Criteriul National

David Garett- definiția actuală a violonistului auroleat, a super-starului mondial

David Garett- definiția actuală a violonistului auroleat, a super-starului mondial
septembrie 14
21:58 2017

Interesul publicului pentru acest concert din cadrul Festivalului Internaţional George Enescu a fost unul ieşit din comun. Chiar dacă am fost prezent ”live” cu ajutorul tehnologiei, am avut acea senzaţie efervescentă, de care solistul -David Garett alături de prestigiosul ansamblu italian a reușit s-o ofere auditoriului, ce a umplut la refuz Sala Palatului din București.

david-garrett-1296492951-view-0

Iar acest lucru a devenit posibil, deoarece actul artistic de o înaltă valoare a fost  la același nivel cu genul spectacolele de tip Proms, promovate în Regatul Marii Britanii.

După cum se cunoaște, David Garrett se bucură la o carieră de neegalat de peste 20 de ani. Începând cu toamna anului 2007 și lansarea primului său CD crossover, „Virt uoso”, acest ”David Bechkam” al viorii a redefinit pas cu pas etapele interpretării repertoriului ​​clasic și nu numai . CD-urile sale au fost Bestsellers of the Year în Germania timp de trei ani consecutivi (2010 cu „Classic Romance” / cu Concertul de vioară de Felix Mendelssohn Mendelssohn-Bartholdy 2011 și 2012 cu „Legacy” / cu Concertul de vioară a lui Ludwig van Beethoven).

De asemenea, David Garrett și-a făcut debutul în cinematografie și a împlinit un vis, interpretând rolul principal al lui Niccolò Paganini în „The Violinist Devil – Der Teufelsgeiger” (regizorul fiind Bernard Rose), care a apărut în cinematografe din luna octombrie a anului 2013. Împreună cu Franck van der Heijden, Garrett a compus, de asemenea, muzica pentru film, dedicându-și aria- Ma Dove Sei, eminentului tenor italian Andrea Bocelli.

În timp ce mulți dintre contemporanii săi mai conservatori încă doresc să stabilească dacă standardele și popularitatea se cuantifică în atribute precum imagine sau rigoare, arta sa nonconformistă coroborat cu imaginea de super-star al viorii l-au popularizat fără precedent.

David Garrett a reușit de mult să demonstreze că este posibil și prin aceasta a captivat ascultători de toate vârstele. Pentru a face muzica clasică nu este deloc mai puțin descurajant, în special pentru ascultătorii mai tineri. De aceea, tocmai atragerea a cât mai multor oameni reprezintă unul dintre obiectivele pe care Garrett le realizează la o precizie formidabilă.

Se poate afirma negreșit că din anul 2007, David Garrett a obținut echilibrul între muzica populară și cea serioasă. Iar acest deziderat are forța de a captiva pe cel care intră în contact, în direct cu interpretările acestui fenomenal violonist.Se explică de ce , prin versatilitatea sa reușește să ilustreze fidel stările și să dea sens tuturor versiunilor interpretative din literatura violonistică.

Una dintre acestea a fost oferită, prin tălmăcirea muzicală a Concertului pentru vioară și orchestră în Re major a lui Piotr Ilici Ceaikovski, alături de Orchestra  Filarmonica della Scala, cu reputatul dirijor Riccardo Chailly.

P.I. Ceaikovski – compozitorul romantic care a murit la St.Petersburg la numai cincizeci şi trei de ani- este autorul unor pagini muzicale pline de patos şi sensibilitate.Fiind un neobosit călător, mărturisea: “Îmi doresc din tot sufletul ca muzica mea să devină cunoscută şi ca din ce în ce mai mulţi oameni să o îndrăgească, găsind în ea consolare şi sprijin”.

În timp, muzica sa a cucerit mapamondul prin Concertele de pian, Concertul de vioară, cele 6 Simfonii, Simfonia Manfred, nemuritoarele balete: Lacul lebedelor, Spărgătorul de nuci, după basmul lui E.T.A. Hoffmann, feeria Frumoasa din pădurea adormită, pe o poveste de Charles Perault, operele Evgheni Oneghin şi Dama de pică, inspirate de textele lui Alexandr Puşkin, Uvertura – fantezie Romeo şi Julieta.

