Pentru că românii sunt din ce în ce mai preocupaţi de reducerea consumului de energie şi de protejarea resurselor naturale, iar o mare parte din consumul energetic este casnic, pentru încălzirea sau răcirea caselor, specialiştii sugerează o soluţie foarte bună în acest sens, termoizolaţia continuă, astfel încât să nu se mai piardă energia, facturile să nu mai fie atât de mari, iar resursele să fie corect folosite.
Cele mai mari consumuri de energie sunt la casele vechi proiectate şi construite fără atenţie la detalii ce ţin de eficienta şi nu folosesc materiale de calitate. Casele pasive, însă, reprezintă expresia maximă a eficienţei din punctul de vedere al specialiştilor Cross Design. Pentru a obţine o astfel de casă, trebuie proiectată şi construită urmând unele principii de bază, printre care şi termoizolaţia suficient de groasă şi de calitativă, pusă corect în funcţiune.
Ce este termoizolaţia continuă şi ce importanţă are în etapa de proiectare?
Termoizolaţia are rolul de a păstra căldura în interiorul casei pe durata iernii şi de a proteja casa de supraîncălzire pe durata verii. Pentru a îndeplini acest important rol, pereţii, pardoseala şi acoperişul casei trebuie izolate cu grijă, iar termoizolația să fie continuă, cu un strat izolator continuu pe suprafaţa casei care este în contact cu exteriorul. Dacă există întreruperi în stratul de izolaţie, se creez punţi termice ce duc la diferenţe de temperatură interior-exterior şi la pierderi de energie termică, precum şi la apariţia mucegaiului şi condensului.
Este importantă stabilirea termoizolaţiei încă din etapa de proiectare a casei, astfel încât rezultatele să fie satisfăcătoare în acest sens.
Ce grosime să aibă termoizolaţia?
Pentru că cele mai mari pierderi de căldură se înregistrează prin acoperiş, aerul cald ridicându-se în mod natural, grosimea termoizolaţiei acoperişului trebuie să fie cea mai mare, iar straturile de termoizolaţie să fie perfect îmbinate în formă de ţesătură pentru a anula efectul de punte termică dat de lemn, un foarte bun izolator termic cu rol structural, care însă nu se poate compara cu un material termoizolant.
La pereţi, grosimea stratului izolator este cea necesară acoperişului, însă aceasta nu este o regulă universal valabilă. Se fac calcule pentru a stabili grosimea stratului de termoizolaţie în funcţie de zona în care se află casa, de expunerea la soare şi de multe alte criterii importante. Pentru a vedea cât de bine funcţionează izolarea casei, se va face termografierea locuinţei, o metodă de a verifica pierderile de căldură însă doar după ce casa a fost construită. Aceasta termografie se realizează prin lumina IR la o diferenţă de temperatură între interiorul şi exteriorul casei de 10 grade C.
Se va recurge la materiale de izolare de calitate, a căror performanță este dată de conductivitatea şi rezistenţa termică, de densitate şi permeabilitate la vapori, pentru un consum energetic scăzut, costuri de întreţinere mici şi facturi neglijabile.
