Criteriul National

„Umbrele peste Carpați”- divizia specială a Securității

„Umbrele peste Carpați”- divizia specială a Securității
iunie 13
21:53 2016

 Divizia Specială “Umbre peste Carpați”

„Numele de “Umbre peste Carpați” a fost ales dupa un vers dintr-o poezie de Nichita Stănescu “Emoție de toamnă”: “A venit toamna, acoperă-mi inima cu ceva, cu umbra unui copac sau mai bine cu umbra ta”.

umbre
„În anul 1978, imediat după trădarea lui Mihai Pacepa, au fost puse la punct cele șase proiecte ultrasecrete ale spionajului românesc: unul dintre ele a fost Divizia Specială “Umbre peste Carpați”.
În cel mai mare secret șase ofițeri superiori din cadrul D.I.A (Armata Română), D.S.S (S.R.I), D.I.E (S.I.E), au fost convocați de Nicolae Ceaușescu într-o locație ultrasecretă din zona Sighișoara: “Suntem șapte persoane în această cameră și cine își dă drumul la gură plătește cu viața! Indiferent de nume sau funcție…”.
Nicolae Pleșiță a fost unul dintre cei aleși și fiecare dintre ei au primit ordin de la Ceaușescu: “Nu se copiază nimic, nu se arhivează nimic, totul este unic exemplar și mi se predă personal”.
Nicolae Pleșiță, având în vedere că era la vârful Securității, știa destul de bine cum se fac recrutările și atunci se hotărăște: “Vom recruta copii cu vârste cuprinse între 11 și 17, din medii cât mai sordide și familii destrămate, și îi vom pregăti după modelul GRU”. Erai pregătit de “Umbre” pentru o perioadă, plantat sub nasul Securității Române, și recrutat de ei: în felul acesta Nicolae Ceaușescu dorea sa obțină controlul total asupra aparatului informativ. Pleșiță, chiar dacă avea oamenii lui în Securitate, plănuia să pună mâna pe toate direcțiile D.S.S-ului cu ajutorul “Umbrelor”.

Model de pregatire GRU
„GRU – Glavnoe Razvedîvatel’noe Upravlenie (în limba rusă), în traducere „Directoratul principal de spionaj”, organizație de spionaj militar sovietică înființată în 1918.
GRU, avea cei cei mai buni dintre cei mai buni agenți, cei mai duri dintre cei mai duri, cei mai dezumanizați la nivel de servicii secrete mondiale. “Umbrele” lui Pleșiță au fost pregătite după metode absolut extreme, chiar și mai dure ca la GRU:

– puși să se masturbeze în fața unor imagini video extrem de violente: de la decapitări până la scene de război. În felul acesta se obținea efectul de “voluptate a crimei”. Când primeau ordin să elimine pe cineva, indiferent de numele sau funcția acestuia, mintea lor intra într-o stare de excitație atât de puternică că echivala cu un orgasm de zece ori mai puternic.

– duși într-o sală cum sunt cele de la morgă, urcați în pielea goală pe masa de ciment, stinsă lumina și lăsați acolo ore în șir. Pe podea era aruncată sticlă pisată ca să nu aibă tentația să coboare de pe masă. În felul acesta trebuiau să își controleze mintea în privința morții, la un moment dat se contopeau cu moartea atât de bine că nu le mai era frică de nimeni și nimic.

– curățați de orice sentiment uman, învățați să își controleze sentimentele până la anulare, făcuți în așa fel să doarmă în gunoie și să se hrănească cu resturi. Erau capabili să reziste în orice condiții!

– în clădirea GRU, la cel mai jos nivel, exista un crematoriu și promovarea înseamna un adevărat ritual al morții. În fata agentului era o bandă care mergea foarte incet către cuptorul cu temperaturi de peste 1.000 de grade. Pe această bandă se așezau sicriele. Agentul era dezbrăcat în pielea goală, urcat pe bandă și întrebat dacă dorește cu adevărat să fie avansat în cadrul GRU. După răspunsul afirmativ se montau niște senzori pe piept, în felul acesta vedeau cum îți bate inima și dacă îți controlezi emoțiile, după care erai întrebat anumite lucruri. Banda mergea foarte ușor către iezerul de foc și nimeni nu avea idee dacă se oprește la câțiva centimetri de gura cuptorului sau ești aruncat de viu în foc. Instructorii GRU stabileau cine moare și cine trăiește. Daca treceai testul GRU, agentul promovat mergea într-o cameră separată, era fotografiat si poza era pusă alături de fotografile altor ofițeri GRU. Ast6fel agentul era cel mai bun dintre cei mai buni!

– În interiorul Diviziei “Umbre”, din cadrul Securității, existau trei direcții și doar Pleșiță știa cu ce se ocupa fiecare. Metodele de secretizare erau atât de drastice că nici măcar nu aveau voie să comunice între ei în afara sediului. Fiecare primea un nume pentru interior, niciodată nu știau cine este comandantul în realitate și cine mimează rolul de comandant.

– În 2009, înainte să moară Pleșiță, SRI-ul îi căuta cu limba scoasă dosarele fără să aibă habar că doar o singură “umbră”, știută doar de el, avea acces nelimitat la toata baza informativă a Diviziei Speciale.

– În noiembrie 1989, 50 de “umbre”, nucleul dur, sunt anunțate de ce urmează în România și-n cel mai mare secret sunt plasați lângă granița de vest și nimeni nu știe prin ce metode au părăsit țara.

– Pleșiță a mimat schizofrenia până în ultima clipă a vieții și printre ultimile cuvinte au fost: “Trădătorilor li se vor arde limbile din gură…”.

