Criteriul National

Viața la țară

Viața la țară
iunie 08
15:39 2018

„Mai întotdeauna vedem realitatea așa cum vrem s-a vedem , cum dorim a priori( înainte de experiență) să ne-o explicăm. Iar daca uneori analizăm și distingem altceva decât am vrut să vedem, dacă remarcăm ceea ce este în realitate, atunci cele vazute le luăm de-a dreptul ca pe un miracol.Am ajuns să credem mai degrabă într-un astfel de miracol , decât în adevărul pe care nu dorim să-l vedem ” (F.M. Dostoievski)

viata-la-tara-este-foarte-rumoasa_172493

Am să intitulez această pățanie cu un subtitlu sugestiv-Pălăria de paie și ” ieșirea din rând „. Probabil că, până la final veți înțelege atât povestea propriu-zisă dar și semnificațiile acestora.
Cu voia dumneavoastră, înainte de a desluți aceste lucruri aș dori să vă prezint , în câteva cuvinte ceva legat de sferele noastre, de convingerile intime ,de rodul sufletului nostru carepot fi „securizate ” în interior
Și ce rol ar avea aceste lucruri, dacă ajungem să folosim vestimentația sănătoasă , adecvată anotimpurilor, cu care ne arătăm lumii? Numai că, lumea a cam uitat ori ignoră și continuă să creadă și să se ia de anumite tendințe …mai nesănătoase.
Ca de exemplu, vestimentația adecvată nu trebuie să o ascundem. Uităm de un amănunt esențial- aspectul exterior reprezintă totul în lumea de astăzi, deoarece omul ,care a ajuns fără să știe multiplicat și uniformizat, care ține morțiș să fie „de-al lor ” , ” integrat ” în comunitatea locală.
Neglijența fiecăruia dintre dumneavoastră la ținuta cu care ieșim în lume este imediat taxatî : ” Ce măi, asta se crede mai deștept ca noi ? ” Iar ”următorul pas” este urmat de izolarea ta.

”Nu credem așa ceva! ” o să fiți tentați să-mi spuneți, chiar să-mi reproșați…

Timpul trece altfel în orice sat, aproape că nici nu mai aam avea nevoie de ceas. Pe vremuri, bunicii și străbunicii își dădeau seama de timp uitându-se după soare, după lumină, după cântatul cocoșilor. Totul pare să se desfășoare mult mai lent, în ralanti.
Despre viața la țară se spune că ea este destul de diferită de a orașelor din România. Uneori, orășenii o privesc ca pe o atracţie şi o sursă de liniște pentru cei mereu obişnuiți cu aglomeraţia şi zgomotul citadin.Mulți rămân cu impresia întoarcerii în timp la simplitate şi la origini. Departe de a fi arhaici și anacronici, primul lucru care îl încântă pe cel neprins în acest nou univers este atitudinea celor de la munca câmpulu. Cum anume vă explicați atunci când sesizaâi adierea de iarbă proaspăt cosită, gustul laptelui proaspăt muls, plimbările cu căruţa sau cu sania, somnul odihnitor. pe care majoritatea orășenilor, a turiștilorle tot caută?

Da, stimați cititori ai acestei platforme independente…Permiteți-mi să vă spun și să vă asigur că realitatea este aceea prezentată mai sus. Însă, de ceva timp lucrurile au cam început să se schimbe și în…viața satului.

În cele ce urmează, vă voi arăta un fapt trăit de mine chiar în cursul acestei dimineți.

Mergeam la plimbare pe mândra șosea…recent modificată, dar asfaltată care străbate satul unde locuiesc. La un moment dat, mî întâlnesc pe drum cu doi semeni. Îi salut respectos si pe doi cosași clasici și, unul dintre ei, văzând că pe cap port pălărie din paie naturale și nu „șepcuța a la Bush”, îmi zice :

– Bre, nu vrei să-mi dai mie pălăria ?
– Dacă-ți place, îți cumpăr una la fel, am răspuns
– Lasă-mă cu vechiturile matale…

După un asemenea răspuns , am încetat brusc convorbirea. Nu de alta, dar l-am lăsat pe interlocutorul meu ” în rândul oamenilor” ce se vor…aliniați în trend, în ultimele tendințe… mondiale.

