Criteriul National

„Va îndrăzni America să întrebe de ce?”

„Va îndrăzni America să întrebe de ce?”
februarie 07
22:58 2016

Va îndrăzni America să se întrebe DE CE?
Articol din 15 septembrie 2001, după atacurile teroriste asupra Statelor Unite, din data de 11 septembrie 2001 și este proprietatea exclusivă și creația lui David Ducke. Toate drepturile de autor rezervate!

FB_IMG_1454888401111
America se află prinsă într-o gravă dilemă.Tocmai am trecut prin şocul celui mai spectaculos şi ucigător atac terorist din istoria contemporană. Ca într-o secvenţă aproape ireală de film hollywoodian, câteva aeronave cu pasageri au fost deturnate şi pilotate drept spre World Trade Center, în New York, şi Pentagon, în Washington D.C. Mii de americani au fost ucişi şi mutilaţi.

Costurile pot depăşi chiar şi cifra de un trilion de dolari, iar acest eveniment poate declanşa o criză economică de întindere mondială.Aceste acte cumplite de terorism trebuie să fie combătute cu toată energia naţiunii americane. Iar cei care comit asemenea fapte mişeleşti trebuie să fie pedepsiţi cât de aspru permite legea. Astfel de acţiuni nu trebuie să mai fie permise niciodată pe pământul american.

Dar, dacă nu înţelegem de ce s-au produs aceste acte, nu putem împiedica repetarea în viitor a unor asemenea atacuri teroriste. Căci fiecare naţiune este vulnerabilă, şi întotdeauna va fi, în faţa celor dispuşi să-şi sacrifice propriile vieţi pentru a-i ucide pe alţii.

Noi, americanii, trebuie să ne întrebăm de ce am suferit acum o asemenea teroare.Când un ceas se opreşte, ne întrebăm de ce.E scos din priză? I s-a consumat bateria? S-a stricat? Şi, dacă da, de ce s-a stricat?

Când avem o problemă, dacă nu ne întrebăm de ce a apărut, nu găsim răspunsurile concludente şi nu luăm măsuri pe baza lor, problema va persista. Ba chiar, va putea să se agraveze.

Mass-media de dominaţie sionistă ne-au prezentat în culori vii detaliile sinistre ale acestui sângeros atac asupra poporului american. Ne-au spus chiar şi cine s-ar putea ascunde în spatele lui, dar până acum au evitat să ne explice inteligibil de ce a avut loc atacul.
Desigur, am minţi numindu-i pe atacatori „laşi“.

SERIES OF PHOTOS OF HIJACKED AIRLINER ATTACKING WORLD TRADE CENTER

Teroriştii au săvârşit o faptă indescriptibil de oribilă şi nemiloasă împotriva poporului american, dar ei n-au fost în nici uncaz laşi. Nişte luptători kamikaze pot fi orientaţi greşit, dar sacrificarea propriei vieţi pentru o cauză nu înseamnă laşitate. Iar declarându-i pe făptaşi laşi sau nebuni nu răspundem la întrebarea de ce au avut loc aceste orori, decât dacă ne vom închipui că fiecare laş sau nebun de pe lumea asta nu are altceva în minte decât să arunce în aer World Trade Center şi Pentagonul.

Asemenea calificative îi împiedică pe oameni să descopere motivele pentru care s-a produs efectiv evenimentul. Şi, dacă dorim să prevenim repetarea unor asemenea situaţii în viitor, este absolut vital să înţelegem „de ce“.
Poate că o întrebare potrivită pentru început este: de ce aceşti arabi „nebuni“ şi „laşi“ nu atacă niciodată Elveţia sau Suedia? Ce fac, sau nu fac, aceste ţări, astfel încât sunt ignorate, câtă vreme ţara noastră a fost aleasă ca ţintă?
Permiteţi-mi un răspuns foarte direct.
Principala cauză a acestui terorism originează din implicarea noastră în Israel şi susţinerea comportamentului criminal al acestei ţări.Teroarea ca răspuns la teroare…
Palestinienii şi mulţi dintre aliaţii lor arabi sunt de o jumătate de secol ţintele terorismului israelian neîntrerupt.
La sfârşitul anilor 1940, sioniştii au ocupat Palestina şi au alungat din casele lor peste şase sute de mii de oameni, prin acte de terorism pe scară largă. Printre aceste evenimente s-a înscris şi masacrarea sadică a două sute cincizeci şi patru de palestinieni, în marea lor majoritate bătrâni, femei şi copii, la Deir Yassin. După măcel, evreii au făcut intenţionat publicitate evenimentului, pentru a-i determina pe oameni să fugă în panică din casele şi de la muncile lor, unde nu li s-a permis să se întoarcă nici până azi.