Trădarea de țară se plătește și în curând…”

Concluzii
Securiștii există printre noi fiindcă poporul român uită repede și lașitatea printre români depășește 95%.

Profesor Cristian Troncota, general SRI: „Nu am avut dovezi clare despre copiii lui Ceaușescui dar știam că există…”.

DVZ

Generalul Plesita a murit în deplinătatea facultăților mintale și oameni din Serviciul Român de Informaţii, printre puținii care știau ce se întâmplase pe parcursul a zeci de ani, au inflitrat trei asistente în spitalul unde era internat generalul: „Stați cu ochii pe el că poate își dă drumul la gură despre dosare…”. În realitate căutau un singur dosar, cel mai important dintre ele: „Umbrele”!

La cel mai înalt nivel al Securității Române se cunoșteau amănunte despre fenomenele ciudate din munții României și copiii înzestrați cu calități ce țineau de zona PSY-ului. In 17 decembrie 1989, cineva găsește un dosar plin cu zeci de poze horror: copii cu malformații groaznice, creaturi desprinse din filmele de groază…alături de trei ofițeri de rang înalt din cadrul D.S.S-ului…unul din ofițeri era Pleșița ! Cercetați cu atenție ce a făcut respectivul când a fost trimis ca „profesor” la Băneasa…

Colonelul Filip Teodorescu, recunoaște în cartea domniei sale că au existat legături puternice între spionajul românesc și membrii Mișcării Legionare din exil, dar nimeni nu a spus motivul…! Unii dintre ei fuseseră recrutați încă de pe vremea lui Moruzov și trimiși să se infiltreze cât mai adanc în Reich și să fie foarte atenți la cercetările neconvenționale desfășurate de medicii germani.Și de acolo a pornit totul !

Sursa documentare: deveghepatriei.wordpress.com, nasul.tv, dindragoste.unica.ro,

voceavalcii.ro, criterii.ro, cnsas.ro

Nicolae Toma, Lugoj, 20 decembrie 1989, revoluție, adevăr, dezinformare, impostură, Editura Eubeea, Timișoara – 2010

Sursa foto : http:// google.com

 

Redacția ziarului Criteriul Național

Comentarii

Comentarii

Despre autor

Daniel Mihai

Daniel Mihai

Doctor în Interpretare Muzicală, profesor titular la disciplina vioară a Catedrei de Corzi în cadrul Colegiului Național de Arte Regina Maria din Constanța

Articole similare

Editia Digitala

Criteriul National prima pagina

EDITORIAL

„Ţi-e milă? Ţi-am luat banii!…”- CONTRA-EDITORIAL

danielmihai de prof.dr. Daniel Mihai

Tristele amintiri au ajuns departe…De fapt, cu o anumită ritmicitate , indiferent de context omul are posibilitatea de a alege .

Iar, această posibilitate de a râde sau de a plânge ar trebui să nu ne-o cenzureze nimeni!

De cele mai multe ori, datorită „regulilor nescrise” ale acestei societăţi suntem puşi în faţa unor evenimente triste şi întunecate , dar comicul îşi face apariţia tocmai atunci când ne-am aştepta cel mai puţin.

De la o vreme încoace am tot scris pe diferite atitudini vis a vis de anumite aspecte ce m-au determinat să mă exprim în mai multe registre sufleteşti!

Dar acum e cu totul altă treabă…

Fără să aduc jigniri, situaţia în care se află românul este analizată în mod ironic.“Filantropica” reprezintă cea mai eficientă şi în acelaşi timp amuzantă metodă de a aduce în prim-plan ideea că “nu tot ceea ce pare este adevărat”.

Asemeni unei proiecţii video avem o sumendenie de întâmplări ce constituie o modalitate de a genera materiale de informare publică.

Modul în care noi, asemeni spectatorilor avem „şansa” de a privi lumea este oarecum influenţat de experienţele celor din trecut, deoarece astfel, participând în mod indirect la acţiunile personajelor, noi suntem publicul ce primeşte şi decodifică mesajul în mod diferit.

Replica cheie a lui Gheorghe Dinică (textier pentru cerşetori) :”Mâna întinsă care nu spune o poveste, nu primeşte pomană”, reprezintă fraza de bază a relaţiilor publice.

El este un portret „artistic”, machiavelic până la perfecțiune al diavolului ca show-man de geniu, care prin minciună şi înşelăciune a reuşit să ocupe o poziţie bună în societate. Această replică ar putea să-l includă, în cinismul ei şi pe artistul român care cerşeşte finanţare şi care va rămîne cu mîna întinsă, atâta timp cât nu găseşte o poveste captivantă...........

citeste in continuare

REDACTIA

Director fondator: Daniel C. Iorgu

Redactor Sef: prof. dr. Daniel Mihai

Senior Editor: prof.univ. Mircea Vintilescu

Editorialist: Florin Budescu

Corespondent UK: Alina Pop

Corespondent Spania: Fabianni Belemuski

Fotoreporter: Daniel Paun

Reporter: Daniel Hintergraber

Redactori: Marian Nedelea, Gabriel Dumitru, Iulia Grajdieru, Elena Scripcaru

Disclaimer

Responsabilitatea juridica in cazul editorialelor/ articolelor redactate de invitatii permanenti sau invitatii speciali aparține în exclusivitate autorilor.

Dacă cineva se simte lezat într-un fel de vreun articol de pe acest website, poate trimite un drept la replică care va fi publicat în articolul respectiv.

CONTACT

CRITERIUL NATIONAL
Cotidian online de stiri si atitudine
ISSN 2393-4891
ISSN-L 2393-4891

Redactie: contact@criteriul.ro

Redactor Sef: daniel.mihai@criteriul.ro

Citeste si:

nationalul logo