Pentru auditoriu, cele aproape 35 de minute ale concertului au trecut repede, deoarece totul a fost cântat de o manieră virtuozistică, sensibilă dar și interesantă.Am remarcat o interpretare îndrazneaţă şi originală, un sunet încântător, o strălucitoare prezenţă scenică datorat şi potențării, expresivizării unui exemplar rarissim  din 1716, „A.Busch” al celebrului lutier Antonio Stradivari.

Parcă şi solistul a reuşit să evoce atmosfera romantică a unuia dintre cele mai dificile , dar cunoscute opusuri ale literaturii violonistice.Un moment aparte l-a constituit cadenţa solistică din mijlocul primei părţi a concertului, cântată în cel mai autentic spirit ceaikovskian, care a oprit pur şi simplu pe moment răsuflarea ascultătorilor.Totodata am remarcat calitatea sunetului, frazarea elegantă şi expresivitatea duioasă ce au pus stăpânire pe discursul muzical, aducând momente de o mare frumuseţe din Canzonetta, partea a doua.

 Allegro vivacissimo a avut un dinamism deosebit. Sclipitoarele pasaggi au fost etalate, iar acea ritmică pregnantă şi fastuoasă a secvenţelor, dimpreună cu melos-ul rusesc au vibrat în cel mai autentic stil. De asemenea, virtuozitatea impecabilă a fost unul dintre atu-urile acestui violonist, cu precădere în pasajele cu frânturi de game sau acele pasaggi pe toată tastiera viorii.

Caracterul festiv al concertului a depăşit tentaţiei vitezei cât mai mari în desfăşurarea evenimentelor acestui splendid rondo instrumental ce a detensionat şi binedispus, în sensul bun al cuvântului publicul meloman prezent.

Aplauzele binemeritate ale publicului l-au răsplătit din plin. A fost probabil unul dintre capetele de afiş ale acestui Festival.

Sursa foto : classicfm.com 

Acest material a fost oferit de către Prof. Dr. Daniel Mihai, redactor şef al platformei media Criteriul Naţional

 

 

 

Comentarii

Comentarii

Share

Despre autor

Daniel Mihai

Daniel Mihai

Doctor în Interpretare Muzicală, profesor titular la disciplina vioară a Catedrei de Corzi în cadrul Colegiului Național de Arte Regina Maria din Constanța