Fostul prim-ministru al Israelului, Menachem Begin, se lăuda cu importanţa masacrului de la Deir Yassin în cartea sa The Revolt: The Story of the Irgun. În acel volum, Begin a scris căfără „victoria“ de la Deir Yassin n-ar fi putut exista un stat numit Israel. „Haganah a executat
atacuri victorioase pe alte fronturi (…). Cuprinşi de groază, arabii fugeau, strigând: „Deir Yassin’!“
Masacrele nu au încetat nici după înfiinţarea statului evreiesc; au continuat atât în perioade de pace, cât şi în vremuri de război. Iată denumirile câtorva dintre ele: masacrul de la Sharafat, masacrul de la Kibya, masacrul de la Kafr Qasem, masacrul de la Al-Sammou’, masacrul de la Sabra şi Shatila, masacrul de la Oyon Qara, masacrul din Moscheea Al-Aqsa,masacrul din Moscheea Ibrahimi, masacrul de la the Jabalia.
În cadrul politicii sale de purificare etnică, Israelul continuă să împiedice să se întoarcă acasă locuitori ai Palestinei care s-au născut pe acele locuri şi ale căror familii au trăit acolo generaţii de-a rândul.

FB_IMG_1454888451588

În acelaşi timp, Israelul le oferă stimulente generoase evreilor care nu au locuit niciodată în Palestina, pentru a emigra într-acolo din cele mai îndepărtate colţuri ale lumii.
Britanicii au suferit şi ei enorm de pe urma terorii israeliene, ca în oribila explozie de la Hotelul King David din Ierusalim.De atunci, teroarea israeliană n-a încetat. Israelul deţine mai mulţi prizonieri pe cap de locuitor decât oricare altă naţiune a lumii, mai mulţi decât Rusia stalinistă sau China comunistă în cele mai negre perioade ale lor. Îşi torturează cu regularitate prizonierii palestinieni şi este, efectiv, singura ţară din lumea modernă care autorizează legal folosirea torturii. Într-adevăr, o organizaţie evreiască din Israel pentru drepturile omului a confirmat într-un raport de şaizeci de pagini că 85% din deţinuţii palestinieni suferă torturi în timp ce se află în stare de reţinere. Chiar şi un important articol din „The New York Times“, semnat de evreul Joel Greenberg, declara pe cel mai firesc ton că Israelul torturează lunar între cinci sute şi şase sute de palestinieni.
Israelul a vizat şi asasinat mii de lideri palestinieni, inclusiv oameni de ştiinţă, clerici, oameni de afaceri, filosofi şi poeţi – oricine dintre cei care inspiră poporul palestinian spre patriotism.

FB_IMG_1454888436957

Aceste asasinate au avut loc în întreaga lume, chiar şi în Statele Unite. Cu prilejul
lor, şi-au pierdut viaţa mii de femei şi copii. Mai mult, israelienii au bombardat în repetate rânduri chiar şi lagărele de refugiaţi palestinieni pline cu femei şi copii.
Nu numai că evreii şi-au înfiinţat statul israelian pe pământ palestinian (în 1948,
palestinienii deţineau cu titlu personal peste 90% din teritoriu), dar şi-au însuşit şi cea mai mare parte din proprietăţile personale ale palestinienilor: terenurile, fermele, casele şi firmele.
După ce i-au alungat pe refugiaţii palestinieni, interzicându-le să se mai întoarcă, au emis o lege a „proprietăţilor abandonate“ care confisca proprietăţile palestiniene şi le trecea în
posesia evreilor. Această lege conţinea chiar şi un paragraf care interzicea vânzarea către palestinieni a oricăror pământuri astfel sustrase.
În 1982, Israelul a invadat Libanul. În timpul invaziei şi al ocupaţiei de optsprezece ani care a urmat, au murit aproximativ patruzeci de mii de civili. Israelul a atacat şi a bombardat
în continuu oraşele şi satele, precum şi numeroase spitale şi orfelinate (după cum atestă documentar rapoartele Crucii Roşii Norvegiene) şi a devastat vechiul oraş Beirut, cândva o frumuseţe unică a Orientului Mijlociu.
Actualul prim-ministru al Israelului, Ariel Sharon, nu îndrăzneşte nici măcar să pună piciorul în Belgia sau Olanda, de teamă că va fi pus sub acuzare de Tribunalul Mondial pentru crime de război. Sharon este răspunzător pentru asasinarea a două mii de refugiaţi în lagărele de la Sabra şi Shatila din Liban.
Israelul a doborât un avion libian de pasageri deasupra Peninsulei Sinai, omorând o sută unsprezece oameni.
Americanii au suferit şi ei efectele terorii sioniste. Practic, Israelul a comis mai multe acte de război împotriva Statelor Unite.

