm deloc și nici să luăm peste picior pe semenii care luptă,speră și cred în idealul acestei uniri, în cuget și în simțiri.......

citeste in continuare

REDACTIA

Director fondator: Daniel C. Iorgu

Redactor Sef: prof. dr. Daniel Mihai

Senior Editor: prof.univ. Mircea Vintilescu

Editorialist: Florin Budescu

Corespondent UK: Alina Pop

Corespondent Spania: Fabianni Belemuski

Fotoreporter: Daniel Paun

Reporter: Daniel Hintergraber

Redactori: Marian Nedelea, Gabriel Dumitru, Iulia Grajdieru, Elena Scripcaru

Disclaimer

Responsabilitatea juridica in cazul editorialelor/ articolelor redactate de invitatii permanenti sau invitatii speciali aparține în exclusivitate autorilor.

Dacă cineva se simte lezat într-un fel de vreun articol de pe acest website, poate trimite un drept la replică care va fi publicat în articolul respectiv.

CONTACT

CRITERIUL NATIONAL
Cotidian online de stiri si atitudine
ISSN 2393-4891
ISSN-L 2393-4891

Redactie: contact@criteriul.ro

Redactor Sef: daniel.mihai@criteriul.ro

Citeste si:

nationalul logo

Constanta Mea

Prahova Mea

Brasovul Meu