Criteriul National

Un studiu interesant sau… de ce ne place să ne lăudăm cu faptul că suntem ocupați

Un studiu interesant sau… de ce ne place să ne lăudăm cu faptul că suntem ocupați
martie 02
14:39 2017

7290465-Time-Spiral-Stock-Photo-clock

În cartea sa din 1899 intitulată Teoria clasei pentru petrecerea timpului liber, economistul și sociologul Thorstein Veblen scria că „abținere vizibilă de la muncă … devine marca convențională de realizare a materialui superioare.” Cu alte cuvinte, cel mai bogat devine, cu atât mai puțin una lucrărilor, iar o probabilitate mai mare este de a încerca să-și arate timpul liber suficient cuiva.

Pentru o vreme, teoria lui Veblen a rezistat cu câteva excepții. Dar în prezent nu mai este de actualitate. În S.U.A., se poate face acum o presupunere bună cu privire la modul în care cineva bogat se bazează pe orele lungi petrecute la locul de muncă. Cei mai sănătoși oameni din America muncesc în medie, mai mult decât cei mai săraci. Cu acest stil de viață dependent de muncă, deși vine mai greu de acceptat datorat rutinei fiecăruia,oamenii sunt ocupaţi să aibă mereu activitate.

De multe ori, în momente de introspecție deseori ne-am întrebat care ar fi rostul pe această lume. Mulți opinează că este acela de a ne aminti cine suntem şi a ne crea pe noi înşine. Însă, am ajuns să reacţionăm asemenea unore roboţi, folosind tipare impuse de mentalul social- trebuie să terminăm o şcoală, să avem un job, să ne construim o carieră, să ne cumpărăm o casă şi o maşină.  Iar pentru a ne îndeplini toate acestea şi a intra şi noi în pas cu lumea, a ne demonstra că şi noi putem ce poate lumea, am devenit mai răi, vicleni şi capabili de aproape orice pentru a obţine ceea ce încă ne lipseşte.

Silvia Bellezza profesor de marketing la Columbia Business School a identificat faptul că americanii sunt conștienți. Cadrul didactic american Silvia Bellezza este autorul unui document recent în Journal of Consumer Research dimpreună cu Georgetown Neeru Paharia și Anat Keinan de la Harvard cu privire la evidențierea unui simbol al statutului neobișnuit: părerea de a fi ocupat.

Această se poate traduce prin felul de a se simți conectați într-o anumită activitate, neținând cont de starea de bine și este „determinată de percepția pe care o persoană ocupată posedă  caracteristicile dorite de capitalul uman (competențe, ambiție) și sunt rare și în cererea de pe piața muncii.” Într- o inversare curioasă, obiectele aspiraționale nu sunt bunuri-dar sunt unele în care predomină luxul, așa cum un ceas frumos sau o mașină sunt produse în masă și la scară mai largă decât au fost folosite pentru a fi. Însă, numai muncitorii înșiși, care prin felul lor mai mult sau mai puțin lăudăros despre modul de cât de ocupați sunt pot semnala doar cât de mult abilitățile lor sunt puse în valoare pe piața forței de muncă.

În timp ce majoritatea specialiștilor se focusează privind consumul ostentativ, ca de obicei pe modul în care oamenii cheltuiesc bani pe produse care sunt mediatizate ca atare, această lucrare comună a acestor doiintelectuali investighează consumul ostentativ în raport cu timpul. Autorii sustin că un stil de viață ocupat și suprasolicitat a devenit un simbol al statutului aspirațional, mai degrabă decât un stil de viață pe îndelete.

O serie de studii arată clar cum consecințele pozitive ale statutului sunt ca un răspuns la business-urile și lipsa de petrecere a timpului liber . Totodată se accentuează ideea conform căreia  percepția pe care o persoană ocupată o posedă e dorit de  competență și de ambiție , chiar dacă sunt insuficiente și în cererea de pe piața muncii . Aceasta cercetare descopera un fel alternativ de consumul ostentativ, care funcționează prin deplasarea accentului de pe acveastă prețiozitate cât și a deficitul de bunuri către prețiozitatea și numărul redus de indivizi. Mai mult, autorii examinează valorile culturale (mobilitatea socială percepută) și diferențele între culturi (America de Nord vs Europa) pentru a demonstra moderatorilor și condițiile limită ale asociațiilor derivate din semnalele produse de orice fel de bussines.