palestina-2

Israelul are antecedente teroriste bogate la adresa Statelor Unite, datând încă din 1954. În acel an, guvernul israelian a complotat aruncarea în aer a unor unități americane din Cairo şi Alexandria, astfel încât vina să cadă pe naionaliştii egipteni. Întâmplător, complotul a eşuat şi a fost descoperit. A primit denumirea de Afacerea Lavon, după numele celui care se susine că a organizat aciunea, Pinhas Lavon, ministrul israelian al Apărării. Lavon a demisionat după incident, în 1955.
În 1956, Israelul a atacat intenţionat, cu torpiloare şi turboreactoare de război fără însemne, nava U.S.S. „Liberty“, un vas al marinei americane din apropierea Peninsulei Sinai, deschizând foc de mitralieră chiar şi asupra bărcilor de salvare de la bord. Atacul s-a soldat cu moartea a treizeci şi unu de militari americani şi rănirea altor o sută şaptezeci. Evreii căutaseră să scufunde nava, să-i omoare pe toți americanii de la bord şi să dea vina pe egipteni, spre a beneficia de sprijinul american pentru cucerirea unor regiuni mai întinse ale lumii arabe.
Atacul asupra navei „Liberty“ nu a fost altceva decât un perfid act de război contra Statelor Unite, din partea Israelului. În pofida faptului că Secretarul de Stat al S.U.A. Dean Rusk şi Amiralul Moorer, comandantul Marinei, au afirmat că atacul comis de Israel asupra vasului U.S.S. „Liberty“ fusese deliberat, atotputernicul lobby sionist a împiedicat o anchetă oficială din partea Congresului. Dacă acest lobby poate muşamaliza chiar şi cele mai mârşave crime ale Israelului împotriva Americii, nici nu mai e de mirare că poate acoperi interminabilele abuzuri şi atrocități ale evreilor contra palestinienilor. Şi totuşi, după atacul asupra navei „Liberty“, America nici măcar nu a redus ajutoarele în valoare de miliarde de dolari, iar subiectul a dispărut din atenția presei după numai câteva zile.
În 1986, Israelul a ajuns până la a ne determina să declanşăm un război nedrept, atacând cu mijloace militare altă naţiune. Mossadul a instalat un emițător în Tripoli, Libia, şi a început să transmită mesaje teroriste în cod libian, indicât responsabilitatea libienilor în uciderea a doi americani cu ocazia exploziei din discoteca „La Belle“ din Germania. (Mai târziu, s-a dovedit că Libia nu avusese nici un amestec în sabotaj.)

