Criteriul National

Viața comunității – „Adaptare sau Integrare? ”- Partea a Treizeci și Doua

Viața comunității – „Adaptare sau Integrare? ”- Partea a Treizeci și Doua
mai 04
11:57 2016

AVERTISMENT!

REDACȚIA ZIARULUI NOSTRU INVOCĂ ARTICOLUL NUMĂRUL 30 DIN CONSTITUȚIE CE PRECIZEAZĂ CLAR CĂ LIBERTATEA DE EXPRIMARE A GÂNDURILOR, A OPINIILOR SAU A CREDINŢELOR ŞI LIBERTATEA CREAŢIILOR DE ORICE FEL, PRIN VIU GRAI, PRIN SCRIS, PRIN IMAGINI, PRIN SUNETE SAU PRIN ALTE MIJLOACE DE COMUNICARE ÎN PUBLIC SUNT INVIOLABILE.IAR CENZURA DE ORICE FEL ESTE INTERZISĂ.

adaptare

 
   Fiecăruia ne este dat să trăim într-un loc și un timp anume. Aceasta pentru ca nu noi am hotărât când să venim pe lume.
Daca „ am venit ” în această lume , existența noastră depinde de respectarea regulilor stabilite de alții .Cum se spune : E lumea lor ! 
  Înțelegem ,din primii ani de viață, ce avem voie să facem și ce nu, practic ni se ia din LIBERTATEA noastră în fiecare zi. S-au înființat insituții speciale pentru a gestiona libertatea.Prima este școala, cu programa ei stabilită dupa nevoile societății , nu ale noastre.
   Așa se face că majoritatea dintre noi nu este preocupată daca e bine sau rău ce face, CI , ce zice „Lumea” ! 
    Este adevărat că suntem dependenți unul de celalalt, legați prin fire vizibile și invizibile, însă multe din aceste conexiuni sunt artificiale, în avantajul unei minorități și pentru uniformizare a ceea ce ,în mod natural, este unic și diferit.
 
    Se ajunge aici chiar cu aportul nostru , atunci când refuzăm, din comoditate , să gândim cu mintea noastră.
 
Ne lipsește VOINȚA de a rămâne cuplați la motorul vieții. Luăm ca adevărat tot ce ni se spune, uitând că orice acțiune premeditată a omului urmărește realizarea propriului interes.
Pânî la interesul comun , mai e drum de mers.
 
   Societatea omenească trebuie condusă, la fel și comunitatea locală. În regimul politic care guvernează țara- în democrație- avem posibilitatea să alegem noi Conducerea, tocmai pentru protecția , atât a INTERESULUI propriu, cât și al celui COMUN.
Neimplicarea în procesul electoral echivalează cu abandonul luptei pentru a alege pe cel mai onest și competent să hotărască în locul nostru în afacerile publice.
 
 Cum asta ? Cu anume curiozitate, o să vă întrebați.
 
Pentru că lăsăm totul la întâmplare, însă întâmplarea are și ea o cauză, o generează chiar omul . Evident, omul interesat care știe să profite de lenea de a gândi și de a acționa a celorlalți. 
   Omul nu poate trăi în izolare.Tot ce ne înconjoară ne afectează în bine sau în ru. De exemplu, atunci când cumperi o casă, esențial este să cunoști vecinii , vecinătățile, utilitățile și accesul la „Lume”. Poți să-ți faci palat , dacă vecinii provoacă permanent dezordine, în curtea lor, te afectează atât de grav că-ți vine să-ți iei câmpii și să vinzi casa pe nimic.
Frecvența unor astfel de situații are o cauză precisă : avem în cap ideea că în curtea mea fac ce vreau !
Nu ni s-a spus când eram mici, nici la școală și nici de către „Partid” , că nu putem nesocoti viața celorlalți, că…Dreptul meu încetează unde începe dreptul altuia .
 
free
Fac ce vreau acasă la mine , dar fără să tulbur viața celorlalți .
 
   Până când nu vom fi pătrunși de necesitatea respectării acestor reguli, nu vom trăi omenește , oricâte legi vor da guvernanții!
 
  Lozinca vehiculată : Trebuie să te integrezi ! este in disprețul omului.
 
   Adaptarea nu este egală ca înțeles cu Integrarea.
 
 Eu am voință și capacitatea de a mă adapta la mediul în care trăiesc, dar nu vreu integrare care înseamnă să fiu ca ei ,bun sau rău, renunțănd la personalitatea mea. Eu vreau să fiu ca mine !
Prin INTEGRARE se ajunge la o masă de oameni anonimă ,ușor de manipulat dupa interesul exclusiv al „Șefului”. 
     ADAPTAREA  înseamnă oameni distincți, cu personalitate, cu idei infinite, care știu să coopereze și să  respecte  regulile de conviețuire în comunitate. 
 