Cel mai important lucru este că s-a ajuns până în acest punct să se realizeze acest lucru aproape inconştient, mergând după cercetări și nicidecum după vreun tipar bine stabilit.Am putea argumenta că fiecare alegere pe care o facem e aceea de a interpreta semnificațiile acestui studiu. Atâta vreme cât trăim într-un context social, orice putem face ca să poată fi interpretat și are o anumită valoare intrinsecă.

a

Sursa documentare https://www8.gsb.columbia.edu

Sursa foto Columbia Business School – Columbia Universitywww.123rf.com

Sinteză articol realizat de către Prof.Dr.Daniel Mihai CNA Regina Maria Constanţa, redactor șef al ziarului Criteriul Național

Comentarii

Comentarii

Share

Despre autor

Daniel Mihai

Daniel Mihai

Doctor în Interpretare Muzicală, profesor titular la disciplina vioară a Catedrei de Corzi în cadrul Colegiului Național de Arte Regina Maria din Constanța

Articole similare

Editia Digitala

Criteriul National prima pagina

EDITORIAL

„Ţi-e milă? Ţi-am luat banii!…”- CONTRA-EDITORIAL

danielmihai de prof.dr. Daniel Mihai

Tristele amintiri au ajuns departe…De fapt, cu o anumită ritmicitate , indiferent de context omul are posibilitatea de a alege .

Iar, această posibilitate de a râde sau de a plânge ar trebui să nu ne-o cenzureze nimeni!

De cele mai multe ori, datorită „regulilor nescrise” ale acestei societăţi suntem puşi în faţa unor evenimente triste şi întunecate , dar comicul îşi face apariţia tocmai atunci când ne-am aştepta cel mai puţin.

De la o vreme încoace am tot scris pe diferite atitudini vis a vis de anumite aspecte ce m-au determinat să mă exprim în mai multe registre sufleteşti!

Dar acum e cu totul altă treabă…

Fără să aduc jigniri, situaţia în care se află românul este analizată în mod ironic.“Filantropica” reprezintă cea mai eficientă şi în acelaşi timp amuzantă metodă de a aduce în prim-plan ideea că “nu tot ceea ce pare este adevărat”.

Asemeni unei proiecţii video avem o sumendenie de întâmplări ce constituie o modalitate de a genera materiale de informare publică.

Modul în care noi, asemeni spectatorilor avem „şansa” de a privi lumea este oarecum influenţat de experienţele celor din trecut, deoarece astfel, participând în mod indirect la acţiunile personajelor, noi suntem publicul ce primeşte şi decodifică mesajul în mod diferit.

Replica cheie a lui Gheorghe Dinică (textier pentru cerşetori) :”Mâna întinsă care nu spune o poveste, nu primeşte pomană”, reprezintă fraza de bază a relaţiilor publice.

El este un portret „artistic”, machiavelic până la perfecțiune al diavolului ca show-man de geniu, care prin minciună şi înşelăciune a reuşit să ocupe o poziţie bună în societate. Această replică ar putea să-l includă, în cinismul ei şi pe artistul român care cerşeşte finanţare şi care va rămîne cu mîna întinsă, atâta timp cât nu găseşte o poveste captivantă...........

citeste in continuare

REDACTIA

Director fondator: Daniel C. Iorgu

Redactor Sef: prof. dr. Daniel Mihai

Senior Editor: prof.univ. Mircea Vintilescu

Editorialist: Florin Budescu

Corespondent UK: Alina Pop

Corespondent Spania: Fabianni Belemuski

Fotoreporter: Daniel Paun

Reporter: Daniel Hintergraber

Redactori: Marian Nedelea, Gabriel Dumitru, Iulia Grajdieru, Elena Scripcaru

Disclaimer

Responsabilitatea juridica in cazul editorialelor/ articolelor redactate de invitatii permanenti sau invitatii speciali aparține în exclusivitate autorilor.

Dacă cineva se simte lezat într-un fel de vreun articol de pe acest website, poate trimite un drept la replică care va fi publicat în articolul respectiv.

CONTACT

CRITERIUL NATIONAL
Cotidian online de stiri si atitudine
ISSN 2393-4891
ISSN-L 2393-4891

Redactie: contact@criteriul.ro

Redactor Sef: daniel.mihai@criteriul.ro