Cu ajutorul acestei înşelătorii, Israelul a determinat bombardarea Libiei de către americani. Bombele americane au făcut ravagii la Tripoli. Una dintre acestea a omorât-o pe cea mai mică fiică a preşedintelui libian. Cum altfel se poate numi, dacă nu act perfid de război, faptul de a determina o națiune să atace fără motiv altă naţiune? Numai un duşman al Americii cu adevărat înverşunat ar face aşa ceva.
Fiecare palestinian şi arab este conştient că jumătatea de secol de teroare israeliană nu s-ar fi putut realiza fără sprijinul financiar, militar şi diplomatic activ al Statelor Unite. Palestinienii şi arabii ştiu că lobbyul evreiesc controlează politica americană în obiectiv major, iar sioniştii pot obține de la Congres tot ce vor, în situațiile importante pentru ei.
Sprijinul acordat de americani invaziei şi ocupării brutale a Libanului de către israelieni, în anii 1980, a dus în mod direct la bombardarea contingentului de Infanterie Marină a S.U.A., soldată cu moartea a trei sute de tineri americani. Implicarea americană în crime israeliene
Arabii ştiu că aproape fiecare bombă care le omoară compatrioții provine din America. Fiecare glonț, fiecare tanc, fiecare avion este fabricat de americani sau plătit cu dolarii acestora. Miliarde de dolari americani intră în ajutoarele financiare care au dat statului evreu posibilitatea să terorizeze poporul arab timp de o jumătate de secol.
Deşi Israelul a invadat Libanul şi a omorât mii de civili, americanii nu au ameninat niciodată cu bombardarea oraşului Tel Aviv (aşa cum a făcut Irakul), dacă Israelul refuza să se conformeze rezoluiei O.N.U. de a se retrage din Liban. Ar fi foarte instructivă o comparație între reacția americană față de invazia irakiană în Kuweit, şi cea față de invazia israeliană din Liban.

antiracheta

Politica externă unilaterală a Americii se poate ilustra şi prin tratamentul diferit acordat Israelului şi Irakului.
Irakul a invadat Kuweitul. Israelul a invadat Libanul.
Circa trei mii de civili kuweitieni au murit la începutul războiului cu Irakul. Patruzeci de mii de libanezi au murit, de la începutul invaziei, pe toată perioada ocupaţiei.
Irakul a nesocotit rezoluțiile O.N.U. de a se retrage din Kuweit. Israelul a nesocotit rezoluțiile O.N.U. de a se retrage din Liban (timp de optsprezece ani).
Irakul a încălcat convențiile internaționale cu privire la armele chimice, biologice şi nucleare. Şi totuşi, Israelul este un infractor mult mai mare, având una dintre cele mai bogate rezerve de armament chimic, biologic şi nuclear din lume.
Irakul a refuzat accesul inspectorilor O.N.U. Israelul a refuzat întotdeauna inspecțiile O.N.U.
Pentru toate aceste infracțiuni, am bombardat Irakul. Ca răspuns la crimele Israelului, America îl răsplăteşte în continuare cu alte şi alte miliarde de dolari.
Politica externă a Americii a fost şi continuă să fie politica Israelului. Israelul nu a fost amenințat nici măcar cu o reducere a ajutoarelor din S.U.A., în timp ce mii de civili libanezi mureau de pe urma aciunilor israeliene. Irakul a fost cândva un prieten al Americii, de la care cumpăram petrol şi cu care aveam relații avantajoase de afaceri. În timpul războiului cu Iranul, America l-a ajutat activ pe Saddam Hussein. Irakul nu a făcut nimic împotriva Statelor Unite, singura sa greşeală fiind aceea de a deveni un duşman puternic al Israelului. Astfel, birocrații evrei şi non-evrei, dar de dominaţie evreiască, precum şi mass-media dominate de evrei, l-au transformat imediat pe fostul nostru prieten, Saddam Hussein, în cel mai înverşunat duşman al… nostru!
Am aruncat asupra Irakului, în doar câteva săptămâni, mai mulţi explozivi decât am folosit pe tot parcursul celui de-Al Doilea Război Mondial. Am ucis sute de mii de irakieni, dintre care zeci de mii erau civili. Apoi, ne-am angajat într-o blocadă şi un embargou asupra Irakului, despre care până şi Națiunile Unite, cu toată atitudinea lor anti-irakiană, afirmă că au dus la moartea a cel puțin un milion două sute de mii de copii şi sute de mii de bătrâni. Le sugerez acelor americani care nu înțeleg de ce are loc actualul terorism să se concentreze asupra acestui singur fapt şocant: un milion două sute de copii au murit ca rezultat direct al politicii noastre față de Irak.
Lobbyul evreiesc şi mass-media dominate de evrei au mare grijă să nu lase poporul american să înțeleagă pe deplin adevăratul motiv al războiului din Irak şi adevăratele resorturi ale problemei palestiniene. Nu le vine deloc la îndemână ca americanii să afle de ce ne urăsc atât de multe milioane de oameni din lumea arabă şi de ce numărul acestora creşte tot mai mult cu fiecare zi.
Nu vor să ştim adevăratele motive pentru care americanii au ajuns să fie atât de detesta ți – fiindcă responsabili pentru această ură crescândă la adresa Americii sunt şefii evrei ai politicii externe a Statelor Unite. Imaginați-vă sentimentele de furie şi deznădejde care îi împing pe nişte oameni să-şi sacrifice propriile vieţi, numai pentru a ne lovi.
Şefii sionişti ştiu că ajutorul dat de S.U.A. politicii criminale a Israelului generează o ură tot mai mare împotriva Americii. Cu siguranță, sunt conștienți că bombardarea unor națiuni şi pornirea la război împotriva lor exclusiv în interesul Israelului face să apară duşmani înverşunați şi fanatici ai Americii, duşmani care vor cere să fie răzbunați cu sânge american.
Desigur, sioniştii nu pun niciodată interesele americane pe primul loc; propriile lor interese evreieşti sunt întotdeauna esenţiale. La nivel practic, sunt absolut conştieni că actele teroriste brutale şi aberante comise recent la New York şi Washington D.C. nu fac decât să ajute cauza sionistă, provocând o enormă furie a americanilor împotriva inamicilor Israelului şi făcându-i pe americani mai uşor de manipulat pentru a face jocul acestei ări.
Gândiți-vă cine a avut cu adevărat de câştigat de pe urma acestei erori. Au câştigat ceva palestinienii? Acest act de terorism a distrus toate progresele pe care le înregistraseră recent palestinienii în ochii opiniei publice mondiale. A orbit lumea față de terorismul israelian .

