Lume lume cu alai şi mare sărbătoare în sclipitorul oraş port, floarea rară şi colorată a mândrei țări ce o populăm. Bucurie, zâmbete şi armonie pe feţele a mii de constănţeni sosiţi cu patriotism la dansul grecilor, bucuroşi să le arate cât de prietenoşi sunt ei cu minorităţile şi de ai ‘reacu cu compatrioţii. Prosperitate avem, concursuri de căruciore la supermarket organizăm, sportul grătarelor îl practicăm, la souvlaki cugetăm. Ce să vezi, mare surpriză, după ce la evenimentele culturale şi umanitare se înghesuie tot timpul câţiva zeci de localnici, acum lejer şi-au gasit loc iar alți câteva mii… la ţopăiala de colăcei adipoşi.
Localnicii care se dădeau loviţi de meteoriţi (,,vai eu sunt până peste cap, nu pot cu voluntariatele, protestele şi spectacole că mi se lasă staminele”) ce să vezi, vibrau şi salivau în grup cu ochii crucişi pe ritmuri elene. Emoţia a depășit chiar graniţele oraşului observând mesajele unei doamne care striga pe reţele de socializare, mai-mai să facă chichilică pe dânsa: ,, meehhi meeehhei dragii mei, plecată dar rămân o altruistă patrioată, s-a strâns la ţopăială marea gloată?” Emoţionant până la maioneză!
Dacă ar vedea elenii ce s-a ales de polis-ul lor (nu doar cel mai vechi oraș din România, unul dintre cele mai vechi din Europa) probabil că şi-ar vărsa toată oala cu tzatziki în cap. Dacă ne dorim progres, atunci poate avem noroc să ne invadeze o țară vestică.
Vorba aceea…Țara arde, șaormistii dansează.
We love Constanța