 A trăi demn în lume înseamnă:
                                   
                    Unitate în varietate ! 
 
                     Conlucrare nu Integrare ! 
 
            Fiecare pentru Sine și Toți pentru comunitate !
Redacţia ziarului Criteriul Naţional mulţumeşte inspiratului autor Vasile Soroceanu şi totodată,pe această cale îl asigură de colaborarea ce se doreşte a fi permanentizată !

Comentarii

Comentarii

Despre autor

Daniel Mihai

Daniel Mihai

Doctor în Interpretare Muzicală, profesor titular la disciplina vioară a Catedrei de Corzi în cadrul Colegiului Național de Arte Regina Maria din Constanța

Articole similare

Editia Digitala

Criteriul National prima pagina

EDITORIAL

AU TRECUT DOI ANI DE LA TRAGEDIA DIN CLUBUL COLECTIV… CONTRA-EDITORIAL

danielmihai de prof.dr. Daniel Mihai

Au trecut deja destul de repede doi ani de la tragedia din clubul Colectiv. Neputința pe care au trăit-o majoritatea în acele zile coroborate și cu revolta care a urmat, rămân încă bine întipărite în memoria multora. Multitudinea de evenimente de comemorare din aceste zile ne arată că nu suntem dispuși să lăsăm umbra uitării să se aștearnă în urma incendiului care a luat 64 de vieți.

Colectiv este acea mărturie de netăgăduit, acea expresie plină de tragism pe care și din care foarte puțini au putut înțelege câte ceva. Cert este că lumea a rămas marcată pe moment, ca mai pe urmă, aproape ireversibil, inexplicabil, cu aceeași doză de cinism…a alunecat pe partea uitării.

Momentul Colectiv ne-a adus nu doar pierderea unor oameni de care suntem cu toții iremediabil legați. Ci, a fost vorba și de un fel de trezire involuntară, care ne-a pus în față un adevăr crud: corupția chiar ucide. Iar, dacă stăm și reflectăm câteva momente, fără a avea pretenția de a ne situa în postura de ”judecători”, cu acea durere a omului rănit, vom ajunge la anumite concluzii, despre care s-a tot scris și strigat cu voce tare, sinonimă cu acea dorință de a nu renunța până în ziua în care vom transcede și ne vom alătura lor, cu mențiunea și rugămintea adresată Cerului de a nu avea acel tragic sfârșit!

Tineri aceia deosebiți nu meritau să moară în asemenea chinuri. Tineri aceia meritau tratați cu mare grijă de către cei specializați și în măsură să îi aline, să le asigure o speranță…Dar, din nefericire, nimeni și nimic nu au putut să le schimbe destinul.

Așa s-a ajuns cu acțiunea de a protesta, atunci când o mare de oameni a decis să strige și să vocifereze, pe deplin întemeiat contra lentorii, neajunsurilor, incapacității Sistemului. Astfel, fără de acest spirit civic, care ulterior a fost confiscat de către unele partide nu se putea face vreo schimbare.

Datoria, dreptul de a manifesta, de a dezbate cu argumente, de a vocifera atunci când guvernanții greșesc și de a semna petiții pentru a cere și a obține o schimbare veritabilă este unul garantat de bunul simț, dacă de Constituție, se tot încearcă, spre a fi eliminat, treptat-treptat.........

citeste in continuare

REDACTIA

Director fondator: Daniel C. Iorgu

Redactor Sef: prof. dr. Daniel Mihai

Senior Editor: prof.univ. Mircea Vintilescu

Editorialist: Florin Budescu

Corespondent UK: Alina Pop

Corespondent Spania: Fabianni Belemuski

Fotoreporter: Daniel Paun

Reporter: Daniel Hintergraber

Redactori: Marian Nedelea, Gabriel Dumitru, Iulia Grajdieru, Elena Scripcaru

Disclaimer

Responsabilitatea juridica in cazul editorialelor/ articolelor redactate de invitatii permanenti sau invitatii speciali aparține în exclusivitate autorilor.

Dacă cineva se simte lezat într-un fel de vreun articol de pe acest website, poate trimite un drept la replică care va fi publicat în articolul respectiv.

CONTACT

CRITERIUL NATIONAL
Cotidian online de stiri si atitudine
ISSN 2393-4891
ISSN-L 2393-4891

Redactie: contact@criteriul.ro

Redactor Sef: daniel.mihai@criteriul.ro

Citeste si:

nationalul logo