hypocrisy

Singurul câştigător de pe urma acestei cumplite tragedii este Israelul. Evreii au acum drum liber să le facă palestinienilor tot ce vor. Pot să-şi ucidă oricare duşmani, indiferent dacă sunt violenți sau non-violenți. Vor obţine  toți banii pe care-i doresc de la poporul american şi nimeni nu se va mai gândi la continuele oprimări, asasinate şi încălcări ale drepturilor omului împotriva poporului palestinian.
Într-adevăr, sioniştii sunt singurii câştigători de pe urma oribilei zile de teroare din 11 septembrie 2001. O ironie, nu-i aşa, că deşi acțiunile criminale sioniste au dus la apariția  acestei terori, tot sioniştii îi vor culege roadele. Desigur, motivul acestui câştig este acela că mass-media americane se află cu totul în mâinile lor şi nu vor formula niciodată întrebările potrivite cu privire la motivul pentru care au loc asemenea evenimente înfiorătoare. Din păcate, prea puțini oameni vor auzi vreodată glasurile celor ca mine, care îndrăznesc să sfideze minciunile sioniste.
Iată de ce am ajuns în această situație, tulbure, pentru că o putere străină a devenit cel mai puternic lobby al guvernării americane şi controlează direcția mijloacelor de comunicare în masă din America.
Dai-mi voie să mai repet încă o dată. Principalul motiv pentru care am ajuns azi să suferim efectele terorismului în Statele Unite este acela că politica noastră guvernamentală e complet subordonată unei puteri străine: Israelul şi eforturile adepţilor supremației evreieşti mondiale.
În urma atacurilor de la World Trade Center şi Pentagon, peste tot prin S.U.A. flutură drapele americane. E bine aşa, căci este nevoie să fim mai patrioți. Iar dacă am fi mai patrioți în interesul real al Americii, nu al Israelului, n-am mai suferi de pe urma terorismului.

terorism Şi, la drept vorbind, ce poate fi mai patriotic decât să dorim ca propria noastră ţară să fie condusă de oamenii noştri, în slujba Americii, nu de o putere străină sau de o minoritate puternică?
Da, trebuie să luptăm cu orice pre contra teroriştilor care ne atacă ţara. Dar trebuie şi să înţelegem de ce are loc această teroare şi cum a luat ea naştere. Ea a apărut din cauza trădării de lungă durată la adresa Statelor Unite şi a poporului lor.