Articole similare

Editia Digitala

Criteriul National prima pagina

EDITORIAL

U-NI-RE în cuget și în simțiri… EDITORIAL

danielmihai de prof.dr. Daniel Mihai

Tema unirii cu Basarabia este mai actuală și mai dorită ca oricând. Aceasta, datorită însemnătății sale deosebite suscită nenumărate discuții mai mult sau mai puțin aprinse. În special, în presa scrisă, subiectul este tratat în nota sferei de influență de care sau prin care se poate proba ori atașamentul față de culorile și legile acestui teritoriu blagoslovit de Dumnezeu ori unda de răutate vis a vis de cele menționate. De asemenea, ar trebui ca tocmai caracterul unificator să fie mai puternic decât orice fel de simbolistică istorică și de aceea disprețul și ducerea într-o accentuată stare de relativitate, de autentică degradare a tot ceea ce valorează ideea de românism amplifică starea de încordare,de neliniște atât de prezente în cele două state înrudite.În această ultimă și nedorită categorie se pot identifica destule articole asemănătoare unor mostre îmbibate de ură și venin ce frizează orice urmă de omenie sau de bun simț. Din respect făță de dumneavoastră și mai ales nedorind să nominalizez provocând polemică,am să mă abțin…Dar nu pot să-mi cenzurez o întrebare… Oare câtă dezinformare grosieră se poate ascunde în spatele acestor propagandiști de-a dreptul înfrățiți cu puterile străine,cu imperiile care mereu ne-au râvnit teritoriile și bogățiile de orice natură?De aceea nu pot să trec cu vederea și să uit mincinoasele mituri fabricate împotriva unirii care sunt de fapt niște teorii promovate, cu amatorism sau profesionalism, de cei care își manifestă constant antipatia faţă de procesul de reîntregire a ţării. Cu o retorică plină de ură, anumiți indivizi falsifică și denaturează adevărul istoric și chiar au nerușinarea să spună despre unirea Basarabiei cu România că „ar fi frumos, dar nu se poate” invocând, în acest sens, argumente de ordin economic sau strategic. Interesant e faptul că aceștia nu contrazic adevărul istoric și anume că Basarabia e parte a terioriului românesc. Mesajul lor induce mereu nesiguranţă și teamă, sugerând pericole majore precum instabilitatea economică, apariţia unei minorităţi incontrolabile sau a unei corupţii imposibil de eradicat. Ca și când acești propagandiști ar fi descoperit peste noapte secretul tinereţii fără bătrâneţii și al vieţii fără de moarte dublat de cel al guvernării fără de corupţie, ei influențează pe unii dintre noi la modul cel mai abject și care ține doar de negativitate. Au chiar unele pseudo- argumente care corelează problemele existente în societatea românească cu cele din Republica Moldova, de genul ”că România n-ar avea nevoie de o regiune săracă” . Cunoaștem bine că această stare de corupție endemică este generată de o clasă politică oligarhică, mult mai apropiată de modelul din Asia centrală decât de Europa. Dar,vă rog să fiți fără grijă deoarece domniile lor nu au contract permanent cu funcția și nu vor domni la infinit, așa cum li se pare… A sosit timpul ca să dăm dovezi că suntem înfrățiți, înrudiți, că suntem de același sânge și limbă cu verișorii de dincolo de Prut! Revenind la planul inițial,nu am dispoziția și nici timpul necesar de a demonta toate aceste pseudo-teorii, deoarece aceasta revine ca o datorie de onoare a istoricilor și diplomaților. Dar în cele ce urmează vă propun un exercițiu de imaginație. Acesta se realizează prin corelarea tuturor elementelor posibile care ar duce la acest eveniment cu profunde rezonanțe- UNIREA! De fapt, mai bine spus după reîntregirea, reunirea celor două state,altcumva vor fi parametrii,regulile, legile și automat nivelul de trai. Numai încercați să vă proiectați ideea conform căreia, Republica Moldova va face parte dintr-un stat integrat european, membru al NATO. Peste acestea, îndrăzniți să vă proiectați și imaginea unei justiții imparțiale, corecte ce se vor extinde ca model și peste Prut. Cu alte cuvinte, lucrurile pot evolua într-o direcție normală, firească.Totuși, filo-rușii nu se lasă și încetinesc acest proces. Mai e cazul să ne aducem aminte de „prietenia” și interesul Rusiei, care a încercat să blocheze eforturile Republicii Moldova în sensul integrării europene, aşa cum a procedat de altfel şi în cazul altor state din fosta Comunitate a Statelor Independente? De aceea, din dorința de a ne vedea visul împlinit,ar trebui să nu mai ezităm deloc și nici să luăm peste picior pe semenii care luptă,speră și cred în idealul acestei uniri, în cuget și în simțiri.......

citeste in continuare

REDACTIA

Director fondator: Daniel C. Iorgu

Redactor Sef: prof. dr. Daniel Mihai

Senior Editor: prof.univ. Mircea Vintilescu

Editorialist: Florin Budescu

Corespondent UK: Alina Pop

Corespondent Spania: Fabianni Belemuski

Fotoreporter: Daniel Paun

Reporter: Daniel Hintergraber

Redactori: Marian Nedelea, Gabriel Dumitru, Iulia Grajdieru, Elena Scripcaru

Disclaimer

Responsabilitatea juridica in cazul editorialelor/ articolelor redactate de invitatii permanenti sau invitatii speciali aparține în exclusivitate autorilor.

Dacă cineva se simte lezat într-un fel de vreun articol de pe acest website, poate trimite un drept la replică care va fi publicat în articolul respectiv.

CONTACT

CRITERIUL NATIONAL
Cotidian online de stiri si atitudine
ISSN 2393-4891
ISSN-L 2393-4891

Redactie: contact@criteriul.ro

Redactor Sef: daniel.mihai@criteriul.ro

Citeste si:

nationalul logo

Constanta Mea

Prahova Mea

Brasovul Meu