7

Vedeți dumneavoastră, oamenii „moderni” nu mai stau pe GÂNDURI. Pare paradoxal. dar , din câte se pare, gândirea e scumpă. Au ajuns să preia idei de-a gata. Este chiar șocant pentru mine atunci când sesizez că respectivii nu știu și nici nu vor să se convingă de faptul că orice-i GRATIS costă scump !
Îi informez că pălaria din paie naturale protejează cu adevărat și într-un mod sănătos capul de radiațiile puternice ale soarelui de vară.
Reactia cosașului mi-a cam zdruncinat credința că exemplul personal mai poate fi un îndreptar pentru a păstra ceea ce a fost milenii de folos omului. Eu voi folosi pălăria din paie atîta timp cât voi trăi !
Am ajuns și la o concluzie, deoarece se poate demonstra că am „cules” ceea ce merita un „om învechit „. El va fi părăsit imediat de toata comunitatea rurală „modernizata pe gratis” .

777

Iar aici, nu trebuie să avem decât minime cunoștințe și …o minimă decență. Nu se pune problema de capacități ieșite din comun, ci poate de ceva intuiție, care este dincolo de mintea noastră.
De aceea se impun două aspecte pentru a rezolva într-adevăr orice fel de dilemă Primul se leagă de capacitatea de a crede si de a dori cu adevarat să rezolvăm problema. Iar cel de-a l doilea aspect este centrat pe nivelul decenței, al concentrației, nivelul acela în care,liniștea și buna-cuviință ne caracterizau pînă deunăzi.

Pe final, mai am doar o frază să mai adaug…Și nu e deloc batjocoritoare, chiar dacă parafreazează rugăciunea Mântuitorului nostru Iisus Hristos de pe Sfânta Cruce-” Iartă-i Doamne, că nu știu ce fac ! ”

Sursa foto : Nepopular,Bizoo

Sursa editare : redactor Daniel Mihai

Redacția platformei media Criteriul Național mulțumește colaboratorului nostru oficial- domnul Vasile Soroceanu pentru acest material oferit în exclusivitate, astăzi 8 Iunie 2018. De asemenea, cu această ocazie îi mulțumim încă o dată pentru excelentele opinii și puncte de vedere pe care ni le împărtășește și îndeosebi pentru maniera de a le explica.

Comentarii

Comentarii

Share

Despre autor

Daniel Mihai

Daniel Mihai

Doctor în Interpretare Muzicală, profesor titular la disciplina vioară a Catedrei de Corzi în cadrul Colegiului Național de Arte Regina Maria din Constanța