Care este costul sionismului pentru poporul american? Lobbyul evreiesc şi puterea mediatică a acestuia au costat Statele Unite cam şase miliarde de dolari pe an, ca ajutoare externe şi arme, aproape o treime din tot bugetul american pentru ajutoare externe din ultima jumătate de secol şi o sumă egală cu cea cheltuită de America în războiul contra drogurilor.
Ne-au otrăvit relaţiile cu naţiunile bogate în petrol din obiectiv major. Ca răspuns la politica noastră, arabii şi-au unit forțele şi au elaborat „arma petrolului“, care i-a costat pe americani cel puțin zece trilioane de dolari, prin creşterea preţurilor petrolului.
Ne-au înstrăinat întreaga lume arabă, ducând la distrugerea sau confiscarea unor proprietăţi americane din acele ţări în valoare de miliarde de dolari, răpirea mai multor cetățeni americani şi generarea unei uri viscerale la adresa poporului american.
Şi cum ne-a răsplătit Israelul pentru sprijinul acordat? Ne-a spionat în continuu (cazul Jonathan Pollard), ne-a vândut cele mai importante secrete (ca în situația celei mai mari amenințări nucleare din lume împotriva noastră, în acest moment: China comunistă), ne-a furat uraniul îmbogățit pentru propriile lui arme nucleare ilegale.
Au lansat atacuri teroriste împotriva Statelor Unite, ca Afacerea Lavon şi atacul asupra U.S.S. „Liberty“. Ambele fapte au fost nici mai mult nici mai puţin decât acte infame de război contra Statelor Unite.

De asemenea, furnizarea de informații false către America, pentru a o face să intre nejustificat în război împotriva altei ţări, este tot un act israelian de război la adresa Statelor Unite. Şi totuşi, ca răspuns la toate aceste acțiuni abjecte faţă de America, liderii noştri controlați de sionişti n-au făcut nimic pentru a reduce ajutoarele financiare şi militare în valoare de miliarde de dolari pe care le acordăm Israelului. În fiecare an, le dăm israelienilor aproximativ şase miliarde de dolari, reprezentând mai mult decât tuturor naiunilor din Africa Sub-Sahariană, Marea Caraibilor şi America de Sud la un loc.

jews-against-zionism

Care este prețul final al aservirii noastre în solda acțiunilor criminale ale sionismului? Ultimul preţ pe care l-am plătit constă în oribilele acte de terorism din ziua de 11 septembrie 2001. Puternicii agenți ai Israelului din guvernul şi mass-media americane sunt în ultimă instanţă răspunzători de această teroare împotriva Statelor Unite, la fel ca şi cum ei înşişi ar fi pilotat acele avioane care s-au zdrobit de World Trade Center şi Pentagon.
Iar acum, în mod cinic, plănuiesc să folosească teroarea pe care ei înşişi au creat-o, pentru a intensifica şi mai mult ciclul violenței contra duşmanilor Israelului. Puteți fi siguri că puterile sioniste intenționează să facă mult mai mult decât să-i pedepsească pur şi simplu pe autorii acestor evenimente. America va fi folosită din nou ca unealtă pentru a lovi pe oricine i se năzare Israelului.
O reacție nechibzuită sau lipsită de discernământ a Americii ar genera, în cele din urmă, şi mai multă ură împotriva noastră, atrăgând alte şi alte acte de terorism asupra poporului american. Ciclul crescând al urii este exact scopul urmărit de sionişti, căci ei doresc să luptăm în locul lor cu duşmanii Israelului, să ne vărsăm noi sângele în locul lor. Ei sunt aceia care beneficiază cu adevărat de pe urma suferințelor Americii. În locul Israelului, noi vom plăti preţul suprem.
Dacă, după ce ne tămăduim rănile, nu înscriem America pe o cale mai înţeleaptă, fiecare bombă şi rachetă pe care o lansăm se va întoarce împotriva noastră. Fiecare viață pe care o răpim pe meleaguri străine se va solda cu alte vieți americane pierdute, acasă şi peste hotare. America se va scufunda tot mai mult în incertitudine şi teamă.
Trebuie să ne păstrăm mintea limpede şi să întrerupem acest ciclu al violenței.
Mulți trădători din guvernul nostru au susţinut activităţile sioniste criminale, în locul adevăratelor interese ale poporului american. Dacă puterii lor nu i se pune capăt, americanii vor fi urmăriţi încontinuu de spectrul tot mai înspăimântător al terorismului.
Să ne rugăm pentru victimele americane ale acestor evenimente şi pentru familiile lor îndoliate. Să-i pedepsim rapid şi aspru pe autorii acestor acte mişeleşti.
Dar şi mai important este să înţelegem de ce s-au produs aceste evenimente şi cum putem eradica ura la adresa naţiunii noastre.
O dată ce vom înelege de ce, va trebui să găsim cu toții calea cea mai sigură pentru a preveni, pe viitor, asemenea acte teroriste.
Soluția acestei enorme probleme este extrem de evidentă şi e cât se poate de simplă. America trebuie să urmeze sfatul din cuvântarea de rămas-bun a Părintelui țării şi să „evite amestecurile în străinătate“.
Şi trebuie să punem întotdeauna America şi poporul american pe primul plan.

David Duke
15 septembrie 2001 www.Davidduke.com

Surse  foto:

searchglobalnews.com,renegadoszine.blogspot.com,israel-shabbat-shalom.blogspot.com,deveghepatriei.wordpress.com,theburningbloggerofbedlam.wordpress.com,www.history.com,

Comentarii

Comentarii

Articole similare

Editia Digitala

Criteriul National prima pagina

EDITORIAL

„Ţi-e milă? Ţi-am luat banii!…”- CONTRA-EDITORIAL

danielmihai de prof.dr. Daniel Mihai

Tristele amintiri au ajuns departe…De fapt, cu o anumită ritmicitate , indiferent de context omul are posibilitatea de a alege .

Iar, această posibilitate de a râde sau de a plânge ar trebui să nu ne-o cenzureze nimeni!

De cele mai multe ori, datorită „regulilor nescrise” ale acestei societăţi suntem puşi în faţa unor evenimente triste şi întunecate , dar comicul îşi face apariţia tocmai atunci când ne-am aştepta cel mai puţin.

De la o vreme încoace am tot scris pe diferite atitudini vis a vis de anumite aspecte ce m-au determinat să mă exprim în mai multe registre sufleteşti!

Dar acum e cu totul altă treabă…

Fără să aduc jigniri, situaţia în care se află românul este analizată în mod ironic.“Filantropica” reprezintă cea mai eficientă şi în acelaşi timp amuzantă metodă de a aduce în prim-plan ideea că “nu tot ceea ce pare este adevărat”.

Asemeni unei proiecţii video avem o sumendenie de întâmplări ce constituie o modalitate de a genera materiale de informare publică.

Modul în care noi, asemeni spectatorilor avem „şansa” de a privi lumea este oarecum influenţat de experienţele celor din trecut, deoarece astfel, participând în mod indirect la acţiunile personajelor, noi suntem publicul ce primeşte şi decodifică mesajul în mod diferit.

Replica cheie a lui Gheorghe Dinică (textier pentru cerşetori) :”Mâna întinsă care nu spune o poveste, nu primeşte pomană”, reprezintă fraza de bază a relaţiilor publice.

El este un portret „artistic”, machiavelic până la perfecțiune al diavolului ca show-man de geniu, care prin minciună şi înşelăciune a reuşit să ocupe o poziţie bună în societate. Această replică ar putea să-l includă, în cinismul ei şi pe artistul român care cerşeşte finanţare şi care va rămîne cu mîna întinsă, atâta timp cât nu găseşte o poveste captivantă...........

citeste in continuare

REDACTIA

Director fondator: Daniel C. Iorgu

Redactor Sef: prof. dr. Daniel Mihai

Senior Editor: prof.univ. Mircea Vintilescu

Editorialist: Florin Budescu

Corespondent UK: Alina Pop

Corespondent Spania: Fabianni Belemuski

Fotoreporter: Daniel Paun

Reporter: Daniel Hintergraber

Redactori: Marian Nedelea, Gabriel Dumitru, Iulia Grajdieru, Elena Scripcaru

Disclaimer

Responsabilitatea juridica in cazul editorialelor/ articolelor redactate de invitatii permanenti sau invitatii speciali aparține în exclusivitate autorilor.

Dacă cineva se simte lezat într-un fel de vreun articol de pe acest website, poate trimite un drept la replică care va fi publicat în articolul respectiv.

CONTACT

CRITERIUL NATIONAL
Cotidian online de stiri si atitudine
ISSN 2393-4891
ISSN-L 2393-4891

Redactie: contact@criteriul.ro

Redactor Sef: daniel.mihai@criteriul.ro

Citeste si:

nationalul logo