Articole similare

Editia Digitala

Criteriul National prima pagina

EDITORIAL

U-NI-RE în cuget și în simțiri… EDITORIAL

danielmihai de prof.dr. Daniel Mihai

Tema unirii cu Basarabia este mai actuală și mai dorită ca oricând. Aceasta, datorită însemnătății sale deosebite suscită nenumărate discuții mai mult sau mai puțin aprinse. În special, în presa scrisă, subiectul este tratat în nota sferei de influență de care sau prin care se poate proba ori atașamentul față de culorile și legile acestui teritoriu blagoslovit de Dumnezeu ori unda de răutate vis a vis de cele menționate. De asemenea, ar trebui ca tocmai caracterul unificator să fie mai puternic decât orice fel de simbolistică istorică și de aceea disprețul și ducerea într-o accentuată stare de relativitate, de autentică degradare a tot ceea ce valorează ideea de românism amplifică starea de încordare,de neliniște atât de prezente în cele două state înrudite.În această ultimă și nedorită categorie se pot identifica destule articole asemănătoare unor mostre îmbibate de ură și venin ce frizează orice urmă de omenie sau de bun simț. Din respect făță de dumneavoastră și mai ales nedorind să nominalizez provocând polemică,am să mă abțin…Dar nu pot să-mi cenzurez o întrebare… Oare câtă dezinformare grosieră se poate ascunde în spatele acestor propagandiști de-a dreptul înfrățiți cu puterile străine,cu imperiile care mereu ne-au râvnit teritoriile și bogățiile de orice natură?De aceea nu pot să trec cu vederea și să uit mincinoasele mituri fabricate împotriva unirii care sunt de fapt niște teorii promovate, cu amatorism sau profesionalism, de cei care își manifestă constant antipatia faţă de procesul de reîntregire a ţării. Cu o retorică plină de ură, anumiți indivizi falsifică și denaturează adevărul istoric și chiar au nerușinarea să spună despre unirea Basarabiei cu România că „ar fi frumos, dar nu se poate” invocând, în acest sens, argumente de ordin economic sau strategic. Interesant e faptul că aceștia nu contrazic adevărul istoric și anume că Basarabia e parte a terioriului românesc. Mesajul lor induce mereu nesiguranţă și teamă, sugerând pericole majore precum instabilitatea economică, apariţia unei minorităţi incontrolabile sau a unei corupţii imposibil de eradicat. Ca și când acești propagandiști ar fi descoperit peste noapte secretul tinereţii fără bătrâneţii și al vieţii fără de moarte dublat de cel al guvernării fără de corupţie, ei influențează pe unii dintre noi la modul cel mai abject și care ține doar de negativitate. Au chiar unele pseudo- argumente care corelează problemele existente în societatea românească cu cele din Republica Moldova, de genul ”că România n-ar avea nevoie de o regiune săracă” . Cunoaștem bine că această stare de corupție endemică este generată de o clasă politică oligarhică, mult mai apropiată de modelul din Asia centrală decât de Europa. Dar,vă rog să fiți fără grijă deoarece domniile lor nu au contract permanent cu funcția și nu vor domni la infinit, așa cum li se pare… A sosit timpul ca să dăm dovezi că suntem înfrățiți, înrudiți, că suntem de același sânge și limbă cu verișorii de dincolo de Prut! Revenind la planul inițial,nu am dispoziția și nici timpul necesar de a demonta toate aceste pseudo-teorii, deoarece aceasta revine ca o datorie de onoare a istoricilor și diplomaților. Dar în cele ce urmează vă propun un exercițiu de imaginație. Acesta se realizează prin corelarea tuturor elementelor posibile care ar duce la acest eveniment cu profunde rezonanțe- UNIREA! De fapt, mai bine spus după reîntregirea, reunirea celor două state,altcumva vor fi parametrii,regulile, legile și automat nivelul de trai. Numai încercați să vă proiectați ideea conform căreia, Republica Moldova va face parte dintr-un stat integrat european, membru al NATO. Peste acestea, îndrăzniți să vă proiectați și imaginea unei justiții imparțiale, corecte ce se vor extinde ca model și peste Prut. Cu alte cuvinte, lucrurile pot evolua într-o direcție normală, firească.Totuși, filo-rușii nu se lasă și încetinesc acest proces. Mai e cazul să ne aducem aminte de „prietenia” și interesul Rusiei, care a încercat să blocheze eforturile Republicii Moldova în sensul integrării europene, aşa cum a procedat de altfel şi în cazul altor state din fosta Comunitate a Statelor Independente? De aceea, din dorința de a ne vedea visul împlinit,ar trebui să nu mai ezităm deloc și nici să luăm peste picior pe semenii care luptă,speră și cred în idealul acestei uniri, în cuget și în simțiri.......

citeste in continuare

REDACTIA

Director fondator: Daniel C. Iorgu

Redactor Sef: prof. dr. Daniel Mihai

Senior Editor: prof.univ. Mircea Vintilescu

Editorialist: Florin Budescu

Corespondent UK: Alina Pop

Corespondent Spania: Fabianni Belemuski

Fotoreporter: Daniel Paun

Reporter: Daniel Hintergraber

Redactori: Marian Nedelea, Gabriel Dumitru, Iulia Grajdieru, Elena Scripcaru

Disclaimer

Responsabilitatea juridica in cazul editorialelor/ articolelor redactate de invitatii permanenti sau invitatii speciali aparține în exclusivitate autorilor.

Dacă cineva se simte lezat într-un fel de vreun articol de pe acest website, poate trimite un drept la replică care va fi publicat în articolul respectiv.

CONTACT

CRITERIUL NATIONAL
Cotidian online de stiri si atitudine
ISSN 2393-4891
ISSN-L 2393-4891

Redactie: contact@criteriul.ro

Redactor Sef: daniel.mihai@criteriul.ro

Citeste si:

nationalul logo

Constanta Mea

Prahova Mea

Brasovul Meu